În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:
 Multpătimitorului ales de la naştere şi întruchipării dragostei lui Hristos, îţi aducem cântări de laudă, că mai mult decât toate ţi-ai iubit Patria, iar tu, având îndrăzneală către Domnul luminează cugetele şi inimile noastre ca să te chemăm:
Bucură-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împărate-multpătimitorule!
Icosul 1:
 Făcătorul îngerilor te-a trimis pre tine pământului Rusiei, ca pe un înger blând, spre luminarea oamenilor tăi, că te-a ales după chipul Fiului Său Unul născut pentru jertfa ispăşirii păcatelor oamenilor ruşi, iar noi, minunându-ne acestei iconomii a Atotţiitorului pentru tine cu umilinţă îţi strigăm:
Bucură-te, asemănarea lui Hristos;
Bucură-te, arderea cea de tot;
Bucură-te, podoaba împăraţilor ruşi;
Bucură-te, întărirea ţării tale;
Bucură-te, chipul blândeţii şi al atotiertării;
Bucură-te, cetate neclintită a mărturisirii;
Bucură-te, al celor obijduiţi nădejde nemincinoasă;
Bucură-te, temelie nesurpată a celor credincioşi.
Bucură-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împărate-multpătimitorule!
Condacul 2:
 Văzând Preabună Maica Domnului moştenirea Sa, ţara noastră, de întină-ciunea decăderii spurcată, te-a ales de la naştere, ca pre un neîntinat Rusiei întru curăţie, că toţi cu neîndoielnică nădejde să înălţăm cântare: Aliliuia.
Icosul 2:
 Mintea cea mai prea sus de lume ţi-a dus viaţa spre mântuire asemeni multpătimitorului Iov, că ziua naşterii tale cu ziua pomenirii lui s-a unit. Noi, în suferinţe însă fiind, pentru păcatele noastre şi mai mult pentru lepădarea de tine, Unsule al lui Dumnezeu, cu înfrigurată smerenie şi cu înfrângerea inimii îţi strigăm aşa:
Bucură-te că ai răbdat de la poporul tău hulă şi defăimare;
Bucură-te că l-ai compătimit până la sfârşit;
Bucură-te, îndreptătorule al dreptei credinţe;
Bucură-te, chipul blândeţii lui David;
Bucură-te, făclia dreptăţii;
Bucură-te, custode al adevărului;
Bucură-te, învăţător al smeritei înţelepciuni;
Bucură-te, al răbdării lui Iov iubitorule;
Bucură-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împărate-multpătimitorule!
 
Condacul 3:
 Harul Celui de Sus te-a umbrit, Unsule al lui Dumnezeu, că te-ai rostit cu înţelepciune împotriva falsei cunoştinţe apusene că lumea întreagă să-ţi strige: Aliluia.
Icosul 3:
 Grijindu-te pentru blagocestie, binecredinciosule împărate, ai râvnit zidi-rii bisericilor, proslăvirii moaştelor plăcuţilor lui Dumnezeu, răspândirii ilu-minării creştine şi apărării de asuprire a celor năpăstuiţi, pentru aceasta lu-mea ortodoxă te laudă aşa:
Bucură-te, săditorule al dreptmăritoarei credinţe;
Bucură-te, purtătorule al luminii lui Hristos;
Bucură-te, învăţătorule al domniei creştineşti;
Bucură-te, apărătorule al ţărilor ortodoxe;
Bucură-te, ocrotitorule al lăcaşurilor călugăreşti;
Bucură-te, epitropule al cinstirii sfintelor icoane.
Bucură-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împărate-multpătimitorule!
 
Condacul 4:
 Nu te-ai înspăimântat de furtuna necuviinţei, a vorbirii de rău şi a nebuni-ei, multpătimitorule Nicolae, zicând: trădarea, frica şi minciuna sunt pretu-tindeni. Hulirea împotrivă, întemniţarea şi omorârea cu blândeţe le-ai răb-dat, strigând lui Dumnezeu şi Atotţiitorului: Aliluia.
 
Icosul 4:
 Văzând neorânduiala împărăţiei ruseşti şi defăimarea creştinilor, te rugai neîncetat ca Preabuna Împărăteasă să mântuiască Rusia pravoslavnică, pen-tru aceasta şi noi îţi aducem ţie aceste cântări de laudă:
Bucură-te, al Preacuratei cinstitor împărătesc;
Bucură-te, râvnitorule al cinstei icoanelor Ei;
Bucură-te, apărătorule în rugăciuni al oamenilor tăi;
Bucură-te că i-ai încredinţat împărătescului Ei Acoperământ;
Bucură-te că ai băut pentru Hristos paharul suferinţelor;
Bucură-te că ţi-ai iertat până la sfârşit trădătorii;
Bucură-te, a rugăciunii tămâie cu bun miros;
Bucură-te, candelă nestinsă a credinţei;
Bucură-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împărate-multpătimitorule!
Condacul 5:
 Dumnezeiască stea călătoare te-ai arătat ruşilor aflaţi în pribegie, întru numele tău adunându-i împreună şi arătându-le calea pocăinţei spre renaşterea Rusiei, ca să se veselească îngerii pentru păcătoşii care se pocăiesc zicând: Aliluia.
Icosul 5:
 Când ai văzut că blândeţea şi smerenia nu sunt primite spre înţelegere, ţi-ai pus toată nădejdea în Maica Domnului şi cu totul te-ai predat în mâinile Atotţiitorului ca să-i înţelepţească şi pe cei fără de minte să-ţi cânte ţie:
Bucură-te, biruitorule al mândriei nebuneşti;
Bucură-te, smeritule purtător al coroanei;
Bucură-te, zid nebiruit pentru cei neajutoraţi;
Bucură-te, dragoste preaîmbelşugată pentru oamenii tăi;
Bucură-te că ai fost înălţat de Dumnezeu prin minunile din Rusia;
Bucură-te că de cei din pribegie ai fost preaslăvit;
Bucură-te, pentru Rusia jertfă străduitoare;
Bucură-te, inimă milostivă a slavilor;
Bucură-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împărate-multpătimitorule!
Condacul 6:
 Slava ta o propovăduiesc marginile lumii, în tot pământul a ieşit vestirea ta: nu există nici o jertfă pe care nu aş aduce-o pentru propăşirea Patriei mele, astfel învăţând poporul tău întru pocăinţă să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul 6:
 Strălucit-ai mai mult decât soarele pentru pământul Rusiei, sfinte Nicolae, mijlocire oamenilor tăi chiar pe golgota arătând, ca să se întoarcă toţi către Hristos şi cu mulţumire să cânte:
Bucură-te, lumină de la răsărit venită;
Bucură-te că n-ai fost orbit de întunericul apusului;
Bucură-te, nesecată strălucire a adevărului;
Bucură-te, lumină neapusă a blândeţii;
Bucură-te, înţelepţirea păcătoşilor;
Bucură-te, preamărirea drepţilor,
Bucură-te, slugă împărătească a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cu adevărat sfinte împărate ortodox;
Bucură-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împărate-multpătimitorule!
Condacul 7:
 Vrând să întăreşti pe pământ dreptmăritoarea credinţă, ţi-ai ridicat împă-răţia întru apărarea asupritei ţări sârbeşti, că văzând faptele tale bune, să-L proslăveasca pe Părintele Ceresc, strigând: Aliluia.
Icosul 7:
 Ca pre un nou Noe, chivernisitor al mântuirii poporului rus şi ocrotitor al Serbiei te-a arătat pre tine Domnul, o Nicolae, dăruitorule al biruinţei creş-tinilor pravoslavnici, că noi amintindu-ne de toate nevoinţele tale, neîncetat într-un glas să-ţi cântăm:
Bucură-te, înfăptuitorule al Sfintei Scripturi;
Bucură-te, păzitorule al tradiţiei sfinţilor părinţi;
Bucură-te că pe piatra Hristos ţi-ai zidit casa sufletului tău;
Bucură-te că ai întărit cu dragoste Cetatea Maicii Domnului;
Bucură-te, al corabiei ruse cărmaciule spre mântuire;
Bucură-te, mângâietorule de nădejde al slavilor aflaţi în necazuri;
Bucură-te, purtătorule al virtuţilor creştineşti;
Bucură-te, stârpitorule al patimilor păcătoase.
Bucură-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împărate-multpătimitorule!
Condacul 8:
 Minune străină vedem în tine, credinciosule şi bunule rob al lui Dumnezeu, ocrotit de multe ori de dreapta Celui Preaînalt, încununat împre-ună cu împărăteasa, cu copiii şi cu slugile cu cunună mucenicească, pentru aceasta ai intrat în bucuria Domnului tău, iar noi să-I strigăm Celui ce se în-grijeşte de toate: Aliluia.
Icosul 8:
 Preamărim cu toţii nevoinţa voastră tare, cinstim chinurile, lăudăm înde-lunga răbdare, fericim sfârşitul vostru. Căci cu adevărat, ce este bun şi fru-mos, dacă nu a trăi şi chiar a muri împreună fiind cu Hristos Iisus, pentru poporul tău. Noi,însă, fiii voştri nevrednici, cu o gură şi cu o inimă preaslăvim şi cântăm numele voastre aşa:
Bucură-te, nouă împărăteasă Alexandra;
Bucură-te, Alexie, moştenitor ceresc;
Bucură-te, nouă Olga de Dumnezeu înţelepţită;
Bucură-te, Tatiana cea milostivă;
Bucură-te, Maria având întreagă înţelepciune;
Bucură-te, Anastasia mieluşea sfântă;
Bucură-te, curcubeu în şapte culori, testament al noii împărăţii;
Bucură-te, grădină de flori înmiresmate, triumful ortodoxiei.
Bucură-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împărate-multpătimitorule!
Condacul 9:
 Domnul prin multe minuni şi-a arătat bunăvoinţa Sa poporului rus, până când acesta L-a mâhnit tare, dar prin tine, mare mucenice şi împărate, fiind chemaţi la pocăinţă, avem nădejde de iertare ca să strigăm lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul 9:
 Ritorii cei mult grăitori ca nişte peşti fără de glas nu vor putea spune înălţimea răbdării tale, noi, însă, adâncul căderii noastre văzând, întru înfrângerea duhului strigăm:
Bucură-te, bărbăţie de nebirut,
Bucură-te, credincioşie neclintită;
Bucură-te, iertare deplină a celor ce se pocăiesc;
Bucură-te, îndelungă răbdare pentru cei îndârjiţi;
Bucură-te că ai urmat testamentul împărătescului tău părinte;
Bucură-te că ţi-ai păzit jurământul înaintea Împăratului împăraţilor;
Bucură-te că ai fost neclintit ascultător al lui Dumnezeu;
Bucură-te, nefăţarnicule în dragoste;
Bucură-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împărate-multpătimitorule!
Condacul 10:
 Vrând ca toţi oamenii să se mântuiască şi la adevărul cunoştinţei să vină, Hristos Cel ce a zidit Biserica Sa pe sângele mucenicilor, te-a pus pe tine, împărate, la temelia noii Cetăţi Ruseşti că cei ce se află în ea cu credinţă să strige: Aliluia.
Icosul 10:
 Zid eşti tuturor celor ce cu credinţă aleargă la tine şi pavază nebiruită a lumii pravoslavnice, părinte iubitor de fii, pe toţi credincioşii povăţuindu-i să te cheme în ajutor aşa:
Bucură-te, tămăduirea cea plină de har a celor neputincioşi;
Bucură-te, plinirea celor sărăciţi de virtuţi;
Bucură-te, slobozitorule al celor robiţi;
Bucură-te, apărătorule al nevoiaşilor;
Bucură-te, trezvia celor lipsiţi de minte;
Bucură-te, tămăduirea celor suferinzi;
Bucură-te, noule Soare Preafrumos;
Bucură-te, purpuriu rău curăţitor;
Bucură-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împărate-multpătimitorule!
Condacul 11:
 Aducând Preasfintei Treimi cântare chiar până la moarte, viaţa ţi-ai săvâr-şit şi credinţa ţi-ai păzit, prin aceasta îndemnând pre toţi dreptmăritorii creş-tini să cânte: Aliluia.
Icosul 11:
 Dătător de lumină ai fost trimis pământului nostru, ca un miel nevinovat te jertfeşti pentru păcatele noastre, că în pocăinţă să vedem lumină şi să-ţi strigăm aşa:
Bucură-te, că ne-ai dat chipul vieţii şi al sfântului sfârşit;
Bucură-te, că ai suferit pentru păcatele pâmântului tău;
Bucură-te, că te-ai rugat pentru duşmanii tăi;
Bucură-te, că pe chinuitorii tăi i-ai iertat;
Bucură-te, că în viaţa ta ai fost făcător de pace;
Bucură-te, apărătorule din ceruri al creştinilor;
Bucură-te, că sceptrul l-ai condus duhovniceşte;
Bucură-te, cu porfira duhului împodobit;
Bucură-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împărate-multpătimitorule!
Condacul 12:
 Har ţi s-a dat ţie de la Dumnezeu, Nicolae, să te rogi să fim iertaţi pentru lepădarea noastră de tine, Unsule al Lui Dumnezeu, şi pentru soborniceasca încuviinţare a părinţilor noştri, ca să strigăm cu nădejde tare: Aliluia.
Icosul 12:
 Lăudând chinurile tale, multpătimitorule sfinte, ne închinăm harului Sfântului Duh arătat în tine, că toţi împreună să strigăm:
Bucură-te, Unsule al lui Dumnezeu, pururea rugator;
Bucură-te, fiu iubit şi blând al lui Hristos;
Bucură-te, că i-ai fost sprijin împărătesei întru viaţă cu dreptate;
Bucură-te, că pe copii şi pe slugi i-ai adus la Hristos;
Bucură-te, că i-ai luminat întru adevăr pe oamenii tăi;
Bucură-te, că n-ai ruşinat onoarea Patriei;
Bucură-te, agonisitorule credincios al Duhului Sfânt;
Bucură-te, purtătorule al credinţei mari până la sfârşit;
Bucură-te de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate-multpatimitorule!
Condacul 13:
 O, creştet sfinţit, Unsule al lui Dumnezeu, sfinte mucenice împărate Nicolae, caută la împărăţia ta pământească şi la oamenii tăi şi roagă-L stăruitor pe Atotţiitorul ca să nu intre la judecată cu noi, ci să ne dăruiască nouă: marea iertare, ridicare din cădere şi înviere împărăţiei pravoslavnice, că neîncetat să strigăm: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1
 Făcătorul îngerilor te-a trimis pre tine pământului Rusiei, ca pe un înger blând, spre luminarea oamenilor tăi, că te-a ales după chipul Fiului Său Unul născut pentru jertfa ispăşirii păcatelor oamenilor ruşi, iar noi, minunându-ne acestei iconomii a Atotţiitorului pentru tine cu umilinţă îţi strigăm:
Bucură-te, asemănarea lui Hristos;
Bucură-te, arderea cea de tot;
Bucură-te, podoaba împăraţilor ruşi;
Bucură-te, întărirea ţării tale;
Bucură-te, chipul blândeţii şi al atotiertării;
Bucură-te, cetate neclintită a mărturisirii;
Bucură-te, al celor obijduiţi nădejde nemincinoasă;
Bucură-te, temelie nesurpată a celor credincioşi.
Bucură-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împărate-multpătimitorule!
Condacul 1:
 Multpătimitorului ales de la naştere şi întruchipării dragostei lui Hristos, îţi aducem cântări de laudă, că mai mult decât toate ţi-ai iubit Patria, iar tu, având îndrăzneală către Domnul luminează cugetele şi inimile noastre ca să te chemăm:
Bucură-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împărate-multpătimitorule!
RUGĂCIUNE
 O, sfinte multpătimitorule mucenice împărate Nicolae, Domnul te-a ales ca pre Unsul Său, ca să judeci cu milă şi cu dreptate oamenii tăi şi să fii apă-rătorul împărăţiei pravoslavnice: această slujire împărătească şi grija pentru suflete cu frică de Dumnezeu o săvârşeai. Însă ca aurul în foc, cu grele sufe-rinţe Domnul te-a încercat, ca pre multpătimitorul Iov, după lipsirea tronu-lui împărătesc ţi-a trimis şi moarte mucenicească. Toate acestea răbdându-le cu blândeţe, ca un adevărat rob al lui Hristos, te desfătezi acum de înalta sla-vă lângă prestolul Împăratului tuturor împreună cu sfinţii mucenici: sfânta împărăteasă Alexandra, sfântul ţarevici Alexie, cu sfintele tale fiice Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia şi cu credincioasele slugi. Dar având mare îndrăz-neală către Hristos Împăratul, pentru Care ai şi pătimit, roagă-te împreună cu ei ca Domnul să ierte păcatul poporului care nu s-a împotrivit omorârii tale, a împăratului şi Unsului lui Dumnezeu, ca să izbăvească Domnul sufe-rinda ţară a Rusiei de crunţii împotrivitori care au fost sloboziţi de El pentru păcatele noastre şi să ridice prestolul pravoslavnicilor împăraţi, iar nouă să ne dăruiască iertare păcatelor şi să ne povăţuiască la orice virtute, ca să câştigăm smerenia, blândeţea şi dragostea pe care le-au arătat aceşti mucenici caă, învredicindu-ne de împărăţia cerească, unde împreună cu tine şi cu toţi sfinţii noii mucenici şi mărturisitori să preaslăvim pre Tatăl şi pre Fiul şi pre Sfântul Duh. Amin.
Rugăciune pentru dăruirea Împărăţiei Pravoslavnice:
 Doamne Dumnezeul nostru, cu umilinţă şi suspin şi cu inima mâhnită ve-nim la Tine şi cădem şi întru suferinţa duhului strigăm: greşit-am, fărădelege am făcut, nedreptate înaintea Ta am săvârşit, ale Tale daruri: podoaba Biseri-cii, buna întocmire a văzduhului, îmbelşugarea roadelor pământului pe care le-ai dăruit Împărăţiei Sfintei Rusii nu le-am primit cum se cuvine şi mulţu-mire Ţie, Stăpânului şi Dăruitorului nostru, nu Ţi-am adus, chiar şi ne-am le-pădat de stăpânirea Ta, pe care prin Unsul Tău şi prin împărăţia pravoslavni-că o ai întărit. Iubit-am mai mult cele pământeşti decât cele veşnice şi de amândouă ne-am lipsit. Iubit-am să facem mai mult voia noastră şi prin aceasta ne-am robit vrăjmaşului Tău. Mărturisim că cu judecată dreaptă toa-te acestea le-ai slobozit pentru păcatele noastre. Pomeneşte Doamne şi cu-vintele noilor Tăi prooroci, pe care i-ai proslăvit în Pământurile Rusiei în vre-murile de pe urmă, că vei dărui oamenilor Tăi pe o vreme scurtă de la sfârşit o pavază tare şi un zid neclintit, Împărat-monarh, pe Unsul Tău binecuvân-tat. Ştiind acestea, înţelegem că darul acesta nu de la oameni este, nici din tulburile patimi se dăruieşte, ci de Atotputernica Ta voie şi de buna Ta orân-duială se zideste: ridică-ne nouă cârmuitori duhovniceşti, bărbaţi cu puterea lui Ilie şi Enoh, că voia Ta vestită de ei neschimbat să se săvârşească, iar voia noastră decăzută şi păcătoasă o lăsăm aici înaintea Ta. Şi dacă vei binevoi să cauţi cu milă spre noi, nevrednicii robii Tăi, Însuţi, Stăpâne arată-ne nouă pe alesul de Tine monarh, la slujirea împărătească cu Dumnezeiasca Ta ungere şi cu toate darurile Tale înzestrează-l. Amin.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne

În apropiere de Sankt Petersburg, la 19 mai 1868, s-a născut ţarul Nicolae al II-lea, în ziua de prăznuire a Sfântului şi Dreptului Iov. Din acest motiv, ţarul obişnuia să spună: „M-am născut în ziua de prăznuire a Sfântului Iov, mult pătimitorul, şi sunt sortit să sufăr“. După 23 de ani de domnie, în ziua de 17 iulie 1918, bolşevicii l-au executat pe ultimul ţar al Rusiei, împreună cu ţarina şi cei cinci copii ai săi.

Era nepotul favorit al lui Alexandru al II-lea, care îl numea „raza lui de soare“. Când era mic, era trimis zilnic să-şi viziteze bunicul.

„Părinţii mei lipseau, iar eu, împreună cu bunicul, eram la slujba Miezonopticii. În timpul slujbei, se dezlănţui o furtună puternică, fulgerele luminau unul după altul, bubuiturile ca de tun zguduiau biserica şi parcă întreaga lume, până la temelii. Deodată, o răbufnire de vânt intrată pe uşă stinse flacăra lumânărilor aprinse în faţa iconostasului. Se făcu întuneric beznă. Se auzi o bubuitură prelungă de tunet, mai puternică decât cele precedente, şi deodată, am văzut o minge de foc, zburând de la geam chiar spre capul Împăratului. Mingea (n.r. un fulger globular) se roti pe podea, apoi ocoli candelabrul şi ieşi pe uşă în zbor, spre parc. Inima mea înmărmurise, i-am aruncat o privire bunicului: faţa îi era complet liniştită. Îşi făcu cruce cu acelaşi calm ca şi atunci când mingea de foc zburase în jurul nostru şi am simţit că nu este bărbăteşte, nici demn să mă sperii aşa de tare, cum mă speriasem. Am simţit că trebuie numai să priveşti înainte la ceea ce se va întâmpla şi să te încrezi în milostivirea lui Dumnezeu, la fel cum făcuse bunicul meu. După ce mingea înconjură întreaga biserică şi ieşi brusc pe uşă, l-am privit din nou pe bunicul. Un uşor zâmbet trona pe faţa lui şi îmi făcu semn cu capul. Frica îmi dispăru şi, din acest moment, nu mi-a mai fost niciodată frică de furtună“, îşi amintea, mai târziu, ţarul Nicolae extraordinara întâmplare din copilărie.

Petrecea multă vreme studiind, remarcându-se printr-o memorie ieşită din comun şi capacităţi intelectuale deosebite. A făcut studii în domeniul ştiinţelor economice, al dreptului, şi studii cu caracter militar. Şi-a făcut serviciul militar la infanterie, cavalerie, artilerie şi în cadrul marinei militare.

În toamna anului 1891, perioadă greu încercată de foametea abătută asupra Rusiei, a condus, la cererea tatălui său, comitetul ce trebuia să uşureze greutăţile celor aflaţi în nevoi. Cu un suflet arzând de o dragoste fierbinte pentru fiecare om, viitorul ţar, părtaş fiind la durerea semenilor, a trudit neobosit pentru a uşura suferinţele poporului său.

„Te vei îndrăgosti de dumnezeieştile noastre slujbe“

Dorind să se căsătorească cu prinţesa Alix de Hesse-Darmstadt, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, a stăruit îndelung pentru a primi binecuvântarea perechii împărăteşti, ce nu vedea cu ochi buni această alianţă. La căsătorie, ţareviciul a convins-o pe prinţesă să primească credinţa ortodoxă. „Atunci când vei vedea cât de frumoasă, cât de plină de har şi de smerită este religia noastră ortodoxă, cât de minunate sunt bisericile şi mănăstirile noastre şi cât de măreţe sunt dumnezeieştile noastre slujbe, vei ajunge să le îndrăgeşti şi atunci, nimic nu ne va mai despărţi“, îi spunea viitorul ţar consoartei sale. Slujba prin care ea a devenit fiică a Bisericii Ortodoxe, primind numele de Alexandra, a fost săvârşită de părintele Ioan de Kronstadt. Iată ce mărturisea Alexandra Feodorovna soţului ei, cu prilejul îmbrăţişării Ortodoxiei: „Unde vei trăi tu, voi trăi şi eu, poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.“

Ţar al Rusiei

La moartea tatălui său, ţarul Alexandru al III-lea, Nicolae al II-lea a acceptat slujirea împărătească, punându-şi toată nădejdea în Domnul, şi având drept grijă de căpetenie binele poporului.

A luptat neobosit pentru menţinerea păcii. Era un om generos, permanent preocupat de ajutorarea celor aflaţi în nevoi. S-a ocupat de sprijinirea spitalelor şi a aşezămintelor de binefacere, cu bani dintr-un cont personal. „El a cheltuit în scopuri de binefacere aproape tot ce avea“, afirma preşedintele Consiliului administrativ al Majestăţii Sale; iar unul dintre servitori spunea: „Hainele sale erau adesea reparate. Costumele sale, de pe vremea când fusese mire, încă le mai purta“.

Avea o mare putere de a răbda şi un deosebit curaj. Ceea ce îl caracteriza îndeosebi era deplina supunere faţă de voia lui Dumnezeu. Credinţa în înţelepciunea divină îi dădea un calm care nu-l părăsea niciodată. „Am trăit atâţia ani în apropierea sa, spunea unul dintre servitorii săi, şi nu l-am văzut niciodată supărat sau mânios. Era întotdeauna echilibrat şi calm.“

Cu prilejul războiului cu Japonia, din 1904, ţarul a făcut dovada unei mari tării de caracter, neacceptând semnarea unui tratat de pace ruşinos.

„Copiii trebuie să înveţe jertfa de sine“

Familia imperială era o pildă de adevărată viaţă creştină. Domnul a binecuvântat căsătoria lor cu patru fiice: Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia şi un fiu, Alexei.

Copiii au fost crescuţi în dragostea faţă de poporul rus. „Copiii trebuie să înveţe jertfa de sine, renunţând la propriile lor dorinţe de dragul altora, spunea ţarina.“ „Cu cât mai mare este statutul unui om, cu atât mai mult trebuie să-i ajute pe alţii şi, adresându-se acestora, nu trebuie să pomenească niciodată de poziţia sa socială“, spunea ţarul Nicolae, „iar propriii mei copii trebuie să fie tot astfel.“

Cei doi se considerau datori să-i pregătească pentru încercările venite de la Dumnezeu. Dormeau cu toţii pe paturi fără perne şi se îmbrăcau cu simplitate. Hrana le era, de asemenea, simplă. „Duceau o viaţă simplă şi modestă, scria un prieten apropiat familiei, li se adresau celorlalţi oameni cu simplitate şi nu dădeau nici o importanţă statutului lor imperial.“

Având o viaţă retrasă, considerau o adevărată povară protocolul de la curte. Cântau adesea în biserică, în timpul Sfintei Liturghii, iar arhiepiscopul Teofan de Poltava, duhovnicul lor, îşi amintea „cu ce cutremur şi cu câte lacrimi de pocăinţă se apropiau ei de Sfântul Potir“. Seara, când întreaga familie era reunită, ţarul citea cu glas tare, iar ţarina şi fiicele lor se ocupau cu croşetatul şi cusutul. Le plăcea să vorbească de Dumnezeu şi să se roage împreună.

Canonizarea Sfântului Serafim de Sarov

Alexandra Feodorovna le slujea cu toată dragostea semenilor: îi vizita adesea pe cei bolnavi, îi îngrijea, îi mângâia. A organizat în toată ţara şcoli profesionale pentru cei săraci, a deschis o şcoală de asistente medicale; a înfiinţat o casă pentru soldaţii inapţi de muncă, de pe urma războiului ruso-japonez, în care aceştia deprindeau meserii potrivite situaţiei lor.

În timpul domniei, ţarul Nicolae s-a ocupat îndeaproape de educaţia spirituală a poporului rus. S-au construit sute de mănăstiri şi mii de biserici. Au fost înfiinţate şcoli parohiale. S-a sprijinit dezvoltarea artelor: arhitectura bisericească, iconografia, muzica psaltică bizantină. S-au canonizat noi sfinţi. În vara anului 1903, a avut loc canonizarea marelui stareţ Serafim de Sarov, eveniment la care a participat şi ţarul, purtând pe umeri racla cu sfintele moaşte ale Sfântului Serafim.

A sprijinit popoarele aflate în perioade de grele încercări: a reacţionat ferm, când turcii i-au masacrat pe armeni, a oferit ajutor sârbilor, atunci când Serbia a fost atacată de Austro-Ungaria.

După izbucnirea Primului Război Mondial, ţarul s-a ocupat în mod deosebit de cei aflaţi pe front: vizita soldaţii, binecuvânta trupele şi îi încuraja pe oameni, se preocupa de cei răniţi, vizitând spitalele şi infirmeriile. A luat el însuşi comanda oştirii, iar sosirea ţareviciului Alexei pe liniile frontului a ridicat moralul tuturor. Ţarina transforma palatele în spitale militare şi, din zori şi până în noapte, îi îngrijea împreună cu fiicele sale pe soldaţii răniţi. „M-am îngrijit de oameni atinşi de răni cumplite“, scria Alexandra Feodorovna. „Inima mea este plină de compasiune şi durere faţă de ei, aşa precum o soţie faţă de soţul ei ori o mamă faţă de copiii ei.“

Pe Drumul Crucii

Silit să abdice, „pentru salvarea Rusiei şi victoria împotriva inamicului străin“, ţarul şi familia sa aveau să pornească pe drumul crucii, încredinţându-şi viaţa în mâinile Domnului. Au fost arestaţi şi sleiţi prin interogatorii nesfârşite. Ţarul a fost acuzat de înaltă trădare, deşi nu existau dovezi. Şi-au aşteptat sfârşitul în pace, conştienţi de faptul că moartea era aproape.

Din temniţa în care se afla, Olga, cea mai mare dintre fiice scria: „Tatăl meu cere să li se spună tuturor celor care i-au rămas credincioşi şi tuturor celor ce pot fi influenţaţi de către aceştia să nu caute să se răzbune din pricina sa. El i-a iertat pe toţi şi se roagă pentru toţi. E necesar să fim cu toţii conştienţi de faptul că răul care se află acum în lume va deveni şi mai puternic şi că nu cu răul se biruie răul, ci numai cu iubirea.“

Familia imperială a fost ucisă de bolşevici în ziua de 17 iulie 1918, devenită ziua lor de prăznuire, după canonizarea lor de către Biserica Ortodoxă a Rusiei, în august 2000.

În apropiere de Sankt Petersburg, la 19 mai 1868, s-a născut ţarul Nicolae al II-lea, în ziua de prăznuire a Sfântului şi Dreptului Iov. Din acest motiv, ţarul obişnuia să spună: „M-am născut în ziua de prăznuire a Sfântului Iov, mult pătimitorul, şi sunt sortit să sufăr“. După 23 de ani de domnie, în ziua de 17 iulie 1918, bolşevicii