Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu ma curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea ta am făcut, asa încât drept esti întru cuvintele Tale, şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea! Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi: spăla-mă-vei, şi mai vartos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie: bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele din lăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale, şi cu duh stăpânitor ma întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbaveşte-mă de varsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele: bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, aş fi dat: arderea de tot nu vei binevoi. Jertfă lui Dumnezeu: duh umilit; inimă înfrântă şi smerită Dumnezeu nu va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot: atunci vor pune pe altarul Tău viţei.