IANUARIE (31 zile) ziua 10 ore, noaptea 14 ore
________________________________________
1     M     (†) Tăierea împrejur cea după trup a Domnului; Sf. Ier. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei (Anul Nou)
2     M     Înainteprăznuirea Botezului Domnului; Sf. Ier. Silvestru, Ep. Romei; Sf. Cuv. Serafim de Sarov (Harţi)
3     J     Sf. Prooroc Maleahi; Sf. Mc. Gordie
4     V     Soborul Sf. 70 de Apostoli; Sf. Cuv. Teoctist, egumenul de la Cucumia Siciliei; Sf. Cuv. Apolinaria (Zi aliturgică) (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
5     S     Sf. Sfinţit Mc. Teopempt şi Sf. Mc. Teonas; Sf. Cuv. Sinclitichia (Sâmbăta dinaintea Botezului Domnului) (Ajunul Bobotezei) (Post)
6     D     (†) Botezul Domnului (Boboteaza)
________________________________________
(†) Duminica Botezului Domnului; Ap. Tit II, 11-14; III, 4-7; Ev. Matei III, 13-17; glas 6, voscr. 9
7     L     †) Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului
8     M     Sf. Cuv. Gheorghe Hozevitul şi Emilian Mărt.; Sf. Cuv. Domnica
9     M     Sf. Mc. Polieuct; Sf. Cuv. Eustratie; Sf. Ier. Petru, episcopul Sevastiei (Post)
10     J     †) Sf. Sf. Cuv. Antipa de la Calapodeşti; Sf. Grigorie, Ep. Nissei; Sf. Ier. Dometian, episcopul Melitinei;
11     V     † Sf. Cuv. Teodosie cel Mare, începătorul vieţii de obşte; Sf. Cuv. Vitalie (Post)
12     S     Sf. Mc. Tatiana diac. şi Eutasia (Sâmbăta după Botezul Domnului)
13     D     Sf. Mc. Ermil şi Stratonic; Sf. Ier. Iacob episcopul din Nisibe
________________________________________
Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului); Ap. Efeseni IV, 7-13; Ev. Matei IV, 12-17; glas 7, voscr. 10
14     L     Sf. Cuv. Mucenici din Sinai şi Rait; Sf. Nina (Odovania Praznicului Botezului Domnului)
15     M     Sf. Cuv. Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşul
16     M     Cinstirea lanţului al Sf. Ap. Petru; Sf. Mc. Danact citeţul (Post)
17     J     †) Sf. Cuv. Antonie cel Mare; Sf. Cuv. Antonie cel nou din Veria
18     V     †) Sf. Ier. Atanasie şi Chiril, arhiepiscopii Alexandriei (Post)
19     S     Sf. Cuv. Macarie Egipteanul; Sf. Ier. Marcu, mitropolitul Efesului; Sf. Mc. Eufrasia
20     D     † Sf. Cuv. Eftimie cel Mare; Sf. Mc. In, Pin şi Rin; Sf. Mc. Vas şi Eusebiu
________________________________________
Duminica a XXIX-a după Rusalii (a celor 10 leproşi); Ap. Corinteni III, 4-11; Ev. Luca XVII, 12-19; glas 8, voscr. 11
21     L     Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul.; Sf. Mc. Neofit, Evghenie, Candid, Valerian şi Achila
22     M     Sf. Ap. Timotei; Sf. Sf. Cuv. Mc. Anastasie Persul
23     M     Sf. Sfinţit Mc. Clement, episcopul Ancirei; Sf. Mc. Agatanghel; Sfinţii Parinţi de la Sinodul al VI-lea Ecumenic (Post)
24     J     Sf. Cuv. Xenia; Sf. Ier. Filon, episcopul Carpasiei
25     V     †) Sf. Ier. Grigorie Teologul, arhiepiscopul Constantinopolului; †) Sf. Bretanion episcopul Tomisului (Post)
26     S     Sf. Cuv. Xenofont, Maria, Arcadie şi Ioan
27     D     † Aducerea moaştelor Sf. Ier. Ioan Gură de Aur; Sf. Marciana împărăteasa
________________________________________
Duminica a XXXI-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon); Ap. I Timotei I, 15-17; Ev. Luca XVIII, 35-43; glas 1, voscr. 1
28     L     Sf. Cuv. Efrem Sirul, Isaac Sirul, Paladie şi Iacob Sihastrul; Sf. Muceniţă Haris
29     M     Aducerea moaştelor Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul; Sf. Mc. Filotei
30     M     †) Sf. Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur; Sf. Sfinţit Mc. Ipolit, ep. Romei (Post)
31     J     Sf. Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan; Sf. Mc. Trifena

 
FEBRUARIE (28 zile) ziua 11 ore, noaptea 13 ore
________________________________________
1     V     Înainteprăznuirea Întâmpinării Domnului; Sf. Mc. Trifon, Sf. Muceniţe Perpetua şi Felicitas (Post)
2     S     (†) Întâmpinarea Domnului (Stratenia); Sf. Mc. Iordan şi Gavriil
3     D     Sf. şi Dreptul Simeon; Sf. Proorociţă Ana
________________________________________
Duminica a XXXII-a după Rusalii (a lui Zaheu); Ap. I Timotei IV, 9-15; Ev. Luca XIX, 1-10; glas 2, voscr. 2
4     L     Sf. Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfinţit Mc. Avramie
5     M     Sf. Mc. Agata şi Teodula
6     M     Sf. Ier. Vucol, episcopul Smirnei si Fotie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Varsanufie cel Mare (Post)
7     J     Sf. Ier. Partenie, episcopul Lampsacului; Sf. Cuv. Luca din Elada
8     V     Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat; Sf. Prooroc Zaharia; Sf. Mc. surori Marta şi Maria (Post)
9     S     Sf. Mc. Nichifor; Sf. Sfinţiţi Mc. Marcel şi Pangratie (Odovania Praznicului Întâmpinării Domnului)
10     D     †) Sf. Sfinţit Mc. Haralambie; Sf. Mc. Enata şi Valentina
________________________________________
Duminica a XVI-a după Rusalii (Pilda talanţilor); Ap. II Corinteni VI, 1-10; Ev. Matei XXV, 14-30; glas 3, voscr. 3
11     L     Sf. Ier. Vlasie, episcopul Sevastiei; Sf. Teodora împărăteasa
12     M     Sf. Ier. Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari; Sf. Antonie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Mc. Hristea
13     M     Sf. Cuv. Martinian; Sf. Ap. şi Mc. Acvila şi soţia sa Priscila; Sf. Ier. Evloghie, patriarhul Alexandriei (Post)
14     J     Sf. Cuv. Auxenţiu, Maron şi Avraam; Sf. Filimon, Ep. Gazei
15     V     Sf. Ap. Onisim; Sf. Mc. Maior; Sf. Cuv. Eusebiu din Siria (Post)
16     S     Sf. Sfinţit Mc. Pamfil; Sf. Mc. Valent, Pavel şi Seleuc; Sf. Cuv. Flavian, arhiepiscopul Constantinopolului
17     D     Sf. M. Mc. Teodor Tiron; Sf. Mariamna; Sf. Împăraţi Marcian şi Pulheria
________________________________________
Duminica a XVII-a după Rusalii (a Cananeencii); Ap. II Corinteni VI, 16-18; VII, 1; Ev. Matei XV, 21-28; glas 4, voscr. 4
18     L     Sf. Leon, Ep. Romei; Sf. Agapit, Ep. Sinadei
19     M     Sf. Ap. Arhip, Filimon şi soţia sa, Apfia; Sf. Cuv. Mărt. Evghenie şi Macarie
20     M     Sf. Leon, Ep. Cataniei; Sf. Agaton, Ep. Romei; Sf. Cuv. Visarion (Post)
21     J     Sf. Cuv. Timotei; Sf. Eustatie, Ep. Antiohiei
22     V     Aflarea moaştelor Sf. Mc. din Evghenia; Sf. Cuv. Atanasie, Talasie şi Limneu (Post)
23     S     † Sf. Mc. Policarp, Ep. Smirnei; Sf. Cuv. Gorgonia
24     D     †) Întâia şi a doua aflare a Capului Sf. Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului (Începutul Triodului)
________________________________________
Duminica a XXXIII-a după Rusalii (a Vameşului şi Fariseului); Ap. II Timotei III, 10-15; Ev. Luca XVIII, 10-14; glas 5, voscr. 5
25     L     Sf. Tarasie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Mc. Alexandru şi Ipatie
26     M     Sf. Porfirie, Arhiep. Gazei; Sf. Mc. Fotini; Sf. Teodor
27     M     Sf. Cuv. Mărt. Procopie şi Talaleu (Harţi)
28     J     †) Sf. Cuv. Ioan Casian Romanul şi Gherman din Dobrogea; Sf. Cuv. Vasile Mărturisitorul; Sf. Sfinţit Mc. Nestor; Sf. Sfinţit Mc. Proterie

 
MARTIE (31 zile) ziua 12 ore, noaptea 12 ore
________________________________________
1     V     Sf. Cuv. Mc. Evdochia; Sf. Cuv. Domnina; Sf. Mc. Antonina; Sf. Mc. Marcel şi Antonie (Harţi)
2     S     Sf. Sfinţit Mc. Teodot; Sf. Mc. Isihie şi Nestor
3     D     Sf. Mc. Eutropie, Cleonic şi Vasilisc
________________________________________
Duminica a XXXIV-a după Rusalii (a Fiului Risipitor); Ap. I Corinteni VI, 12-20; Ev. Luca XV, 11-32; glas 6, voscr. 6
4     L     Sf. Cuv. Gherasim de la Iordan; Sf. Mc. Pavel şi Iuliana, sora lui
5     M     Sf. Mc. Conon din Isauria; Sf. Mc. Conon Grădinarul, Sf. Mc. Iraida; Sf. Cuv. Marcu Pusnicul
6     M     Sf. 42 de Mc. din Amoreea; Sf. Mc. Eufrosin; Aflarea Sfintei Cruci (Post)
7     J     Sf. Mc. Ep. din Cherson: Vasilevs, Efrem, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor şi Elpidie
8     V     Sf. Ier. Teofilact Mărt., Ep. Nicomidiei; Sf. Ier. Pavel Mărt.; Sf. Mc. Dometie (Post)
9     S     †) Sf. 40 de Mc. din Sevastia; Sf. Mc. Urpasian (Pomenirea morţilor – Moşii de iarnă)
10     D     Sf. Mc. Codrat, Ciprian şi Dionisie
________________________________________
Duminica Lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei Judecăţi); Ap. I Corinteni VIII, 8-13; IX, 1-2; Ev. Matei XXV, 31-46; glas 7, voscr. 7
11     L     Sf. Ier. Sofronie, Patr. Ierusalimului; Sf. Mc. Trofin şi Talul Sf. Sfintit Mc.Pionie (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
12     M     Sf. Cuv. Teofan Mărt.; Sf. Grigorie Dialogul, Ep. Romei; Sf. Cuv. Simeon Noul Teolog (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
13     M     Aducerea moaştelor Sf. Ier. Nichifor, Patr. Constantinopolului; Sf. Mc. Hristina din Persia (Zi aliturgică) (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
14     J     Sf. Cuv. Benedict din Nursia; Sf. Mc. Alexandru din Pidna (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
15     V     Sf. Mc. Agapie, Plisie şi Tirmolau (Zi aliturgică) (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
16     S     Sf. Mc. Sabin Egipteanul, Papa şi Roman, Sf. Cuv. Anin; Sf. Cuv Hristodul din Patmos (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
17     D     Sf. Cuv. Alexie, omul lui Dumnezeu; Sf. Mc. Marin; Sf. Cuv. Teostirict imnograful (Lăsatul secului pentru Postul Mare) (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
________________________________________
Duminica Lăsatului sec de brânză (a Izgonirii lui Adam din Rai); Ap. Romani XIII, 11-14; XIV, 1-4; Ev. Matei VI, 14-21; glas 8, voscr. 8
18     L     Sf. Chiril, Arhiep. Ierusalimului; Sf. Mc. Trofim şi Evcarpion (Canonul cel Mare, partea I; Începutul Postului Mare) (Zi aliturgică) (Numai seara, pâine şi apă)
19     M     Sf. Mc. Hrisant, Daria şi Ilaria; Sf. Mc. Marian diaconul (Canonul cel Mare, partea a II-a) (Zi aliturgică) (Numai seara, pâine şi apă)
20     M     Sf. Cuv. Mc. ucişi în M-rea Sf. Sava cel Sfinţit; Sf. Ier. Nichita Mărturisitorul (Canonul cel Mare, partea a III-a) (Post)
21     J     Sf. Ier. Iacob Mărturisitorul; Sf. Ier. Toma; Sf. Cuv. Serapion (Canonul cel Mare, partea a IV-a) (Post)
22     V     Sf. Sf. Cuv. Mc. Vasile, preotul din Ancira; Sf. Drosida, fiica împăratului Traian (Post)
23     S     Sf. Sf. Cuv. Mc. Nicon şi cei 199 ucenici ai lui (Sâmbăta Sf. Teodor – Pomenirea morţilor) (Dezlegare la ulei şi vin)
24     D     Înainteprăznuirea Bunei Vestiri; Sf. Cuv. Zaharia; Sf. Ier. Artemon (Dezlegare la ulei şi vin)
________________________________________
Duminica I din Post (a Ortodoxiei); Ap. Evrei XI, 24-26; 32-40; Ev. Ioan I, 43-51; glas 1, voscr. 9
25     L     (†) Buna Vestire (Blagoveştenia) (Dezlegare la peşte)
26     M     Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Mc. Montanus pr. şi soţia sa Maxima; Sfintii 26 de Mc. din Goţia (Odovania Praznicului Bunei Vestiri) (Post)
27     M     Sf. Mc. Matroana din Tesalonic; Sf. Prooroc Anania; Sf. Mc. Filit, Lidia şi fiii lor (Post)
28     J     Sf. Cuv. Ilarion cel Nou; Sf. Cuv. Ştefan, făcătorul de minuni (Post)
29     V     Sf. Cuv. Mc. Marcu, Ep. Aretuselor; Sf. Mc. Chiril diac.; Sf. Mc. Iona si Varahisie (Post)
30     S     Sf. Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Prooroc Ioad; Sf. Euvula (Sâmbăta a II-a din Post – Pomenirea morţilor) (Dezlegare la ulei şi vin)
31     D     Sf. Mc. Ipatie, Ep. Gangrei; Sf. Acachie Mărt., Ep. Melitinei; Sf. Mc. Veniamin diac. (Dezlegare la ulei şi vin)
________________________________________
Duminica a II-a din Post (a Sf. Grigorie Palama; Vindecarea Slăbănogului din Capernaum); Ap. Evrei I, 10-14; II, 1-3; VII, 26-28; VIII, 1-2; Ev. Marcu II, 1-12; Ioan X, 9-16; glas 2, voscr. 10

 
APRILIE (30 zile) ziua 13 ore, noaptea 11 ore
________________________________________
1     L     Sf. Cuv. Maria Egipteanca; Sf. Cuv. Macarie Mărt.; Sf. Mc. Gherontie (Post)
2     M     Sf. Cuv. Tit, făcătorul de minuni; Sf. Mc. Amfian şi Edesie (Post)
3     M     Sf. Cuv. Nichita Mărturisitorul si Ilirie; Sf. Mc. Elpidifor (Post)
4     J     Sf. Cuv. Gheorghe de la Maleon, Zosima şi Platon; Iosif, imnograful (Post)
5     V     Sf. Mc. Claudie, Diodor, Nichifor, Serapion, Teodul şi Agatopod (Post)
6     S     Sf. Mc. Irineu, Ep. de Sirmium; Sf. Eutihie, Patr. Constantinopolului; Sf. Cuv. Platonida; Sf. Cuv. Grigorie Sinaitul şi Platonida (Sâmbăta a III-a din Post – Pomenirea morţilor) (Dezlegare la ulei şi vin)
7     D     Sf. Mc. Gheorghe Mărturisitorul, Ep. Mitilenei; Sf. Mc. Caliopie, Achilina şi Rufin diac. (Dezlegare la ulei şi vin)
________________________________________
Duminica a III-a din Post (a Sf. Cruci); Ap. Evrei IV, 14-16; V, 1-6; Ev. Marcu VIII, 34-38; IX, 1; glas 3, voscr. 11
8     L     Sf. Ap. Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit şi Hermas; Sf. Ier. Celestin, episcopul Romei (Post)
9     M     Sf. Mc. Eupsihie din Cezareea; Sf. Mc. Vadim arhim. (Post)
10     M     Sf. Mc. Terentie, Pompie, African şi Maxim; Sf. Mc. Dima (Post)
11     J     †) Sf. Ier. Calinic de la Cernica, ep. Ramnicului; Sf. Sfinţit Mc. Antipa; Sf. Cuv. Trifina (Post)
12     V     †) Sf. Mc. Sava de la Buzău; Sf. Ier. Vasile Mărturisitorul; Sf. Antuza (Post)
13     S     Sf. Sfinţit Mc. Artemon; Sf. Mc. Elefterie Persul (Sâmbăta a IV-a din Post – Pomenirea morţilor) (Dezlegare la ulei şi vin)
14     D     †) Sf. Ier. Pahomie de la Gledin, Ep. Romanului; Sf. Martin Mărt., Ep. Romei; Sf. Mc. Tomaida (Dezlegare la ulei şi vin)
________________________________________
Duminica a IV-a din Post (a Sf. Ioan Scărarul; Vindecarea fiului lunatic); Ap. Evrei VI, 13-20; Efeseni V, 8-19; Ev. Marcu IX, 17-32; Matei IV, 25; V, 1-12; glas 4, voscr. 1
15     L     Sf. Ap. Aristarh, Pud şi Trofim; Sf. Mc. Crescent şi Vasilisa (Post)
16     M     Sf. Mc. fecioare Agapia, Irina şi Hionia (Post)
17     M     Sf. Mc. Simeon, Ep. Persiei; Sf. Acachie, Ep. Melitinei (Denia Canonului cel Mare) (Post)
18     J     Sf. Cuv. Ioan, ucenicul Sf. Grigorie Decapolitul; Sf. Ier. Cosma, Ep. Calcedonului; Sf. Mc Ioan din Ianina (Post)
19     V     Sf. Cuv. Ioan Paleolavritul; Sf. Sfinţit Mc. Pafnutie (Denia Acatistului Născătoarei de Dumnezeu) (Post)
20     S     †) Sf. Teotim, Ep. Tomisului; Sf. Cuv. Teodor Trihina Atanasie si Ioasaf; Sf. Ap. Zaheu (Sâmbăta a V-a din Post – Pomenirea morţilor) (Dezlegare la ulei şi vin)
21     D     Sf. Sfinţit Mc. Ianuarie; Sf. Mc. Alexandra, împărăteasa; Sf. Mc. Filipial; Sf. Mc. Teodor din Perga (Dezlegare la ulei şi vin)
________________________________________
Duminica a V-a din Post (a Cuv. Maria Egipteanca); Ap. Evrei IX, 11-14; Galateni III, 23-29; Ev. Marcu X, 32-45; Luca VII, 36-50; glas 5, voscr. 2
22     L     Sf. Ier. Teodor Sicheotul, Ep. Anastasiopolei; Sf. Ap. Natanail (Post)
23     M     †) Sf. M. Mc. Gheorghe, Purtătorul de biruinţă; Sf. Mc. Valerie (Post)
24     M     †) Sf. Ier. Mărt.: Ilie Iorest, Sava Brancovici şi Simion Stefan, Mitr. Transilvaniei; Sf. Ier. Iosif Mărt. din Maramureş; Sf. Mc. Pasicrat şi Valentin din Durostorum; Sf. Cuv. Elisabeta (Post)
25     J     Sf. Ap. şi Ev. Marcu; †) Sf. Cuv. Vasile de la Poiana Mărului (Post)
26     V     Sf. Mc. Vasile, Ep. Amasiei; Sf. Glafira; Sf. Mc. Chiril, Chindeu si Tasie din Axiopolis (Cernavodă) (Post)
27     S     Sf. Sfinţit Mc. Simeon, ruda Domnului; Sf. Ap. Aristarh, Marcu şi Zinon (Sâmbăta lui Lazăr – Pomenirea morţilor) (Dezlegare la ulei şi vin)
28     D     Sf. Ap. Iason şi Sosipatru; Sf. Mc. Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia (Denia de Duminică seara) (Dezlegare la peşte)
________________________________________
(†) Duminica a VI-a din Post (a Floriilor – Stâlpărilor); Ap. Filipeni IV, 4-9; Ev. Ioan XII, 1-18
29     L     Sf. 9 Mc. din Cizic; Sf. Cuv. Memnon Mărt. (Denia de Luni seara) (Numai seara, pâine şi apă)
30     M     Sf. Ap. Iacob, fiul lui Zevedeu; Sf. Ier. Donat, episcopul Evriei (Denia de Marţi seara) (Numai seara, pâine şi apă)

 
MAI (31 zile) ziua 14 ore, noaptea 10 ore
________________________________________
1     M     Sf. Prooroc Ieremia; Sf. Cuv. Mc. Eftimie, Ignatie şi Acachie; Sf. Cuv. Isidora (Sf. şi Marea Miercuri; Denia de Miercuri seara) (Numai seara, pâine şi apă)
2     J     Aducerea moaştelor Sf. Atanasie cel Mare; †) Sf. Ier. Atanasie al III-lea (Patelarie), patriarhul Constantinopolului (Sf. şi Marea Joi – Pomenirea morţilor; Denia celor 12 Evanghelii) (Post)
3     V     †) Sf. Cuv. Irodion de la Lainici; Sf. Mc. Timotei şi soţia sa Mavra; Sf. Mc. Diodor şi Rodopian, diac.; Sf. Cuv. Teodosie (Sf. şi Marea Vineri – Scoaterea Sf. Aer; Denia Prohodului Domnului) (Zi aliturgică) (Post negru)
4     S     Sf. Mc. Pelaghia; Sf. Cuv. Valerian şi Nichifor (Post negru)
5     D     Sf. M. Mc. Irina; Sf. Mc. Neofit, Gaie şi Gaian (Vecernia Învierii)
________________________________________
(†) Duminica Sfintei Învieri (Sfintele Paşti); Ap. Fapte I, 1-8; Ev. Ioan I, 1-17
6     L     (†) A doua zi de Paşti; Sf. şi Dreptul Iov; Sf. Cuv. Mamant, Pahomie şi Ilarion
7     M     (†) A treia zi de Paşti; Arătarea semnului Sf. Cruci pe cer la Ierusalim; Sf. Mc. Acachie şi Codrat
8     M     †) Sf. Ap. şi Ev. Ioan; Sf. Cuv. Arsenie cel Mare; Sf. Emilia (Harţi)
9     J     Aducerea moaştelor Sf. Ier. Nicolae la Bari; Sf. Prooroc Isaia; Sf. Mc. Hristofor
10     V     †) Izvorul Tămăduirii; Sf. Ap. Simon Zilotul; Sf. Cuv. Isihie Mărt. şi Lavrentie (Harţi)
11     S     Sf. Sfinţit Mc. Mochie; Sf. Chiril şi Metodie, apostolii slavilor
12     D     †) Sf. Mc. Ioan Valahul; Sf. Epifanie, Arhiep. Ciprului; Sf. Gherman, Patr. Constantinopolului
________________________________________
Duminica a II-a după Paşti (a Sf. Ap. Toma); Ap. Fapte V, 12-20; Ev. Ioan XX, 19-31; glas 1, voscr. 1
13     L     Sf. Mc. Glicheria; Sf. Cuv. Serghie Mărt.
14     M     Sf. Mc. Isidor; Sf. Sfinţit Mc. Terapont
15     M     Sf. Cuv. Pahomie cel Mare; Sf. Cuv. Ahile, Ep. Larisei (Dezlegare la peşte)
16     J     Sf. Cuv. Teodor cel Sfinţit; Sf. Mc. Isachie, Simeon şi Petru
17     V     Sf. Ap. Andronic; Sf. Iunia; Sf. Cuv. Nectarie şi Teofan (Dezlegare la peşte)
18     S     Sf. Mc. Petru, Dionisie şi Hristina; Sf. Mc. Teodot şi cele 7 Sf. Mc. fecioare
19     D     Sf. Sfinţit Mc. Patrichie; Sf. Mc. Chiriachi; Sf. Cuv. Memnon
________________________________________
Duminica a III-a după Paşti (a Mironosiţelor); Ap. Fapte VI, 1-7; Ev. Marcu XV, 43-47; XVI, 1-8; glas 2, voscr. 4
20     L     Sf. Mc. Talaleu; Sf. Cuv. Talasie; Sf. Cuv. Marcu Pustnicul
21     M     †) Sf. Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa Elena
22     M     Sf. Mc. Vasilisc şi Marcel; Sf. Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic; Sf. Mc. Sofia, doctoriţa (Dezlegare la peşte)
23     J     Sf. Cuv. Mihail Mărt., Ep. Sinadei; Sf. Maria lui Cleopa
24     V     Sf. Cuv. Simeon; Sf. Mc. Serapion; Sf. Mc. Marciana (Dezlegare la peşte)
25     S     † A treia aflare a Capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; Sf. Mc. Celestin
26     D     Sf. Ap. Carp şi Alfeu, din cei 70; Sf. Mc. Averchie şi Elena
________________________________________
Duminica a IV-a după Paşti (a Slăbănogului de la Vitezda); Ap. Fapte IX, 32-42; Ev. Ioan V, 1-15; glas 3, voscr. 5
27     L     Sf. Mc. Iuliu Veteranul; Sf. Sfinţiţi Mc. Terapont şi Eladie; Sf. Mc. Alipie; Sf. Ioan Rusul
28     M     Sf. Sfintit Mc. Eutihie, Ep. Melitinei; Sf. Cuv. Nichita Mărt., Ep. Calcedonului; Sf. Sfinţit Mc. Eutihie
29     M     Sf. Mc. Teodosia; Sf. Sfinţit Mc. Olivian şi Alexandru (Înjumătăţirea praznicului Cincizecimii) (Dezlegare la peşte)
30     J     Sf. Cuv. Isaachie Mărt. şi Varlaam; Sf. Mc. Natalie
31     V     Sf. Mc. Ermie; Sf. Mc. Eusebie şi Haralambie (Dezlegare la peşte)

 
IUNIE (30 zile) ziua 15 ore, noaptea 9 ore
________________________________________
1     S     Sf. Mc. Justin Martirul şi Filosoful; Sf. Mc. Hariton, Firm şi Valerian
2     D     †) Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava; Sf. Nichifor Mărt., Patr. Constantinopolului
________________________________________
Duminica a V-a după Paşti (a Samarinencii); Ap. Fapte XI, 19-30; Ev. Ioan IV, 5-42; glas 4, voscr. 7
3     L     Sf. Mc. Luchilian, Ipatie, Pavel, Dionisie şi Claudie; Sf. Mc. Paula
4     M     †) Sf. Mc.: Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel; Sf. Mitrofan, Patr. Constantinopolului
5     M     Sf. Mc. Dorotei, Ep. Tirului; Sf. Mc. Marchian, Nicandru şi Leonid (Dezlegare la peşte)
6     J     Sf. Cuv. Visarion şi Ilarion cel Nou; Sf. Mc. Ghelasie şi Valeria
7     V     Sf. Sfinţit Mc. Teodot; Sf. Mc. Zenaida; Sf. Cuv. Sebastiana; Sf. Cuv. Antim (Dezlegare la peşte)
8     S     Sf. Mc. Nicandru şi Marcian; Aducerea moaştelor Sf. M. Mc. Teodor Stratilat
9     D     Sf. Chiril al Alexandriei; Sf. Mc. Tecla, Mariamni, Marta, Maria şi Enata
________________________________________
Duminica a VI-a după Paşti (a Orbului din naştere); Ap. Fapte XVI, 16-34; Ev. Ioan IX, 1-38; glas 5, voscr. 8
10     L     Sf. Sfinţit Mc. Timotei, Ep. Prusiei; Sf. Mc. Alexandru şi Antonina
11     M     Sf. Ap. Bartolomeu şi Barnava; Sf. Ier. Luca, arhiep. Crimeii
12     M     Sf. Cuv. Onufrie cel Mare şi Petru Atonitul (Odovania Praznicului Învierii Domnului) (Dezlegare la peşte)
13     J     (†) Înălţarea Domnului (Ispasul); Ziua Eroilor; Sf. Mc. Achilina; Sf. Trifilie, Ep. Levcosiei din Cipru
14     V     Sf. Prooroc Elisei; Sf. Metodie, Patr. Constantinopolului; Sf. Cuv. Iulita (Dezlegare la peşte)
15     S     Sf. Prooroc Amos; Sf. Mc. Isihie; Fer. Ieronim şi Augustin
16     D     Sf. Tihon, Ep. Amatundei; Sf. Sfinţit Mc. Marcu (Rugăciunea lui Iisus)
________________________________________
Duminica a VII-a după Paşti (a Sf. Părinţi de la Sinodul I Ecumenic); Ap. Fapte XX, 16-18; 28-36; Ev. Ioan XVII, 1-13; glas 6, voscr. 10
17     L     Sf. Mc. Manuil, Savel şi Ismail
18     M     Sf. Mc. Leontie, Ipatie şi Teodul; Sf. Cuv. Erasm
19     M     Sf. Ap. Iuda, ruda Domnului; Sf. Cuv. Paisie cel Mare (Dezlegare la peşte)
20     J     Sf. Mc. Metodie, Ep. Patarelor; Sf. Calist, Patr. Constantinopolului
21     V     Sf. Mc. Iulian din Tars şi Afrodisie (Odovania Praznicului Înălţării Domnului) (Dezlegare la peşte)
22     S     †) Sf. Ier. Grigorie Dascălu, Mitr. Ţării Româneşti; Sf. Sfinţit Mc. Eusebie; Sf. Mc. Zenon, Zina şi Galaction (Pomenirea morţilor – Moşii de vară)
23     D     Sf. Mc. Agripina; Sf. Mc. Aristocleu pr.
________________________________________
Duminica a VIII-a după Paşti (Duminica Mare) (a Rusaliilor (Cincizecimii); (†) Pogorârea Sf. Duh); Ap. Fapte II, 1-11; Ev. Ioan VII, 37-53; VIII, 12
24     L     (†) Sf. Treime; (†) Naşterea Sf. Ioan Botezătorul (Sânzienele); †) Sf. Niceta de Remesiana; Aducerea moaştelor Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava; †)Sf. Ier. Niceta de Remesiana (Lăsatul secului pentru Postul Sf. Ap. Petru şi Pavel)
25     M     Sf. M. Mc. Fevronia; Sf. Cuv. Dionisie şi Dometie (Începutul Postului Sf. Ap. Petru şi Pavel) (Dezlegare la ulei şi vin)
26     M     Sf. Cuv. David din Tesalonic; Sf. Ioan, Ep. Goţiei (Post)
27     J     Sf. Cuv. Samson, primitorul de străini; Sf. Mc. Anect; Sf. Ioana Mironosiţa (Dezlegare la ulei şi vin)
28     V     Aflarea moaştelor Sf. Mc., doctori fără de arginţi, Chir şi Ioan; Sf. Mc. Papia (Post)
29     S     (†) Sf. Ap. Petru şi Pavel (Odovania Praznicului Pogorârii Duhului Sfânt)
30     D     † Soborul celor 12 Sf. Ap.; .†) Sf. Ier. Ghelasie de la Râmeţ
________________________________________
Duminica I după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor); Ap. Evrei XI, 33-40; XII, 1-2; Ev. Matei X, 32-35; 37-38; XIX, 27-30; glas 8, voscr. 1

 
IULIE (31 zile) ziua 14 ore, noaptea 10 ore
________________________________________
1     L     †) Sf. Ier. Leontie de la Rădăuţi; Sf. Mc., doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian
2     M     † Aducerea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne; †) Sf. Voievod Ştefan cel Mare; Sf. Ier. Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului
3     M     Sf. Mc. Iachint; Sf. Anatolie, Patr. Constantinopolului (Post)
4     J     Sf. Andrei, Arhiep. Cretei; Sf. Cuv. Marta
5     V     † Sf. Cuv. Atanasie Atonitul; Sf. Cuv. Mc. Ciprian; Sf. Cuv. Lampadie (Post)
6     S     Sf. Cuv. Sisoe cel Mare; Sf. Mc. Lucia; Sf. Mc. Astie, episcopul Dirahiei
7     D     Sf. M. Mc. Chiriachi; Sf. Cuv. Toma din Maleon şi Acachie; Sf. Mc. Evanghel
________________________________________
Duminica a II-a după Rusalii (a Sf. Români; Chemarea primilor Apostoli); Ap. Romani II, 10-16; Ev. Matei IV, 18-23; glas 1, voscr. 2
8     L     Sf. M. Mc. Procopie şi Sf. Mc. Teodosia, mama sa; † Sf. Mc. Epictet şi Astion
9     M     Sf. Sfinţiţi Mc. Pangratie şi Chiril; Sf. Mc. Andrei şi Prov
10     M     Sf. 45 de Mc. din Nicopolea Armeniei; Sf. Mc. Apolonie, Vianor şi Siluan (Post)
11     J     Sf. M. Mc. Eufimia; Sf. Olga, împărăteasa Rusiei; Sf. Cuv. Leon din Mandra
12     V     †) Cinstirea Sfintei Icoane Prodromiţa de la Muntele Athos; Sf. Mc. Proclu şi Ilarie; Sf. Veronica; Sf. Cuv. Mihai Maleinul (Post)
13     S     Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Cuv. Ştefan Savaitul; Sf. Mc. Golinduhia din Persia; Sf. Cuv. Sara
14     D     Sf. Ap. Achila; Sf. Mc. Iust şi Iraclie; Sf. Cuv. Nicodim Aghioritul
________________________________________
Duminica a III-a după Rusalii (Despre grijile vieţii); Ap. Romani V, 1-10; Ev. Matei VI, 22-23; glas 2, voscr. 3
15     L     Sf. Mc. Chiric şi Iulita; Sf. Cuv. Iosif, Arhiep. Tesalonicului; Sf. Vladimir, Luminătorul Rusiei
16     M     Sf. Sfinţit Mc. Atinoghen cu cei 10 ucenici ai săi; Sf. Mc. Avudim şi Faust
17     M     Sf. M. Mc. Marina; Sf. Ier. Eufrasie (Post)
18     J     †) Sf. Mc. Emilian de la Durostor; Sf. Cuv. Pamvo; Sf. Mc. Iachint, Pavel şi Valentina
19     V     Sf. Cuv. Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare; Sf. Cuv. Dias; Aflarea moaştelor Sf. Cuv. Serafim de Sarov (Post)
20     S     †) Sf. Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul
21     D     Sf. Cuv. Simeon şi Ioan Pustnicul; Sf. Prooroc Iezechiel; †) Sf. Cuv. Rafail şi Partenie de la Agapia
________________________________________
Duminica a IV-a după Rusalii (a Sf. Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic; Vindecarea slugii sutaşului); Ap. Romani VI, 18-23; Ev. Matei VIII, 5-13; Ioan XVII, 1-13; glas 3, voscr. 4
22     L     Sf. Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena; Sf. Cuv. Mc. Marcela
23     M     Aducerea Moaştelor Sf. Sfinţit Mc. Foca; Sf. Mc. Apolinarie, episcopul Ravenei; Sf. Mc. Vitalie şi Valeria; Sf. Mc. Trofim şi Teofil
24     M     Sf. M. Mc. Hristina; Sf. Mc. Ermoghen (Post)
25     J     Adormirea Sf. Ana, mama Preasfintei Născatoare de Dumnezeu; Sfintii Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic; Sf. Cuv. Olimpiada şi Eupraxia
26     V     †) Sf. Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel; Sf. Sfinţit Mc. Ermolae; Sf. Mc. Paraschevi din Roma (Post)
27     S     †) Sf. M. Mc. şi Tămăduitor Pantelimon; Sf. Cuv. Antuza
28     D     Sf. Ap. şi diac. Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena, dintre cei 70; Sf. Cuv. Pavel de la Xiropotamu
________________________________________
Duminica a V-a după Rusalii (Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei); Ap. Romani X, 1-10; Ev. Matei VIII, 28-34; IX, 1; glas 4, voscr. 5
29     L     Sf. Mc. Calinic, Mamant şi Veniamin; Sf. Mc. Teodota cu fiii săi
30     M     Sf. Ap. Sila, Silvan, Crescent, Epenet şi Andronic; Sf. Mc. Iulita; Sf. Mc. Valentin, Ep. Umbriei (Lăsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului)
31     M     Înainteprăznuirea scoaterii Sf. Cruci; Sf. şi Dreptul Evdochim; Sf. Iosif din Arimateea (Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului) (Post)

 
AUGUST (31 zile) ziua 13 ore, noaptea 11 ore
________________________________________
1     J     Scoaterea Sf. Cruci; Sf. 7 Mc. Macabei (Dezlegare la ulei şi vin)
2     V     Aducerea moaştelor Sf. Întâiul Mc. şi Arhid. Ştefan; Dreptul Gamaliel; Binecredinciosul Împărat Justinian cel Mare (Post)
3     S     Sf. Cuv. Isaachie, Dalmat şi Faust; Sf. Mironosiţă Salomeea; Sf. Cuv. Teodora din Tesalonic (Dezlegare la ulei şi vin)
4     D     Sf. 7 tineri din Efes; Sf. Mc. Tatuil; Aducerea moaştelor Sf. Cuv. Mc. Evdochia (Dezlegare la ulei şi vin)
________________________________________
Duminica a VI-a după Rusalii (Vindecarea Slăbănogului din Capernaum); Ap. Romani XII, 6-14; Ev. Matei IX, 1-8; glas 5, voscr. 6
5     L     Înainteprăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului; †) Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamţ; Sf. Mc. Evsignie; Sf. Ier. Fabian, episcopul Romei (Post)
6     M     (†) Schimbarea la Faţă a Domnului (Pobrejenia) (Dezlegare la peşte)
7     M     †) Sf. Cuv. Teodora de la Sihla; Sf. Cuv. Mc. Dometie Persul; Sf. Ier. Narcis, arhiepiscopul Ierusalimului; Sf. Irina împarateasa (Post)
8     J     Sf. Emilian Mărt. Ep. Cizicului; Sf. Miron, Ep. Cretei (Post)
9     V     Sf. Ap. Matia; Sf. 10 Mc. Mărt. pentru icoana lui Hristos; Sf. Mc. Antonin (Post)
10     S     Sf. Mc. Arhid. Lavrentie; Sf. Sfinţit Mc. Sixt, Ep. Romei; Sf. Mc. Ipolit (Dezlegare la ulei şi vin)
11     D     †) Sf. Nifon, Patr. Constantinopolului; Sf. M. Mc. Evplu, arhid. (Dezlegare la ulei şi vin)
________________________________________
Duminica a VII-a după Rusalii (a Sf. Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic; Vindecarea a doi orbi şi a unui mut din Capernaum); Ap. Romani XV, 1-7; Ev. Ioan IX, 27-35; Ioan XVII, 1-13; glas 6, voscr. 7
12     L     Sf. Mc. Fotie, Anichit, Pamfil şi Capiton; Sf. Cuv. Palamon (Post)
13     M     Mutarea moaştelor Sf. Cuv. Maxim Mărt.; Sf. Cuv. Dorotei şi Dositei (Odovania Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului) (Post)
14     M     Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului; Sf. Prooroc Miheia (Prohodul Maicii Domnului) (Post)
15     J     (†) Adormirea Maicii Domnului
16     V     Sf. Mahramă a Domnului; †) Sf. Martiri Brâncoveni Constantin Vodă cu cei 4 fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache; †) Sf. Cuv. Iosif de la Văratec (Post)
17     S     Sf. Sfinţit Mc. Miron; Sf. Mc. Straton, Ciprian şi Tirs
18     D     Sf. Mc. Flor, Lavru, Polien şi Leon
________________________________________
Duminica a VIII-a după Rusalii (Înmulţirea pâinilor); Ap. I Corinteni I, 10-17; Ev. Matei XIV, 14-22; glas 7, voscr. 8
19     L     Sf. Mc. Andrei Stratilat; Sf. Cuv. Timotei, Agapie şi Tecla
20     M     Sf. Prooroc Samuel; Sf. Mc. Sever , Eliodor şi Teoharie
21     M     Sf. Ap. Tadeu; Sf. Mc. Vasa; Sf. Mc. Donat diac., Romul pr., Silvan diac. şi Venust (Post)
22     J     Sf. Mc. Agatonic, Zotic, Zinon, Teoprepie, Achindin şi Severian
23     V     Sf. Mc. Lup; Sf. Sfinţit Mc. Irineu, episcopul de Lugdunum (Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului) (Post)
24     S     Sf. Sfinţitţ Mc. Eutihie şi Cosma Etolul; Sf. Mc. Tation
25     D     Aducerea moaştelor Sf. Ap. Bartolomeu; Sf. Ap. Tit
________________________________________
Duminica a IX-a după Rusalii (Umblarea pe mare – potolirea furtunii); Ap. I Corinteni III, 9-17; Ev. Matei XIV, 22-34; glas 8, voscr. 9
26     L     Sf. Mc. Adrian şi Natalia, soţia sa; Sf. Mc. Atic
27     M     Sf. Cuv. Pimen cel Mare; Sf. Mc. Eutalia, Fanurie şi Osie, Ep. Cordovei
28     M     Sf. Cuv. Moise Etiopianul; Dreptul Iezechia; Sf. Mc. Diomid; Sf. Ana Proorociţa, fiica lui Fanuel (Post)
29     J     †) Tăierea Capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; Sf. Cuv. Teodora (Post negru)
30     V     †) Sf. Ier. Varlaam, Mitropolitul Moldovei şi Sf. Cuv. Ioan de la Râşca şi Secu, episcopul Romanului; Sf. Ier. Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou, Patr. Constantinopolului (Post)
31     S     Aşezarea în raclă a cinstitului brâu al Maicii Domnului; Sf. Mc. Andrei, Iraclie, Faust şi Mina

 
SEPTEMBRIE (30 zile) ziua 12 ore, noaptea 12 ore
________________________________________
1     D     †) Sf. Cuv. Dionisie Exiguul; Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul şi Marta, mama sa; Sf. 40 de Muceniţe din Adrianopol (Începutul anului bisericesc)
________________________________________
Duminica a X-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului); Ap. I Corinteni IV, 9-16; Ev. Matei XVII, 14-23; glas 1, voscr. 10
2     L     Sf. Mc. Mamant; S. Ier. Ioan Postitorul, Patr. Constantinopolului
3     M     Sf. Mc. Antim, Ep. Nicomidiei; Sf. Cuv. Teoctist
4     M     Sf. Mc. Vavila, Ep. Antiohiei; Sf. Prooroc Moise; Sf. Mc. Petroniu (Post)
5     J     Sf. Prooroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta, părinţii Sf. Ioan Botezătorul; Sf. Mc. Urban
6     V     Pomenirea minunii Sf. Arhanghel Mihail în Colose; Sf. Mc. Eudoxie şi Macarie (Post)
7     S     Înainteprăznuirea Naşterii Maicii Domnului; Sf. Mc. Sozont; †) Sf. Cuv. Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi (Sâmbăta dinaintea Înălţării Sf. Cruci)
8     D     (†) Naşterea Maicii Domnului
________________________________________
Duminica dinaintea Înălţării Sf. Cruci (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim); Ap. Filipeni II, 5-11; Galateni VI, 11-18; Ev. Luca X, 33-42; XI, 27-28; Ioan III, 13-17; glas 2, voscr. 11
9     L     Sf. şi Drepţii părinţi Ioachim şi Ana; †) Sf. Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona şi Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlău
10     M     Sf. Mc. Minodora, Mitrodora şi Nimfodora; Sf. Pulheria împărăteasa
11     M     Sf. Cuv. Teodora din Alexandria; Sf. Cuv. Eufrosin (Post)
12     J     Sf. Mc. Avtonom, Macedonie şi Teodul (Odovania Praznicului Naşterii Maicii Domnului)
13     V     Înainteprăznuirea Înălţării Sf. Cruci; Sf. Sfinţiţi Mc. Corneliu Sutaşul si Ciprian, episcopul Cartaginei; †) Sf. Cuv. Ioan de la Prislop; Sf. Mc. din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian şi Valerian (Post)
14     S     (†) Înălţarea Sf. Cruci (Post negru)
15     D     †) Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolitul Banatului; Sf. M. Mc. Nichita Romanul; Sf. Ier. Visarion, ep. Larisei
________________________________________
Duminica după Înălţarea Sf. Cruci (Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos); Ap. Galateni II, 16-20; Ev. Marcu VIII, 34-38; IX, 1; glas 3, voscr. 1
16     L     Sf. M. Mc. Eufimia; Sf. Mc. Meletina şi Ludmila
17     M     Sf. Mc. Sofia şi fiicele sale: Pistis, Elpis şi Agapi
18     M     Sf. Eumenie, Ep. Gortinei; Sf. Mc. Ariadna şi Castor (Post)
19     J     Sf. Mc. Trofim, Savatie şi Dorimedont
20     V     Sf. M. Mc. Eustatie şi soţia sa Teopista cu cei 2 fii: Agapie şi Teopist (Post)
21     S     Sf. Ap. Codrat; Sf. Prooroc Iona (Sâmbăta după Înălţarea Sf. Cruci) (Odovania Praznicului Înălţării Sf. Cruci)
22     D     †) Sf. Ier. Mc. Teodosie de M-rea Brazi, mitropolitul Moldovei; Sf. Sfinţit Mc. Foca; Sf. Mc. Isaac; Sf. Martin
________________________________________
Duminica a XVIII-a după Rusalii (Pescuirea minunată); Ap. II Corinteni IX, 6-11; Ev. Luca V, 1-11; glas 4, voscr. 2
23     L     † Zămislirea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; Sf. Cuv. Xantipa şi Polixenia
24     M     Sf. M. Mc., întocmai cu apostolii, Tecla; Sf. Cuv. Siluan Athonitul
25     M     Sf. Cuv. Eufrosina; Sf. Cuv. Pafnutie Egipteanul; Sf. Cuv. Serghie de la Radonej (Post)
26     J     †) Adormirea Sf. Ap. şi Ev. Ioan; †) Sf. Voievod Neagoe Basarab; Dreptul Ghedeon
27     V     †) Sf. Ier. Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Ţarii Romaneşti; Sf. Mc. Calistrat şi Epiharia (Post)
28     S     † Sf. Cuv. Hariton Mărt.; Sf. Prooroc Baruh
29     D     Sf. Cuv. Chiriac Sihastrul; Sf. Mc. Trifon, Gudelia şi Petronia
________________________________________
Duminica a XIX-a după Rusalii (Predica de pe munte – iubirea vrăjmaşilor); Ap. II Corinteni XI, 31-33; XII, 1-9; Ev. Luca VI, 31-36; glas 5, voscr. 3
30     L     Sf. Mc. Grigorie Luminătorul, Ep. Armeniei; Sf. Mc. Ripsimia şi Gaiani

 
OCTOMBRIE (31 zile) ziua 11 ore, noaptea 13 ore
________________________________________
1     M     †) Acoperământul Maicii Domnului; Sf. Ap. Anania; Sf. Cuv. Roman Melodul; †) Sf. Cuv. Iosif şi Chiriac de la Bisericani
2     M     Sf. Sfinţit Mc. Ciprian; Sf. Mc. Iustina fecioara (Post)
3     J     Sf. Sfinţit Mc. Dionisie Areopagitul; Sf. Mc. Teoctist
4     V     Sf. Mc. Ierotei, Ep. Atenei; Sf. Mc. Domnina, Audact şi Calistena (Post)
5     S     Sf. Mc. Haritina şi Mamelta
6     D     † Sf. Ap. Toma; Sf. Mc. Erotiida
________________________________________
Duminica a XX-a după Rusalii (Învierea fiului văduvei din Nain); Ap. Galateni I, 11-19; Ev. Luca VII, 11-16; glas 6, voscr. 4
7     L     Sf. M. Mc. Serghie şi Vah; Sf. Mc. Iulian, Chesarie şi Polihronie
8     M     Sf. Cuv. Pelaghia şi Taisia
9     M     Sf. Ap. Iacob al lui Alfeu; Sf. Cuv. Andronic şi Atanasia (Post)
10     J     Sf. Mc. Evlampie şi Evlampia, sora lui; Sf. Cuv. Vasian şi Teofil Mărt.
11     V     Sf. Ap. Filip, unul din cei 7 diac.; Sf. Cuv. Teofan Mărt.; Sf. Mc. Zenaida şi Filonila (Post)
12     S     Sf. Mc. Prov, Tarah şi Andronic; Sf. Cosma, Ep. Maiumei
13     D     † Aducerea moaştelor Sf. Ap. Andrei la Iaşi; Sf. Mc. Carp, Papil, Agatodor, Agatonica şi Florentie
________________________________________
Duminica a XXI-a după Rusalii (a Sf. Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic; Pilda Semănătorului); Ap. Galateni II, 16-20; Tit III, 8-15; Ev. Luca VIII, 5-15; Ioan XVII, 1-13; glas 7, voscr. 5
14     L     †) Sf. Cuv. Parascheva de la Iaşi; Sf. Mc. Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie
15     M     Sf. Sfinţit Mc. Luchian; Sf. Savin şi Vars, Ep.; Sf. Cuv. Eftimie cel Nou
16     M     Sf. Mc. Longhin Sutaşul; Sf. Mc. Domnin (Post)
17     J     Sf. Prooroc Oseea; Sf. Cuv. Mc. Andrei Criteanul
18     V     † Sf. Ap. şi Ev. Luca; Sf. Mc. Marin cel Bătrân (Post)
19     S     Sf. Prooroc Ioil; Sf. Mc. Uar, Felix pr. şi Eusebiu diac.; Sf. Cleopatra; Sf. Cuv. Ioan de la Rila
20     D     Sf. M. Mc. Artemie; Sf. Cuv. Matrona
________________________________________
Duminica a XXIII-a după Rusalii (Vindecarea demonizaţilor din ţinutul Gherghesenilor); Ap. Efeseni II, 4-10; Ev. Luca VIII, 26-39; glas 8, voscr. 6
21     L     †) Sf. Cuv. Mărt. Visarion, Sofronie şi Sf. Mc. Oprea; Sf. Pr. Mărt. Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel; Sf. Cuv. Ilarion cel Mare
22     M     Sf. Ier., întocmai cu apostolii, Averchie; Sf. 7 tineri din Efes
23     M     Sf. Ap. Iacob, ruda Domnului; Sf. Ignatie, Patr. Constantinopolului; Sf. Cuv. Petroniu (Post)
24     J     Sf. M. Mc. Areta; Sf. Mc. Sevastiana şi Valentin
25     V     Sf. Mc. Marcian şi Martirie, Valerie şi Hrisaf; Sf. Tavita (Post)
26     S     †) Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de mir
27     D     †) Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui moaşte se află în Catedrala Patriarhală; Sf. Mc. Nestor
________________________________________
Duminica a XXIV-a după Rusalii (Învierea fiicei lui Iair); Ap. Fapte XII, 1-11; Efeseni IV, 7-13; Efeseni II, 14-22; Ev. Matei X, 16-22; Luca VIII, 41-56; glas 1, voscr. 7
28     L     †) Sf. Ier. Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti; Sf. Mc. Terentie, soţia sa Neonila şi cei 7 fii; Sf. Ier. Firmilian, ep.
29     M     Sf. Cuv. M. Mc. Anastasia Romana; Sf. Cuv. Avramie
30     M     Sf. Mc. Zenovie, Ep., şi Zenovia, sora sa; Sf. Ap. Cleopa (Post)
31     J     Sf. Ap. Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis; Sf. Mc. Epimah

 
NOIEMBRIE (30 zile) ziua 10 ore, noaptea 14 ore
________________________________________
1     V     Sf. doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Asia (Post)
2     S     Sf. Mc. Achindin, Pigasie, Elpifidor, Aftonie şi Anempodist (Pomenirea morţilor – Moşii de toamnă)
3     D     Sf. Mc. Achepsima Ep., Iosif pr. şi Aitala diac.; Aşezarea moaştelor Sf. M. Mc. Gheorghe în Lida
________________________________________
Duminica a XXII-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr); Ap. Galateni VI, 11-18; Ev. Luca XVI, 19-31; glas 2, voscr. 8
4     L     Sf. Cuv. Ioanichie cel Mare; Sf. Mc. Nicandru Ep. şi Ermeu pr.
5     M     Sf. Mc. Galaction şi Epistimia; Sf. Ier. Grigorie, arhiepiscopul Alexandriei
6     M     Sf. Pavel Mărt., Patr. Constantinopolului; Sf. Cuv. Luca din Sicilia (Post)
7     J     Sf. 33 de Mc. din Melitina; Sf. Cuv. Lazăr din Muntele Galison
8     V     †) Soborul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri (Post)
9     S     Sf. Mc. Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat; Sf. Mc. Onisifor şi Porfirie; Sf. Ier. Nectarie din Eghina
10     D     Sf. Ap. Rodion, Olimp, Erast şi Sosipatru, Terţiu şi Cvart; Sf. Mc. Orest
________________________________________
Duminica a XXV-a după Rusalii (Pilda samarineanului milostiv); Ap. Efeseni IV, 1-7; Ev. Luca X, 25-37; glas 3, voscr. 9
11     L     Sf. M. Mc. Mina; Sf. Mc. Victor, Vichentie şi Ştefanida; Sf. Cuv. Teodor Studitul
12     M     †) Sf. Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu; Sf. Ioan cel Milostiv, Patr. Alexandriei; Sf. Cuv. Nil Pustnicul
13     M     †) Sf. Ier. Ioan Gură de Aur, Arhiep. Constantinopolului; Sf. Cuv. Mc. Damaschin (Post)
14     J     † Sf. Ap. Filip; Sf. Ier. Gridorie Palama, arhiep. Tesalonicului (Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului)
15     V     †) Sf. Cuv. Paisie de la Neamţ; Sf. Mc. şi Mărt. Gurie, Samona şi Aviv (Începutul Postului Crăciunului) (Post)
16     S     † Sf. Ap. şi Ev. Matei (Dezlegare la ulei şi vin)
17     D     Sf. Ier. Grigorie Taumaturgul, Ep. Neocezareei şi Ghenadie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Mărt. Lazăr Zugravul (Dezlegare la ulei şi vin)
________________________________________
Duminica a XXVI-a după Rusalii (Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina); Ap. Efeseni V, 9-19; Ev. Luca XII, 16-21; glas 4, voscr. 10
18     L     Sf. M. Mc. Platon; Sf. Mc. Roman şi Zaheu, diac. (Post)
19     M     Sf. Prooroc Avdie; Sf. Sfinţit Mc. Varlaam (Dezlegare la ulei şi vin)
20     M     Înainteprăznuirea intrării în Biserică a Maicii Domnului; †) Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul; Sf. Mc. Dasie; Sf. Proclu, Patr. Constantinopolului (Post)
21     J     (†) Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (Vovidenia) (Dezlegare la peşte)
22     V     Sf. Ap. Filimon, Arhip şi Onisim; Sf. Mc. Cecilia (Post)
23     S     †) Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul-Vâlcea; Sf. Ier. Amfilohie, ep. Iconiei, şi Grigorie, ep. Acragandelor (Dezlegare la peşte)
24     D     Sf. Mc. Clement, Ep. Romei şi Petru, Ep. Alexandriei (Dezlegare la peşte)
________________________________________
Duminica a XXX-a după Rusalii (Dregătorul bogat – păzirea poruncilor); Ap. Coloseni III, 12-16; Ev. Luca XVIII, 18-27; glas 5, voscr. 11
25     L     †) Sf. M. Mc. Ecaterina; Sf. M. Mc. Mercurie (Odovania Praznicului intrării în Biserică a Maicii Domnului) (Dezlegare la peşte)
26     M     Sf. Cuv. Alipie Stâlpnicul, Nicon şi Stelian Paflagonul (Dezlegare la ulei şi vin)
27     M     Sf. M. Mc. Iacob Persul; Sf. Cuv. Natanail şi Pinufrie (Post)
28     J     Sf. Sf. Cuv. Ştefan cel Nou; Sf. Mc. Irinarh (Dezlegare la ulei şi vin)
29     V     Sf. Mc. Paramon şi Filumen; Sf. Cuv. Pitirun (Post)
30     S     †) Sf. Ap. Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României; †) Sf. Ier. Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei; Sf. Ier. Frumentie, Ep. Etiopiei (Dezlegare la peşte)

 
DECEMBRIE (31 zile) ziua 9 ore, noaptea 15 ore
________________________________________
1     D     Sf. Prooroc Naum; Sf. Cuv. Filaret Milostivul (Ziua Naţională a României) (Dezlegare la peşte)
________________________________________
Duminica a XV-a după Rusalii (Cea mai mare poruncă din Lege); Ap. II Corinteni IV, 6-15; Ev. Matei XXII, 35-46; glas 6, voscr. 1
2     L     Sf. Prooroc Avacum; Sf. Mc. Miropa; Sf. Solomon, Arhiep. Efesului (Post)
3     M     †) Sf. Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica şi Căldaruşani; Sf. Prooroc Sofronie; Sf. Mc. Teodor, Arhiep. Alexandriei (Dezlegare la peşte)
4     M     † Sf. M. Mc. Varvara; Sf. Cuv. Ioan Damaschin (Dezlegare la ulei şi vin)
5     J     †) Sf. Cuv. Sava cel Sfinţit; Sf. Mc. Anastasie; Sf. Cuv. Mc. Cosma Atonitul (Dezlegare la peşte)
6     V     †) Sf. Ier. Nicolae, Arhiep. Mirelor Lichiei (Dezlegare la peşte)
7     S     †) Sf. Mc. Filofteia de la Curtea de Argeş; Sf. Ambrozie, Ep. Mediolanului (Dezlegare la peşte)
8     D     Sf. Cuv. Patapie; Sf. Ier. Sofronie, ep. Ciprului; Sf. Ap. Tihic, Cezar şi Onisifor (Dezlegare la peşte)
________________________________________
Duminica a XXVII-a după Rusalii (Tămăduirea femeii gârbove); Ap. Efeseni VI, 10-17; Ev. Luca XIII, 10-17; glas 7, voscr. 2
9     L     Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sf. Ana; Sf. Proorociţă Ana, mama Proorocului Samuel (Post)
10     M     Sf. Mc. Mina, Ermoghen şi Evgraf (Dezlegare la ulei şi vin)
11     M     Sf. Cuv. Daniil Stâlpnicul şi Luca cel Nou (Post)
12     J     †) Sf. Ier. Spiridon, Ep. Trimitundei;Sf. Mc. Sinet; Sf. Ier. Alexandru, ep. Ierusalimului (Dezlegare la peşte)
13     V     †) Sf. Ier. Dosoftei, mitropolitul Moldovei; † Sf. M. Mc. Evstratie, Auxenţie, Evghenie, Mardarie şi Orest; Sf. Mc. Lucia fecioara (Dezlegare la ulei şi vin)
14     S     Sf. Mc. Tirs, Calinic, Filimon, Arian şi Apolonie (Dezlegare la peşte)
15     D     † Sf. Sfinţit Mc. Elefterie; Sf. Mc. Antia şi Suzana (Dezlegare la peşte)
________________________________________
Duminica a XXVIII-a după Rusalii (a Sf. Strămoşi; Pilda celor poftiţi la cină); Ap. Coloseni I, 12-18; Coloseni III, 4-11; Ev. Luca XIV, 16-24; glas 8, voscr. 3
16     L     Sf. Prooroc Agheu; Sf. Împărăteasă Teofana (Post)
17     M     Sf. Prooroc Daniel şi Sf. 3 tineri: Anania, Azaria şi Misail (Post)
18     M     †) Sf. Cuv. Daniil Sihastrul; Sf. Mc. Sebastian şi Zoe; Sf. Ier. Modest, patriarhul Ierusalimului (Dezlegare la ulei şi vin)
19     J     Sf. Mc. Bonifatie; Sf. Ier. Grichentie, ep. Etiopiei; Sf. Mc. Trifon; Sf. Cuv. Aglaia (Dezlegare la ulei şi vin)
20     V     Înainteprăznuirea Naşterii Domnului; Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul, ep. Antiohiei (Post)
21     S     Sf. Mc. Iuliana din Nicomidia; Sf. Mc. Temistocle (Sâmbăta dinaintea Naşterii Domnului) (Dezlegare la ulei şi vin)
22     D     †) Sf. Ier. Petru Movilă, Mitr. Kievului; Sf. M. Mc. Anastasia; Sf. Mc. Hrisogon şi Teodota (Dezlegare la ulei şi vin)
________________________________________
Duminica dinaintea Naşterii Domnului (a Sf. Părinţi după trup ai Domnului; Genealogia Mântuitorului); Ap. Evrei XI, 9-10; 32-40; Ev. Matei I, 1-25; glas 1, voscr. 4
23     L     Sf. 10 Mc. din Creta; Sf. Ier. Pavel, Arhiep. Neocezareei; Sf. Cuv. Naum (Post)
24     M     Sf. Sf. Cuv. Mc. Eugenia (Ajunul Crăciunului) (Numai seara, grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrigi sau turte de făină)
25     M     (†) Naşterea Domnului (Crăciunul) (Harţi)
26     J     A doua zi de Crăciun; (†) Soborul Maicii Domnului; †) Sf. Cuv. Nicodim de la Tismana; Sf. Ier. Eftimie Mart., ep. Sardei
27     V     A treia zi de Crăciun; †) Sf. Ap. Întâiul Mc. şi Arhid. Ştefan; Sf. Cuv. Teodor Marturisitorul (Harţi)
28     S     Sf. 20.000 de Mc. arşi în Nicomidia; Sf. Sfinţit Mc. Glicherie preotul (Sâmbăta după Naşterea Domnului)
29     D     Sf. 14.000 de prunci ucişi din porunca lui Irod; Sf. Cuv. Marcel şi Tadeu
________________________________________
Duminica după Naşterea Domnului (Fuga în Egipt); Ap. Galateni I, 11-19; Ev. Matei II, 13-23; glas 2, voscr. 5
30     L     Sf. Mc. Anisia; Sf. Cuv. Teodora din Cezareea; Sf. Cuv. Leon
31     M     Sf. Cuv. Melania Romana; Sf. Mc. Hermes (Odovania Praznicului Naşterii Domnului)

IANUARIE (31 zile) ziua 10 ore, noaptea 14 ore ________________________________________ 1     M     (†) Tăierea împrejur cea după trup a Domnului; Sf. Ier. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei (Anul Nou) 2     M     Înainteprăznuirea Botezului Domnului; Sf. Ier. Silvestru, Ep. Romei; Sf. Cuv. Serafim de Sarov (Harţi) 3     J     Sf. Prooroc Maleahi; Sf. Mc. Gordie

Cele opt glasuri bisericesti dupa Dimitrie Cuntanu

Spers sa fie de folos:

pdf, descarcati aici: http://fisierulmeu.ro/29C34D4TUR42/cantari-dupa-cele-8-glasuridimitrie-cuntanu-pdf.html

sau: http://ltcorastie.files.wordpress.com/2010/05/dimitrie-cuntanu.pdf

Cele opt glasuri bisericesti dupa Dimitrie Cuntanu Spers sa fie de folos: pdf, descarcati aici: http://fisierulmeu.ro/29C34D4TUR42/cantari-dupa-cele-8-glasuridimitrie-cuntanu-pdf.html sau: http://ltcorastie.files.wordpress.com/2010/05/dimitrie-cuntanu.pdf

pentru toată facerea de bine primită de la Dumnezeu

Dacă cineva doreşte a mulţumi lui Dumnezeu pentru vreo binefacere dobândită de la Dânsul, mulţumirea se face în felul următor:

Dacă mulţumirea se face împreună cu Dumnezeiasca Liturghie, după Binecuvântată este împărăţia… la ectenia obişnuită, se adaugă cererile de mulţumire. După vohod, troparele zilei şi ale mulţumirii. După Apostolul şi Evanghelia zilei se pun şi ale mulţumirii. Chinonicul zilei şi acesta, al mulţumirii:

Cânta‑voi Domnului, binefăcătorului meu, şi voi cânta numele Domnului, Celui Preaînalt. Aliluia.

După Rugăciunea amvonului se citeşte rugăciunea mulţumirii şi se cântă doxologia mare: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu…, ca şi la Utrenie.

Iar dacă mulţumirea nu se face la Liturghie, ci după Utrenie sau după Vecernie, se urmează astfel: preotul îmbrăcat în epitrahil şi felon, stând înaintea Sfintei mese şi tămâind cruciş, începe rugăciunea de mulţumire, zicând:

Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de‑viaţă‑făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Şi se cântă, pe glasul al şaselea, în timp ce preotul cădeşte: Împărate ceresc…, Apoi: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm… şi

PSALMUL 117

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. Să zică, dar, casa lui Israel, că este bun, că în veac este mila Lui. Să zică, dar, casa lui Aaron că este bun, că în veac este mila Lui. Să zică, dar, toţi cei ce se tem de Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. În necaz am chemat pe Domnul şi m‑a auzit şi m‑a scos întru desfătare. Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce‑mi va face mie omul. Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu bucurie pe vrăjmaşii mei. Mai bine este a te încrede în Domnul, decât a te încrede în om. Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în căpetenii. Toate neamurile m‑au înconjurat şi în numele Domnului i‑am înfrânt pe ei. Înconjurând m‑au înconjurat şi în numele Domnului i‑am înfrânt pe ei. Înconjuratu‑m‑au ca albinele fagurele, dar s‑au stins ca focul de spini şi în numele Domnului i‑am înfrânt pe ei. Împingându‑mă m‑au împins să cad şi Domnul m‑a sprijinit. Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi‑a fost mie spre mântuire. Glas de bucurie şi de mântuire în corturile drepţilor: «Dreapta Domnului a făcut putere, dreapta Domnului m‑a înălţat, dreapta Domnului a făcut putere». Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului. Certând m‑a certat Domnul, dar morţii nu m‑a dat. Deschideţi‑mi mie porţile dreptăţii şi intrând în ele voi lăuda pe Domnul. Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin ea. Te voi lăuda, că m‑ai auzit şi ai fost mie spre izbăvire. Piatra pe care n‑au băgat‑o în seamă ziditorii, aceasta s‑a făcut în capul unghiului. De la Domnul s‑a făcut aceasta şi minunată este întru ochii noştri. Aceasta este ziua pe care a făcut‑o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea. O, Doamne, mântuieşte!, O, Doamne, sporeşte! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvântatu‑v‑am pe voi, din casa Domnului. Dumnezeu este Domnul şi S‑a arătat nouă. Tocmiţi sărbătoare cu ramuri umbroase, până la coarnele altarului. Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi lăuda; Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi înălţa. Te voi lăuda că m‑ai auzit şi ai fost mie spre mântuire. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

Slavă… Şi acum…, Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de 3 ori).

Iar diaconul zice ectenia mare: Cu pace, Domnului să ne rugăm…

Strana: Doamne miluieşte şi celelalte până la: Pentru cei ce călătoresc…, şi îndată adaugă această ectenie de mulţumire:

Pentru ca să primească cu milostivire, întru jertfelnicul Său cel mai presus de ceruri, mulţumirea şi rugăciunea noastră de acum, a nevrednicilor robilor Săi, şi cu îndurare să ne miluiască pe noi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu se întoarcă de la mulţumirea noastră, a nevrednicilor robilor Săi, pe care o aducem cu inimă smerită, pentru facerile de bine ce le‑am primit de la Dânsul, ci ca o j tămâie cu bun miros şi ca o ardere de tot grasă, bineprimită să‑i fie Lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să audă şi acum glasul rugăciunii noastre, a nevrednicilor robilor Săi, şi buna cerere şi dorire a credincioşilor Săi, totdeauna spre bine să o plinească ca un milostiv, totdeauna să ne dea faceri de bine nouă şi sfintei Sale Biserici şi la tot credinciosul Său popor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să izbăvească sfânta Sa Biserică, pe robii Săi (N) şi pe noi, de tot necazul, nevoia, mânia şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi cu sănătate întru lungime de zile, în pace şi cu ocrotirea îngerilor Săi, totdeauna să‑i îngrădească pe credincioşii Săi robi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi…, Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte…, şi celelalte. Ecfonisul: Că Ţie se cuvine toată slava…, Apoi: Dumnezeu este Domnul… (de 3 ori) şi

TROPARUL, glasul al 4‑lea:

Mulţumitori fiind noi, nevrednicii robii Tăi, Doamne, pentru binefacerile Tale cele mari, ce le‑ai făcut asupra noastră, lăudând Te binecuvântăm, mulţumim, cântăm şi slăvim marea Ta milostivire şi cu dragoste, ca nişte robi, strigăm Ţie: Făcătorule de bine, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.

Slavă…, glasul al 3‑lea:

Învrednicindu‑ne, Stăpâne, de binefacerile Tale şi de bucuriile ce ne‑ai dăruit, ca nişte robi nevrednici alergând către Tine cu umilinţă, cu osârdie alergăm la Tine, mulţumire aducem Ţie după putere, şi ca pe un Dătător de bine şi Făcător a toate slăvindu‑Te, strigăm: slavă Ţie, Dumnezeule, întru tot milostive.

Şi acum…, acelaşi glas:

Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea creştinilor, noi robii tăi, agonisind mijlocirea ta, cu mulţumire strigăm ţie: Bucură‑te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară; şi ne rugăm totdeauna să ne izbăveşti de toate nevoile, cu rugăciunile tale, grabnic‑ajutătoare.

Diaconul: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Cântăreţul: Şi duhului tău.

Prochimen, glasul al 4‑lea:

Cânta‑voi Domnului, binefăcătorului meu, şi voi cânta numele Domnului, Celui Preaînalt.

Stih: Bucura‑se‑va inima mea de mântuirea Ta.

Diaconul: Înţelepciune.

APOSTOLUL

Din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(XIII, 1‑7)

Fraţilor, tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu‑ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme‑te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu şi răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte răul. De aceea este nevoie să vă supuneţi, nu numai pentru mânie, ci şi pentru conştiinţă. Că pentru aceasta plătiţi şi dări. Căci (dregătorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în această slujire neîncetat. Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste.

Preotul: Pace ţie…, Cântăreţul: Şi duhului tău. Aliluia.

 

 

EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Marcu, citire:

Zis‑a Domnul ucenicilor Săi: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică‑te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi‑va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându‑vă, să credeţi că le‑aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.

Îndată după Evanghelie, diaconul zice ectenia aceasta:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de 3 ori, după fiecare ectenie).

Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, [pentru (Înalt‑) Prea Sfinţitul (Arhi‑)Episcopul şi Mitropolitul nostru (N)] şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.

Ca nişte robi nevrednici, cu frică şi cu cutremur mulţumind milostivirii Tale, Mântuitorule şi Stăpânule al nostru, Doamne, pentru binefacerile Tale, pe care cu îmbelşugare le‑ai vărsat asupra robilor Tăi, cădem înaintea Ta, şi ca unui Dumnezeu Îţi aducem doxologie şi cu umilinţă strigăm: izbăveşte din toate nevoile pe robii Tăi, şi ca un milostiv plineşte totdeauna dorinţele noastre ale tuturor. Cu deadinsul ne rugăm Ţie, auzi‑ne i şi ne miluieşte.

Precum ai ascultat cu milostivire rugăciunile robilor Tăi, Doamne, şi le‑ai arătat lor marea Ta iubire de oameni, aşa şi de acum înainte, netrecându‑i cu vederea, împlineşte, spre slava Ta, toate bunele dorinţe ale credincioşilor robilor Tăi, şi arată spre noi, spre toţi, mila Ta cea bogată, trecând cu vederea greşealele noastre. Rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Ca nişte tămâie cu bun miros şi ca o ardere de tot grasă, bineprimită să fie, întru tot Bunule Stăpâne, această mulţumire a noastră înaintea slavei Tale, şi trimite totdeauna, ca un îndurat, robilor Tăi, mila Ta cea bogată şi îndurările Tale şi izbăveşte pe robii Tăi de toate meşteşugirile văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi, pe ei, Biserica Ta cea sfântă, oraşul (ori satul) acesta şi pe tot poporul Tău, şi dăruieşte tuturor sănătate, lungime de zile şi sporire întru toate faptele cele bune. Rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi degrab ne miluieşte.

Iar preotul zice: Auzi‑ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru… Strana: Amin. Şi închinându‑se de trei ori înaintea Sfintei mese, iar diaconul zicând: Domnului să ne rugăm…, preotul, cu toată umilinţa, citeşte această

Rugăciune

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeul îndurărilor şi a toată milostivirea, a Cărui milă este nemăsurată şi iubire de oameni adânc neajunsă, la a Ta slavă căzând, cu frică şi cu cutremur, ca nişte robi netrebnici, cu umilinţă aducem acum mulţumire bunătăţii Tale, pentru binefacerile ce au fost asupra robilor Tăi (sau) robului (N); şi ca pe Domnul, Stăpânul şi Binefăcătorul, Te slăvim, Îţi cântăm şi Te lăudăm. Şi iarăşi căzând înaintea Ta, mulţumim, rugând cu umilinţă nemăsurata şi nespusa Ta milostivire, ca precum ai binevoit a primi acum rugăciunile robilor Tăi şi cu milostivire i‑ai învrednicit a li se împlini cererile, aşa şi de acum înainte învredniceşte‑i a spori întru dreapta credinţă, în dragostea cea către Tine şi cea către aproapele şi întru toate faptele cele bune şi a dobândi ale Tale binefaceri, împreună cu toţi credincioşii Tăi. Mântuieşte‑i de toată reaua întâmplare, dăruindu‑le pace şi linişte. Şi ne învredniceşte pe toţi, totdeauna a grăi şi a cânta Ţie şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, Dumnezeului celui slăvit întru o fiinţă. (Şi îndată cu glas mai înalt:) Slavă Ţie, Dumnezeului nostru, Dătătorului nostru de bine, în vecii vecilor. Amin.

Apoi se cântă Doxologia mare: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu… sau Imnul Sfântului Nichita al Remesianei: Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm… Diaconul: Înţelepciune. Strana: Binecuvintează.

Preotul face otpustul zilei şi apoi, binecuvântând poporul, zice:

Binecuvântarea Domnului peste voi toţi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

pentru toată facerea de bine primită de la Dumnezeu Dacă cineva doreşte a mulţumi lui Dumnezeu pentru vreo binefacere dobândită de la Dânsul, mulţumirea se face în felul următor: Dacă mulţumirea se face împreună cu Dumnezeiasca Liturghie, după Binecuvântată este împărăţia… la ectenia obişnuită, se adaugă cererile de mulţumire. După vohod, troparele zilei şi ale mulţumirii. După Apostolul şi Evanghelia

Această Sfântă Taină este folositoare tuturor creştinilor bolnavi de boală trupească sau sufletească, căci le dă tămăduire trupului şi iertare sufletului. Pentru aceasta se cuvine preoţilor să sfătuiască pe toţi creştinii, care vor cere a li se săvârşi această Taină, ca mai întâi să‑şi cerceteze cugetul şi să se mărturisească la duhovnic. Apoi, adunându‑se şapte preoţi sau trei numai, în biserică sau în casă, se îmbracă cu epitrahile şi feloane; se aşază o masă, pe care se pune un vas cu făină de grâu şi în mijlocul lui o candelă cu untdelemn curat; în făină se înfig şapte beţişoare înfăşurate pentru ungere. Lângă vas se aşază lumânări şi Sfânta Evanghelie. Şi stând preoţii în jurul mesei, preotul‑protos cădeşte masa şi toată biserica sau casa şi pe cei de faţă, apoi, stând în faţa mesei şi căutând spre răsărit, face începutul aşa:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru… iar strana Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie; Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Doamne miluieşte (de 12 ori) Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea… (caută‑l la Aghiasma mică, pagina 151). Apoi ectenia mică: Iară şi iară… şi vosglas: Că Ţie se cuvine toată slava… Apoi cântăm: Aliluia, glasul al 6‑lea. Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi… Stih: Miluieşte‑mă, Doamne, că pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi… Stih: Miluieşte‑mă, Doamne, că neputincios sunt… Şi troparele acestea, glasul al 6‑lea: Miluieşte‑ne pe noi, Doamne, miluieşte‑ne pe noi… Slavă… Doamne, miluieşte‑ne pe noi… Şi acum…, Uşa milostivirii… (acestea caută‑le la paginile 7‑8). Psalmul 50: Miluieşte‑mă Dumnezeule… (caută‑l la Aghiasma mică, pagina 152). Apoi

CANONUL

Facere a lui Arsenie

Cântarea 1, glasul al 4‑lea:

Irmos: Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, trecând Israel…

Stih: Stăpâne, Hristoase milostive, miluieşte şi tămăduieşte pe robul Tău. (Acest stih se zice la toate troparele).

(letrină două rânduri) Cu untdelemnul îndurării Tale, Stăpâne, mângâind pururea sufletele şi trupurile oamenilor şi păzind prin untdelemn pe credincioşi, Însuţi şi acum, prin untdelemn, miluieşte pe cei ce caută scăpare la Tine.

De mila Ta, Stăpâne, este plin tot pământul; pentru aceasta, cu untdelemnul Tău cel dumnezeiesc fiind unşi astăzi, cerem cu credinţă să ni se dea nouă mila Ta cea mai presus de minte.

Slavă…

Iubitorule de oameni, Care ai poruncit cu milostivire apostolilor Tăi să plinească ungerea Ta cea sfântă peste robii Tăi cei neputincioşi, pentru rugăciunile lor, miluieşte‑ne pe toţi cu ungerea Ta.

Şi acum…, a Născătoarei:

Una curată, ceea ce ai îmbogăţit adâncul păcii cu rugăciunile tale cele de‑a pururea către Dumnezeu, izbăveşte pe robul tău de toate neputinţele şi necazurile, ca neîncetat să te mărească pe tine.

Cântarea a 3‑a:

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând…

(letrină două rânduri) Tu însuţi, Cel ce eşti minunat şi milostiv pentru oamenii cei credincioşi, dă, Hristoase, acestuia, ce boleşte cumplit, harul Tău de sus.

Stâlparea cea de măslin ai arătat‑o odinioară spre încetarea potopului, prin milostivirea Ta cea dumnezeiască; mântuieşte, Doamne, prin untdelemnul Tău cel sfânt şi pe acesta ce pătimeşte.

Slavă…

Cu luminarea luminii celei dumnezeieşti, luminează cu mila Ta, Hristoase, pe acesta ce prin ungere vine acum, cu credinţă, spre mila Ta.

Şi acum…, a Născătoarei:

Caută de sus cu bunăvoinţă, Maica Făcătorului a toate, şi cu rugăciunile tale dezleagă suferinţa cea amară a acestuia ce boleşte.

Apoi Sedealna aceasta, glasul al 8‑lea:

Podobie: Fluierele păstoreşti…

Ca Cel ce eşti izvor dumnezeiesc al milei şi adânc al marii milostiviri, Îndurate, arată râurile milei Tale celei dumnezeieşti şi tămăduieşte pe toţi; revarsă izvoarele cele bogate ale minunilor şi spală pe toţi; că la Tine pururea alergând, cu căldură cerem har.

Alta, glasul al 4‑lea:

Podobie: Cel ce Te‑ai înălţat pe Cruce de bunăvoie…

Doctorul şi ajutătorul celor ce sunt în dureri, Izbăvitorul şi Mântuitorul celor neputincioşi, însuţi, Stăpâne al tuturor şi Doamne, dăruieşte tămăduire neputinciosului robului Tău; îndură‑Te şi miluieşte pe acesta care mult a greşit şi‑l izbăveşte de păcate, Hristoase, ca să slăvească puterea Ta cea dumnezeiască.

Cântarea a 4‑a:

Irmos: Ridicat pe Cruce văzându‑Te, Biserica…

(letrină două rânduri) Mântuitorule, Cel ce eşti mirul cel nestricăcios şi vărsat prin har, care curăţeşte lumea, îndură‑Te şi miluieşte pe acesta ce‑şi unge, cu credinţă în Dumnezeirea Ta, rănile cele trupeşti.

Însemnând acum pe robii Tăi cu bucuria peceţii Tale, fă, Stăpâne, simţurile lor intrare de netrecut şi de necuprins pentru toate puterile cele potrivnice.

Slavă…

Cel ce ai poruncit ca cei bolnavi să cheme pe sfinţii Tăi slujitori şi să se tămăduiască prin rugăciunile lor şi prin ungerea cu untdelemnul Tău, Iubitorule de oameni, mântuieşte cu mila Ta pe acesta ce pătimeşte.

Şi acum…, a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară preasfântă, ceea ce eşti acoperământ tare şi păzitoare, liman şi zid, scară şi turn, miluieşte şi tămăduieşte pe acest bolnav, că la tine a alergat.

Cântarea a 5‑a:

Irmos: Tu, Doamne, lumina mea, în lume ai venit…

(letrină două rânduri) Cel ce eşti adâncul milei, Bunule, miluieşte, Milostive, cu mila Ta cea dumnezeiască, ca un îndurat, pe acesta ce pătimeşte.

Cel ce sfinţeşte de sus în chip tainic sufletele şi trupurile noastre, prin semnul dumnezeiesc al peceţii Tale, Hristoase, cu mila Ta tămăduieşte pe toţi.

Slavă…

Preabunule Doamne, Cel ce cu dragostea Ta cea negrăită ai primit ungere cu mir de la desfrânata, îndură‑Te de robul Tău.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce eşti întru totul lăudată, curată, preabună stăpână, îndură‑te de cel ce se unge cu untdelemnul cel dumnezeiesc şi miluieşte pe robul tău.

Cântarea a 6‑a:

Irmos: Jertfi‑voi Ţie cu glas de laudă, Doamne…

(letrină două rânduri) Iubitorule de oameni, Cel ce ai arătat prin cuvintele Tale ungerea împăraţilor prin untdelemn şi ai desăvârşit aceasta şi prin semnul peceţii Tale pentru arhierei, mântuieşte, ca un îndurat, şi pe acesta care pătimeşte.

Demonii cei cumpliţi să nu se atingă de acesta ce‑şi însemnează simţurile cu ungere dumnezeiască, Mântuitorule, ci îl apără pe dânsul cu acoperământul slavei Tale.

Slavă…

Tinde mâna Ta din înălţime, Iubitorule de oameni, şi, sfinţind untdelemnul Tău acesta, Mântuitorule, dă‑l robului Tău spre sănătate şi izbăvire de toate bolile.

Şi acum…, a Născătoarei:

Maica Făcătorului, te‑ai arătat în casa Dumnezeului tău măslin roditor, prin care lumea s‑a umplut de milă. Pentru aceasta mântuieşte cu mângâierea rugăciunilor tale pe acesta ce pătimeşte.

C O N D A C, glasul al 2‑lea

Podobie: Căutând cele de sus…

Cel ce eşti izvorul milei, Preabunule, izbăveşte de toată suferinţa pe aceştia ce cad cu credinţă fierbinte la mila Ta cea negrăită, Îndurate, şi, uşurându‑le neputinţele, dă‑le dumnezeiescul har de sus.

Cântarea a 7‑a:

Irmos: În cuptorul persienesc pruncii lui Avram…

(letrină două rânduri) Tu, Mântuitorule, Cel ce eşti singurul Dumnezeu, Care cu mila şi cu îndurările Tale tămăduieşti tuturor patimile sufletelor şi zdrobirile trupurilor, Însuţi vindecă şi pe acesta ce pătimeşte în neputinţe, tămăduindu‑l.

Când se vor mirui capetele tuturor cu ungerea untdelemnului, Hristoase Doamne, acestuia care cere milă de la Tine dăruieşte‑i, cu mila Ta cea bogată, roada bucuriei şi a izbăvirii.

Slavă…

Sabie împotriva diavolilor este pecetea Ta, Mântuitorule; iar prin rugăciunile preoţilor, foc care mistuieşte patimile sufleteşti; pentru aceasta, cu credinţă, Te lăudăm pe Tine noi cei ce am primit vindecare.

Şi acum…, a Născătoarei:

Tu, cea care ai purtat în pântece pe Cel ce ţine toate în palmă şi L‑ai întrupat în chip minunat, după cum a bineplăcut lui Dumnezeu, te rugăm, Maica lui Dumnezeu, fă‑L milostiv pe Acela spre acesta care pătimeşte.

Cântarea a 8‑a:

Irmos: Mâinile tinzându‑şi Daniel…

(letrină două rânduri) Miluieşte‑ne pe toţi, Mântuitorule, după mare şi dumnezeiască mila Ta, că pentru aceasta ne‑am adunat noi toţi, ca, închipuind cu taină coborârea îndurărilor Tale, să aducem, cu credinţă ungere cu untdelemn robului Tău, pe care tămăduieşte‑l cu puterea Ta.

Cu curgerile milei Tale, Hristoase, şi cu ungerile preoţilor Tăi, spală, Doamne, ca un îndurat, durerile şi rănile şi apăsările chinurilor acestuia ce este chinuit de suferinţele patimilor, ca, fiind mântuit, să Te slăvească pe Tine cu mulţumire.

 

Slavă…

Să nu îndepărtezi, Stăpâne, mila Ta de la noi cei ce însemnăm chipul plecăciunii celei de sus şi al bucuriei şi să nu treci cu vederea pe cel ce cu credinţă strigă pururea: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum…, a Născătoarei:

Preacurată, firea a primit ca o preamărită cunună naşterea ta cea dumnezeiască, care opreşte şi biruieşte cu puterea ei taberele vrăjmaşilor. Pentru aceasta, fiind încununaţi cu podoabele cele luminoase ale darurilor tale, pe tine te lăudăm întru tot cântată, stăpână.

Cântarea a 9‑a:

Irmos: Piatra cea netăiată de mână…

(letrină două rânduri) Caută din cer, Îndurate, şi arată mila Ta tuturor; trimite acum prin ungerea cea dumnezeiască a preoţilor ajutorul Tău şi tăria Ta celui ce aleargă la Tine, Iubitorule de oameni.

Am văzut cu bucurie, Mântuitorule, preabunule, untdelemnul cel sfânt, pe care l‑ai primit prin dumnezeiasca Ta pogorâre mai mult decât cei ce se împărtăşesc de el şi îl dai în chip văzut celor ce se împărtăşesc de baia cea dumnezeiască.

Slavă…

Mântuitorule, îndură‑Te, miluieşte, izbăveşte de chinuri şi de dureri, şi apără de săgeţile celui viclean pe robii Tăi, tămăduindu‑le, ca un stăpân milostiv, sufletele şi trupurile cu harul cel dumnezeiesc.

Şi acum…, a Născătoarei:

Fecioară, primind cântări şi rugăciuni de la robii tăi, izbăveşte, Preacurată, de patimi cumplite şi de dureri, cu rugăciunile tale, pe cel ce prin noi aleargă la acoperământul tău cel dumnezeiesc.

Şi îndată se zice:

Cuvine‑se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii; care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cercetatu‑ne‑ai de sus…

Cu milă caută cu ochiul Tău, Bunule, spre rugăciunea noastră, a celor ce ne‑am adunat astăzi în biserica Ta cea sfântă, ca să ungem cu untdelemnul cel dumnezeiesc pe neputincioşii robii Tăi.

La LAUDE

Se pun stihirile pe glasul al 4‑lea, după podobia: Dat‑ai semn…

Ai dat harul Tău prin apostolii Tăi, lesne Iertătorule şi Iubitorule de oameni, ca să tămăduiască cu untdelemnul Tău cel sfânt rănile şi bolile tuturor. Pentru aceasta şi acum, ca un îndurat, pe cel ce vine cu credinţă sfinţeşte‑l, miluieşte‑l, tămăduieşte‑l prin untdelemnul Tău de toată neputinţa şi‑l învredniceşte, Doamne, de desfătarea Ta cea nestricăcioasă.

Cel ce ca un îndurat însemnezi, cu mâna Ta cea nevăzută, simţurile noastre prin untdelemnul Tău cel dumnezeiesc, caută din cer, Cel ce eşti necuprins cu mintea, spre cel ce aleargă la Tine cu credinţă şi cere iertare greşalelor, şi dăruieşte‑i tămăduire sufletului şi trupului, ca să te preaslăvească pe Tine cu dragoste, slăvind puterea Ta.

Prin ungerea untdelemnului Tău şi prin atingerea preoţilor, Iubitorule de oameni, sfinţeşte de sus pe robii Tăi; izbăveşte‑i de boli şi de întinăciunea sufletului; curăţeşte‑i, spală‑i Mântuitorule, şi fereşte‑i de tot felul de sminteli; uşurează‑le durerile, izgoneşte‑le nevoile şi le risipeşte necazurile, ca un milostiv şi îndurat.

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Pe tine te rog, preacuratul palat al Împăratului ceresc, ceea ce eşti mult‑lăudată, curăţeşte mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate şi o fă locaş înfrumuseţat Treimii celei dumnezeieşti, ca, mântuit fiind eu netrebnicul robul tău, să măresc puterea şi mila ta cea nemăsurată.

După aceea: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…

Apoi troparul acesta, glasul al 4‑lea:

Unule, Cel ce eşti grabnic spre ajutor, Hristoase, arată de sus grabnică cercetare robilor Tăi celor ce pătimesc; izbăveşte‑i de boli şi de durerile cele amare; ridică‑i ca să Te laude şi să Te slăvească neîncetat, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

Acum, având untdelemn curat, pus în vas, se aprind şi lumânările şi diaconul zice: Binecuvintează, părinte. Iar preotul‑protos, luând Sfânta Evanghelie, însemnează chipul Sfintei Cruci peste untdelemn zicând:

Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Citeţul: Amin.

Diaconul zice ectenia aceasta:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Citeţul: Doamne miluieşte.

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într‑însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se binecuvinteze untdelemnul acesta (aici binecuvintează toţi preoţii untdelemnul), cu puterea, cu lucrarea şi cu venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru robul lui Dumnezeu (N), şi pentru cercetarea lui cea întru Dumnezeu şi pentru ca să vină peste dânsul harul Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie izbăvit el şi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind‑o; pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Preotul: Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea…

După aceasta zice preotul cel dintâi

Rugăciunea sfinţirii untdelemnului

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Doamne, Care cu mila şi cu îndurările Tale tămăduieşti zdrobirile sufletelor şi ale trupurilor noastre, Însuţi, Stăpâne, sfinţeşte untdelemnul acesta (în acest moment al citirii rugăciunii acesteia, toţi preoţii binecuvintează untdelemnul), ca să fie celor ce se vor unge din el spre tămăduire şi spre izbăvirea de toată patima şi întinăciunea trupului şi a sufletului şi de toată răutatea. Ca şi întru aceasta să se preaslăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi zic şi ceilalţi preoţi această rugăciune, până se plineşte de şapte ori. Iar după rugăciune se cântă aceste tropare, glasul al 4‑lea:

Unule, Cel ce eşti grabnic spre ajutor, Hristoase, arată de sus grabnică cercetare robilor Tăi celor ce pătimesc; izbăveşte‑i de boli şi de durerile cele amare; ridică‑i ca să Te laude şi să Te slăvească neîncetat, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

Glasul al 4‑lea:

Podobie: Arătatu‑Te‑ai astăzi…

Fiind orbit la ochii sufletului, vin la Tine, Hristoase, ca şi orbul cel din naştere, strigând către Tine cu pocăinţă: Tu eşti lumina cea strălucitoare a celor dintru întuneric.

Glasul al 3‑lea:

Podobie: Fecioara astăzi…

Doamne, sufletul meu cel slăbit cu multe feluri de păcate şi cu fapte netrebnice, ridică‑l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul; ca fiind mântuit să strig Ţie: îndură‑Te, Hristoase, şi dă‑mi tămăduire.

Glasul al 4‑lea:

Cel ce ca ucenic al Domnului ai primit, o drepte, Evanghelia, cel ce ca mucenic ai cununa cea veşnică, şi ca rudă a Domnului ai îndrăznirea, iar ca ierarh ai mijlocirea, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 4‑lea:

Podobie: Cel ce Te‑ai înălţat

Dumnezeu, Cuvântul cel Unul‑Născut al Tatălui, Care a venit la noi în. Zilele mâi de pe urmă, te‑a arătat pe tine, minunate Iacov, întâi păstor şi dascăl al Ierusalimului şi iconom credincios al tainelor celor duhovniceşti. Pentru aceasta toţi te cinstim, apostole.

Glasul al 3‑lea:

Podobie: Fecioara astăzi…

În Mira, sfinte, sfinţitor te‑ai arătat; că Evanghelia lui Hristos plinind‑o, cuvioase, ţi‑ai pus sufletul pentru poporul tău; mântuit‑ai pe cei nevinovaţi din moarte. Pentru aceasta te‑ai sfinţit ca un mare tăinuitor al harului lui Dumnezeu.

Acelaşi glas:

Mare apărător te‑a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa, Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă‑L să ne dăruiască nouă mare milă.

Acelaşi glas:

Purtătorule de chinuri, Sfinte şi tămăduitorule Pantelimon, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dăruiască iertare de păcate sufletelor noastre.

Glasul al 8‑lea:

Sfinţilor cei fără de arginţi şi făcătorilor de minuni, cercetaţi neputinţele noastre; în dar aţi luat, în dar daţi‑ne nouă.

Glasul al 2‑lea:

Măririle tale, iubitorule de feciorie, cine le va spune? Că izvorăşti minuni şi verşi tămăduiri şi te rogi pentru sufletele noastre, ca cel ce eşti cuvântător de Dumnezeu şi de Hristos preaiubit.

Al Născătoarei, asemenea:

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nesurpat, izvor de milă şi lumii scăpare, cu osârdie strigăm către tine: Născătoare de Dumnezeu stăpână, vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi, ceea ce singură eşti grabnic ajutătoare.

De va fi diacon zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Citeţul: Şi duhului tău.

Prochimen, glasul 1;

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.

Stih: Bucuraţi‑vă drepţilor întru Domnul.

(1) APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.

Din Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov, citire:

(V, 10‑16)

(letrină două rânduri) Fraţilor, luaţi ca pildă de suferinţă şi de îndelungă‑răbdare, pe proorocii care au grăit în numele Domnului. Iată, noi fericim pe cei ce au răbdare: aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult‑Milostiv este Domnul şi îndurător. Iar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu orice alt jurământ, ci să vă fie vouă ce este da, da, şi ce este nu, nu, ca să nu cădeţi în judecată. Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmul. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându‑l cu untdelemn, întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui. Mărturisiţi‑vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.

Preotul: Pace ţie… Citeţul: Aliluia, glasul al 8‑lea.

Stih. Milă şi judecată voi cânta Ţie, Doamne.

 

(1) EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire:

(X, 25‑37)

(letrină două rânduri) În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de Lege, ispitindu‑L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa cea veşnică? Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Iar El i‑a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei trăi. Dar el, vrând să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l‑au dezbrăcat şi l‑au rănit, au plecat, lăsându‑l aproape mort. Din întâmplare un preot se cobora pe calea aceea şi, văzându‑l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându‑l, i s‑a făcut milă şi, apropiindu‑se, i‑a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi punându‑l pe dobitocul său, l‑a adus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i‑a dat gazdei şi i‑a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care dintre aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i‑a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

Apoi diaconul zice:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea şi lăsarea păcatelor robului lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să i se ierte lui toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Preotul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Preotul citeşte această

 

(1) Rugăciune

(letrină două rânduri) Cel ce eşti fără de început şi fără de sfârşit, Sfinte al sfinţilor, Care ai trimis pe Unul‑Născut Fiul Tău să tămăduiască toată boala şi neputinţa sufletelor şi trupurilor noastre, trimite Duhul Tău cel Sfânt şi sfinţeşte untdelemnul acesta şi‑l fă robului Tău acesta (N), care se va unge, spre izbăvire desăvârşită de păcatele lui şi spre moştenirea împărăţiei cerurilor. Că Tu eşti Dumnezeu mare şi minunat, Care păzeşti legământul Tău şi dai mila Ta celor ce Te iubesc pe Tine; Cel ce dai izbăvire de păcate prin Sfânt Pruncul Tău, Iisus Hristos; Care ne‑ai renăscut pe noi din păcat; Cel ce luminezi orbii şi ridici pe cei căzuţi; Care iubeşti pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi miluieşti; Cel ce ne‑ai scos din întuneric şi din umbra morţii, zicând celor din legăturile iadului: ieşiţi, şi celor din întuneric: descoperiţi‑vă. Că a strălucit în inimile noastre lumina cunoştinţei Unuia‑Născut Fiului Tău, de când S‑a arătat pentru noi pe pământ şi cu oamenii împreună a petrecut. Şi celor ce L‑au primit, le‑ai dat putere să se facă fiii lui Dumnezeu prin baia naşterii din nou, dăruindu‑ne înfierea şi făcându‑ne părtaşi biruinţei asupra diavolului. Pentru că n‑ai binevoit a ne curâţi prin sânge, ci ai dat şi în untdelemnul sfinţit chipul Crucii, ca să ne facem noi turmă lui Hristos, preoţie împărătească, neam sfânt, curăţindu‑ne cu apă şi sfinţindu‑ne cu Duhul cel Sfânt. Însuţi, Stăpâne Doamne, dă‑ne har spre slujba Ta aceasta, precum ai dat lui Moise slugii Tale şi lui Samuel iubitului Tău şi lui Ioan alesului Tău şi tuturor celor ce au bineplăcut Ţie în fiecare neam şi neam. Aşa fă‑ne şi pe noi să fim slujitori ai legii Tale celei noi a Fiului Tău prin untdelemnul acesta, pe care sfinţeşte‑l cu scump Sângele Său, ca dezbrăcându‑ne de poftele cele lumeşti, să murim păcatului şi să viem dreptăţii, îmbrăcându‑ne în Domnul nostru Iisus Hristos, prin ungerea cu sfinţenia ce va fi adusă untdelemnului acesta. Facă‑se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de bucurie, untdelemn de sfinţenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puternică izbăvitoare de toată lucrarea diavolească, pecete nestricată, bucurie a inimii, veselie veşnică. Ca şi cei ce se vor unge cu untdelemnul acesta al înnoirii să fie de temut pentru cei potrivnici şi să strălucească în strălucirile sfinţilor Tăi, neavând întinăciune ori prihană; să fie primiţi în odihna Ta cea veşnică şi să ia plata chemării celei de sus. Că Ţie se cuvine să ne miluieşti şi să ne mântuieşti, Dumnezeule, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Unuia‑Născut Fiului Tău şi Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

După această rugăciune, până ce unge preotul pe cel căruia i se face maslul, se cântă troparul acesta, glasul al 8‑lea:

Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat nouă; că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei; că morţii i‑ai sculat şi moartea o ai surpat, pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi învierii.

Şi luând preotul un beţişor din cele şapte, îl înmoaie în untdelemnul ce s‑a sfinţit, şi unge pe cel bolnav în chipul crucii la frunte, la gură, la nări, la urechi, pe piept, pe mâini şi pe tălpi, zicând această

 

Rugăciune

(letrină două rânduri) Părinte Sfinte, doctorul sufletelor şi al trupurilor, Care ai trimis pe Unul‑Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, să vindece toată boala şi să răscumpere din moarte, tămăduieşte pe robul Tău acesta (N) de neputinţa trupească şi sufletească ce l‑a cuprins şi‑l dă să vieze prin harul Hristosului Tău; pentru rugăciunile Preacuratei stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosirile cinstitelor, cereştilor celor fără de trup puteri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului, proorocului înaintemergătorului Botezătorului Ioan; ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli; ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici; ale sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor noştri părinţi; ale sfinţilor şi tămăduitorilor fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleu şi Trifon; ale sfinţilor, drepţilor şi dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana şi cu ale tuturor sfinţilor. Că Tu eşti izvorul tămăduirilor, Dumnezeule, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm împreună şi Unuia‑Născut Fiului Tău şi Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Această rugăciune se zice de către fiecare preot, după ce se citesc Evanghelia şi rugăciunea (1), ungând cu untdelemn pe cel căruia i se face maslul.

Şi de va fi diacon, zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Citeţul: Şi duhului tău.

Prochimen, glasul al 2‑lea:

Tăria mea şi scăparea mea este Domnul şi s‑a făcut mie spre mântuire.

Stih: Cercetându‑mă m‑a certat Domnul, dar morţii nu m‑a dat.

 

(2) APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.

Din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(XV, 1‑7)

(letrină două rânduri) Fraţilor, datori suntem noi, cei tari, să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi să nu căutăm plăcerea noastră; ci fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său, la ce este bine, spre zidire. Că şi Hristos n‑a căutat a Sa plăcere, ci, precum este scris: «Ocările celor ce te ocărăsc pe tine au căzut asupra mea». Căci toate câte s‑au scris mai înainte, s‑au scris spre învăţătura noastră, ca, prin răbdarea şi mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde. Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dea vouă a gândi la fel unii pentru alţii, după Iisus Hristos, pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură să slăviţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea, primiţi‑vă sufleteşte unii pe alţii, precum şi Hristos v‑a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.

Preotul: Pace ţie… Citeţul: Aliluia, glasul al 5‑lea.

Stih: Milele Tale, Doamne, în veac voi cânta.

 

(2) EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire:

(XIX, 1–10)

(letrină două rânduri) În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai‑marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi, alergând el înainte, s‑a suit într‑un sicomor, ca să‑L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el; Zahee, coboară‑te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L‑a primit, bucurându‑se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s‑a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

Apoi diaconul zice: Miluieşte‑ne pe noi Dumnezeule… Încă ne rugăm pentru mila… Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti…

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

 

Preotul citeşte această

(2) Rugăciune

(letrină două rânduri) Dumnezeule cel Mare şi Preaînalt, Care eşti închinat de toată făptura, izvorul înţelepciunii şi adâncul cel necuprins al bunătăţii celei adevărate şi noianul cel nemărginit al milostivirii, însuţi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, Dumnezeul celor veşnice şi al celor minunate, pe Care nimeni dintre oameni nu poate să Te cuprindă cu gândul, caută şi ne auzi pe noi, nevrednicii robii Tăi; şi aici, unde aducem acest untdelemn în numele Tău cel mare, trimite darul Tău cel tămăduitor şi iertarea păcatelor, şi tămăduieşte pe robul Tău cu mulţimea milei Tale. Aşa, Doamne, Cel ce eşti lesne iertăror, Unule, Milostive şi Iubitorule de oameni, Căruia îţi pare rău de răutăţile noastre; Cel ce ştii că gândul omului este plecat spre cele rele din tinereţile lui; Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu; Cel ce pentru mântuirea păcătoşilor Te‑ai întrupat, Dumnezeu fiind, şi Te‑ai făcut om pentru zidirea Ta; Tu eşti Cel ce ai zis: n‑am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, la pocăinţă; Tu eşti Cel ce ai căutat oaia cea rătăcită; Tu eşti Cel ce cu osârdie ai căutat drahma cea pierdută şi ai aflat‑o; Tu eşti Cel ce ai zis: pe cel care vine la Mine nu‑l voi scoate afară; Tu eşti Cel ce nu Te‑ai scârbit de păcătoasa care a spălat cu lacrimi cinstitele Tale picioare; Tu eşti Cel ce ai zis: de câte ori vei cădea, scoală‑te şi te vei mântui; Tu eşti Cel ce ai zis: bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte; însuţi, îndurate Stăpâne, caută din înălţimea Ta cea sfântă, umbrindu‑ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi cu harul Sfântului Tău Duh în ceasul acesta şi trimite‑l peste robul Tău acesta (N), care şi‑a cunoscut păcatele sale şi a venit la Tine cu credinţă. Primindu‑l cu iubirea Ta de oameni şi iertându‑i orice a greşit cu cuvântul, cu lucrul, sau cu gândul, spală‑l şi‑l curăţeşte pe el de tot păcatul. Şi petrecând pururea împreună cu dânsul, păzeşte‑l în ceilalţi ani ai vieţii lui, ca, umblând întru poruncile Tale, să nu mai fie el batjocură diavolului, ca şi într‑însul să se slăvească preasfânt numele Tău. Că Ţie se cuvine să ne miluieşti şi să ne mântuieşti pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi face preotul ungerea împreună cu rugăciunea: Părinte Sfinte… precum s‑a arătat înapoi la pagina 118. Şi aceasta se va face după fiecare rugăciune care urmează după Evanghelii.

Şi de va fi diacon, zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Citeţul: Şi duhului tău.

Prochimen, glasul al 3‑lea:

Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme?

Stih: Domnul este păzitorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?

 

(3) APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.

Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(XII, 27‑31; XIII, 1‑8)

(letrină două rânduri) Fraţilor, voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte. Şi pe unii i‑a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni? Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească? Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate: De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu‑m‑am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le‑aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu‑mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.

Preotul: Pace ţie… Citeţul: Aliluia, glasul al 2‑lea.

Stih:

Întru Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.

 

(3) EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire:

(X, 1, 5‑8)

(letrină două rânduri) În vremea aceea, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus le‑a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. Pe aceşti doisprezece i‑a trimis Iisus, poruncindu‑le lor şi zicând: În calea păgânilor sa nu mergeţi şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi; ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Şi, mergând, propovăduiţi, zicând: S‑a apropiat împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, scoateţi afară pe demoni; în dar aţi luat, în dar să daţi.

Apoi diaconul zice: Miluieşte‑ne pe noi Dumnezeule… Încă ne rugăm pentru mila… Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti…

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Iar preotul citeşte această

 

(3) Rugăciune

(letrină două rânduri) Stăpâne atotţiitorule, Împărate Sfinte, Cel ce pedepseşti şi nu omori, Care întăreşti pe cei neputincioşi şi ridici pe cei căzuţi; Cel ce îndreptezi chinurile cele trupeşti ale oamenilor, rugămu‑ne Ţie, Dumnezeul nostru, ca să aduci mila Ta peste untdelemnul acesta şi peste cei care se ung din ei în numele Tău, ca să le fie lor spre tămăduirea sufletului şi a trupului şi spre curăţie şi înlăturare a toată patima şi a toată neputinţa şi boala şi a toată întinăciunea trupească şi sufletească. Aşa, Doamne, trimite din cer puterea Ta cea tămăduitoare; atinge‑Te de trup, potoleşte‑i fierbinţeala, uşurează‑i suferinţele şi‑i izgoneşte toată boala cea ascunsă. Fii tămăduitorul robului Tău acesta (N); ridică‑l pe dânsul din patul durerii şi din aşternutul chinuirii. Dăruieşte‑l pe dânsul sănătos şi întreg Bisericii Tale, ca să fie bineplăcut Ţie şi să facă voia Ta.

Că Ţie se cuvine să ne miluieşti şi să ne mântuieşti pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Se face ungerea, cum se arată la pagina 118.

Şi de va fi diacon, zice: Să luam aminte. Preotul: Pace tuturor. Citeţul: Şi duhului tău.

Prochimen, glasul al 4‑lea:

În orice zi Te voi chema, degrab mă auzi.

Stih: Doamne, auzi rugăciunea mea.

(4) APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.

Din Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(VI, 16‑18; VII, 1)

(letrină două rânduri) Fraţilor, noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu. De aceea: Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi. Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice, zice Domnul, Atotţiitorul. Având deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu.

Preotul: Pace ţie… Citeţul: Aliluia, glasul al 2‑lea.

Stih: Aşteptând am aşteptat pe Domnul…

(4) EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire:

(VIII, 14‑23)

(letrină două rânduri) În vremea aceea, venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri. Şi S‑a atins de mâna ei şi au lăsat‑o frigurile şi s‑a sculat şi Îi slujea Lui. Şi făcându‑se seară au adus la El mulţi demonizaţi şi a scos duhurile cu cuvântul şi pe toţi cei bolnavi i‑a vindecat, ca să se împlinească ceea ce s‑a spus prin Isaia proorocul, care zice: Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le‑a purtat. Şi văzând Iisus mulţime împrejurul Lui, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. Şi apropiindu‑se un cărturar, i‑a zis: Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge. Dar Iisus i‑a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să‑Şi plece capul. Un altul dintre ucenici I‑a zis: Doamne, dă‑mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu. Iar Iisus i‑a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să‑şi îngroape morţii lor. Intrând El în corabie, ucenicii Lui I‑au urmat.

Apoi diaconul zice: Miluieşte‑ne pe noi Dumnezeule… Încă ne rugăm pentru mila… Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti…

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Iar Preotul citeşte această

(4) Rugăciune

(letrină două rânduri) Bunule şi Iubitorule de oameni, Îndurate şi mult‑Milostive Doamne, Cel plin de milă şi bogat în bunătate, Părinte al îndurărilor şi Dumnezeule a toată mângâierea, Cel ce, prin Sfinţii Tăi Apostoli, ne‑ai dat nouă puterea să tămăduim, cu untdelemn însoţit cu rugăciunea, neputinţele poporului, însuţi şi untdelemnul acesta întocmeşte‑l spre tămăduirea celor care se ung din el, spre depărtarea a toată neputinţa şi a toată boala, spre izbăvirea de rele a celor ce aşteaptă de la Tine mântuire. Aşa, Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, rugămu‑ne, Atotputernice, să ne mântuieşti pe noi pe toţi. Unule, Cel ce eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor, sfinţeşte‑ne pe noi pe toţi. Cel ce tămăduieşti toată neputinţa, tămăduieşte şi pe robul Tău acesta (N); ridică‑l pe dânsul din patul durerii pentru mila bunătăţii Tale; cercetează‑l pe dânsul cu mila şi cu îndurările Tale; depărtează de la dânsul toată boala şi neputinţa. Ca, ridicându‑l cu mâna Ta cea tare, să slujească Ţie cu toată mulţumirea. Ca şi acum făcându‑ne părtaşi iubirii Tale de oameni celei negrăite, să Te lăudăm şi să Te slăvim pe Tine, Cel ce faci lucruri mari şi minunate, slăvite şi preaînalte.

Că Ţie se cuvine să ne miluieşti şi să ne mântuieşti pe noi, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Se face ungerea, cum se arată la pagina 118.

Şi de va fi diacon, zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Citeţul: Şi duhului tău.

Prochimen, glasul al 5‑lea:

Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei apăra de neamul acesta în veac.

Stih: Mântuieşte‑mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios.

 

(5) APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.

Din Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(I, 8–11)

(letrină două rânduri) Fraţilor, nu voim ca voi să nu ştiţi de necazul nostru, care ni s‑a făcut în Asia, că peste măsură, peste puteri, am fost îngreuiaţi, încât nu mai nădăjduiam să mai scăpăm cu viaţă Ci noi, în noi înşine, ne‑am socotit ca osândiţi la moarte, ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu, Cel ce înviază pe cei morţi, Care ne‑a izbăvit pe noi dintr‑o moarte ca aceasta şi ne izbăveşte, şi în Care nădăjduim că încă ne va mai izbăvi, ajutându‑ne şi voi cu rugăciunea pentru noi, aşa încât darul acesta făcut nouă, prin rugăciunea multora, să ne fie prilej de mulţumire adusă de către mulţi, pentru noi.

Preotul: Pace ţie… Citeţul: Aliluia, glasul al 5‑lea.

Stih: Milele Tale, Doamne, în veci le voi cânta.

 

(5) EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire:

(XXV, 1‑13)

(letrină două rânduri) Zis‑a Domnul pilda aceasta: Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n‑au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, o dată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s‑a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s‑au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi‑ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le‑au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s‑a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide‑ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.

Apoi diaconul zice: Miluieşte‑ne pe noi Dumnezeule… Încă ne rugăm pentru mila… Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti…

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Iar preotul citeşte această

(5) Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pedepseşti şi iarăşi tămăduieşti, Care ridici de la pământ pe cel sărac şi din gunoi înalţi pe cel lipsit, Tatăl orfanilor, limanul celor înviforaţi şi doctorul celor bolnavi; Cel ce porţi fără mâhnire slăbiciunile noastre şi iei asupră‑Ţi suferinţele noastre; Care miluieşti cu liniştirea; Cel ce treci peste fărădelegi şi ierţi nedreptăţile; Cel grabnic spre ajutor şi zăbavnic la mânie; Care ai suflat peste ucenicii Tăi şi ai zis: Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor; Cel ce primeşti pocăinţa păcătoşilor şi ai putere a ierta păcatele cele multe şi grele şi dai tămăduire tuturor celor ce petrec întru neputinţă şi în boală îndelungată; Care şi pe mine smeritul şi păcătosul şi nevrednicul robul Tău, cel încurcat în multe păcate şi tăvălit în patimile dezmierdărilor, m‑ai chemat la sfânta şi preaînalta treaptă a preoţiei, ca să intru în ceea ce este dincolo de catapeteasmă, în Sfânta Sfintelor, unde sfinţii îngeri doresc să privească şi să audă glasul Evangheliei Domnului Dumnezeu şi să vadă cu ochii lor chipul Sfintei Jertfe şi să se îndulcească de dumnezeiasca şi Sfânta Liturghie; Cel ce m‑ai învrednicit a săvârşi cereştile Tale Taine şi a‑Ţi aduce daruri şi jertfe pentru păcatele noastre şi pentru greşealele cele din neştiinţă ale poporului şi a fi mijlocitor pentru oile Tale cele cuvântătoare, ca prin multa şi negrăita Ta iubire de oameni să curăţeşti păcatele lor; Însuţi, Preabunule Împărate, ascultă rugăciunea mea în ceasul acesta şi în această sfântă zi şi în toată vremea şi locul, şi ia aminte la glasul Rugăciunii mele şi dăruieşte tămăduire robului Tău (N), care este în neputinţa sufletului şi a trupului, dându‑i lui slobozire de păcate şi iertare greşealelor celor de voie şi celor fără de voie, tămăduindu‑i lui rănile cele netămăduite şi toată boala şi toată neputinţa. Dăruieşte‑i lui tămăduire sufletească, Cel ce Te‑ai atins de soacra lui Petru şi au lăsat‑o pe dânsa frigurile şi s‑a sculat şi a slujit Ţie. Însuţi, Stăpâne, şi robului Tău acesta (N), dă‑i tămăduire şi izbăvire de toată boala cea vătămătoare. Adu‑Ţi aminte de îndurările Tale cele bogate şi de mila Ta. Adu‑Ţi aminte de gândul omului, care cu osârdie este plecat spre cele rele din tinereţile lui, şi că nimeni nu este fără de păcat pe pământ. Că Tu singur eşti fără de păcat, Cel ce ai venit şi ai mântuit neamul omenesc şi ne‑ai izbăvit pe noi din robia vrăjmaşului. Că de vei intra în judecată cu robii Tăi, nimeni nu va fi aflat curat de întinăciune, ci va amuţi toată gura, neavând ce răspunde, pentru că toată dreptatea noastră este înaintea Ta ca o cârpă lepădată. Pentru aceasta păcatele tinereţilor noastre nu le pomeni, Doamne. Că Tu eşti nădejdea celor fără de nădejde şi odihna celor istoviţi şi împovăraţi cu fărădelegi, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Se face ungerea, cum se arată la pagina 118.

Şi de va fi diacon, zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Citeţul: Şi duhului tău.

Prochimen, glasul al 6‑lea:

Miluieşte‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…

Stih: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule…

(6) APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.

Din Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(V, 22‑26; VI, 1‑2)

(letrină două rânduri) Fraţilor, roadă Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă‑răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi‑au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă supărându‑ne unii pe alţii şi pizmuindu‑ne unii pe alţii. Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi‑l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi‑vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.

Preotul: Pace ţie… Citeţul: Aliluia, glasul al 6‑lea.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul.

(6) EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire:

(XX, 21‑28)

(letrină două rânduri) În vremea aceea S‑a dus Iisus prin părţile Tirului şi ale Sidonului şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte‑mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i‑a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu‑se, ucenicii Lui îl rugau, zicând: Slobozeşte‑o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s‑a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută‑mă. El însă, răspunzând, i‑a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s‑o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i‑a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s‑a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

Apoi diaconul zice: Miluieşte‑ne pe noi Dumnezeule… Încă ne rugăm pentru mila… Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti…

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Iar preotul zice această

(6) Rugăciune

(letrină două rânduri) Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, Bunule şi Iubitorule de oameni, doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, Cel ce porţi fără durere neputinţele noastre, cu a Cărui rană toţi ne‑am vindecat; Păstorule cel bun, Care ai venit spre căutarea oii celei pierdute; Cel ce dai mângâiere celor slabi la suflet şi viaţă celor zdrobiţi; Care ai tămăduit izvorul celei ce era în curgerea sângelui de doisprezece ani; Cel ce pe fiica cananeiencei ai izbăvit‑o de demonul cel cumplit; Care ai iertat datoria celor doi datornici şi ai dăruit iertare femeii celei păcătoase; Cel ce ai dăruit vindecare slăbănogului împreună cu iertarea păcatelor lui; Care cu cuvântul ai îndreptat pe vameşul şi ai primit pe tâlharul prin mărturisirea lui cea mai de pe urmă; Cel ce ai ridicat păcatele lumii şi pe Cruce le‑ai pironit; Ţie ne rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: în bunătatea Ta, Însuţi slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, fărădelegile şi păcatele robului Tău (N) şi greşealele lui cele de voie şi cele fără de voie, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele prin călcarea de poruncă şi prin neascultare, cele din timpul nopţii şi cele din timpul zilei; şi de este sub blestem preoţesc, sau al tatălui său, sau al mamei sale, sau cu ochii a poftit, sau cu mirosul s‑a desfrânat, sau cu pipăitul s‑a pornit spre desfrânare, sau cu gustul s‑a dezmierdat, sau cu vreo aprindere oarecare trupească sau sufletească s‑a despărţit de a Ta voie şi sfinţire, orice a greşit şi el şi noi, ca un bun şi iubitor de oameni Dumnezeu, Care nu ţii minte răul, iartă. Şi nu lăsa pe acesta şi pe noi să cădem în viaţa cea întinată, nici pe căile pierzării să alergăm. Aşa, Stăpâne Doamne, ascultă‑mă pe mine păcătosul în ceasul acesta, pentru robul Tău (N). Treci cu vederea, ca un Dumnezeu, Care nu ţii minte răul, toate păcatele lui. Izbăveşte‑l pe el de chinul cel de veci. Gura lui o umple de lauda Ta. Buzele lui le deschide spre slăvirea numelui Tău. Mâinile lui le întinde spre lucrarea poruncilor Tale. Picioarele lui îndreptează‑le spre vestirea Evangheliei Tale. Toate mădularele şi gândirea lui, întăreşte‑le cu harul Tău. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Care prin Sfinţii Tăi Apostoli ne‑ai poruncit nouă, zicând: orice veţi lega pe pământ vor fi legate şi în ceruri şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în ceruri. Şi iarăşi: cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Şi precum ai ascultat pe Iezechia în întristarea sufletului său la ceasul morţii şi nu i‑ai trecut rugăciunea lui, aşa auzi‑mă în ceasul acesta şi pe mine smeritul şi păcătosul şi nevrednicul robul Tău care mă rog Ţie; căci Tu eşti, Doamne Iisuse Hristoase, Cel care ai poruncit să iertăm de şaptezeci de ori câte şapte celor ce cad în păcate, şi în bunătatea Ta şi în iubirea Ta de oameni, Îţi pare rău de faptele noastre cele rele şi Te bucuri de întoarcerea celor rătăciţi. Că precum este slava Ta, aşa este şi mila Ta, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tatălui Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Se face ungerea, cum se arată la pagina 118.

Şi de va fi diacon, zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Citeţul: Şi duhului tău.

Prochimen, glasul al 7‑lea:

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.

Stih: Miluieşte‑mă, Doamne, că neputincios sunt

 

(7) APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.

Din Epistola întâi către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(V, 14‑23)

(letrină două rânduri) Fraţilor, vă rugăm: dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung‑răbdători faţă de toţi. Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi. Bucuraţi‑vă pururea. Rugaţi‑vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. Duhul să nu‑l stingeţi. Proorociile să nu le dispreţuiţi. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; feriţi‑vă de orice înfăţişare a răului, Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru şi sufletul, şi trupul să se păzească fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Preotul: Pace ţie… Citeţul: Aliluia, glasul al 2‑lea.

Stih: Auză‑te Domnul în ziua necazului.

 

(7) EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire:

(IX, 9‑13)

(letrină două rânduri) În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i‑a zis acestuia: Vino după Mine. Şi, sculându‑se, a mers după El. Şi pe când şedea El la masă, în casă, iată mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii? Şi, auzind, El a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Dar, mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n‑am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.

Apoi diaconul zice: Miluieşte‑ne pe noi Dumnezeule… Încă ne rugăm pentru mila… Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti…

Se face ungerea, cum s‑a arătat la pagina 118.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Iar preotul zice această

(7) Rugăciune

(letrină două rânduri) Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, doctorul sufletelor şi al trupurilor, Cel ce vindeci suferinţele cele îndelungate, Care tămăduieşti toată boala şi toată neputinţa în popor; Cel ce voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoştinţa adevărului; Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, căci Tu, Doamne, în Legea cea veche ai rânduit păcătoşilor pocăinţă, precum lui David şi ninivitenilor, şi celor ce au fost mai înainte şi celor după aceştia; încă şi în timpul venirii Tale în trup n‑ai chemat pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, la pocăinţă, precum pe vameşul, pe desfrânata, pe tâlharul, şi pe hulitorul şi prigonitorul Tău, marele Pavel, prin pocăinţă l‑ai primit; iar pe Petru verhovnicul şi apostolul Tău, care s‑a lepădat de Tine de trei ori, prin pocăinţă l‑ai iertat şi l‑ai primit şi i‑ai făgăduit lui zicând: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui pe dânsa; şi îţi voi da ţie cheile împărăţiei cerurilor. Pentru aceasta şi noi, Bunule şi Iubitorule de oameni, după nemincinoasele Tale făgăduinţe, îndrăznind, ne rugăm Ţie şi cerem în ceasul acesta: ascultă rugăciunea noastră şi o primeşte pe ea, ca pe tămâia ce se aduce Ţie, şi cercetează pe robul Tău (N). Şi orice a greşit cu cuvântul, cu fapta, sau cu gândul, în timpul nopţii, sau în timpul zilei; şi de a căzut sub blestem preoţesc, sau sub blestemul său, sau cu jurământ a amărât pe cineva şi l‑a făcut de a jurat, pe Tine, Te chemăm şi Ţie ne rugăm: slăbeşte, lasă, iartă‑i lui, Dumnezeule, trecându‑i cu vederea fărădelegile şi păcatele făcute de dânsul cu ştiinţă şi cu neştiinţă. Şi de a călcat ceva din poruncile Tale sau a greşit, ca un purtător de trup şi vieţuitor în lume, din îndemnul diavolului, însuţi, ca un bun şi iubitor de oameni Dumnezeu, iartă‑l. Că nu este om care să vieţuiască şi să nu greşească; numai Tu singur eşti fără de păcat; dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău, adevărul. Că n‑ai zidit pe om spre pieire, ci spre paza poruncilor Tale şi spre moştenirea vieţii celei nestricăcioase. Şi Ţie slavă înălţăm împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

După aceasta preotul cel dintâi, luând Sfânta Evanghelie, o dă bolnavului să o sărute şi apoi o deschide preotul; astfel deschisă, preoţii slujitori o ţin deasupra ţapului celui bolnav, iar preotul cel dintâi zice rugăciunea aceasta cu glas mare, iar ceilalţi cântă lin: Doamne miluieşte.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

 

(letrină două rânduri) Împărate Sfinte, îndurate, şi mult‑Milostive Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu celui viu, Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, nu pun mâna mea cea păcătoasă peste capul celui ce a venit la Tine cu pocăinţă şi cere de la Tine prin noi iertare păcatelor, ci pun mâna Ta cea puternică şi tare, ce se află în această sfântă Evanghelie, pe care slujitorii cei împreună cu mine o ţin deschisă pe capul robului Tău (N), şi mă rog împreună cu dânşii şi cer iubirea Ta de oameni cea milostivă şi care nu ţine minte răul. Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Cel ce prin proorocul Tău Natan ai dăruit iertare lui David care s‑a pocăit de păcatele sale, şi ai primit rugăciunea cea de pocăinţă a lui Manase, însuţi şi pe robul Tău acesta (N), care se pocăieşte de greşealele sale, primeşte‑l cu ştiuta Ta iubire de oameni, trecându‑i cu vederea toate greşealele lui. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Care ai poruncit să iertăm de şaptezeci de ori câte şapte celor ce cad în păcate, pentru că precum este slava Ta, aşa este şi mila Ta, şi Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După aceasta, luând Sfânta Evanghelie de deasupra capului celui căruia se face maslul, i‑o dă să o sărute; sărută şi Sfânta Cruce şi apoi se miruiesc preoţii, toţi cei de faţă şi bolnavul. În timp ce se cântă, pe glasul al 4‑lea: Slavă… Izvorul tămăduirilor având, sfinţilor cei fără de arginţi… Şi acum… Caută spre rugăciunile robilor tăi… (caută‑le la paginile 163‑164).

Apoi diaconul zice ectenia: Miluieşte‑ne pe noi Dumnezeule… şi celelalte; iar preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti…

După aceasta preotul face apolisul, cu ecfonisul:

Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pentru rugăciunile Sfântului, măritului şi întru tot lăudatului Apostol Iacov, ruda Domnului, şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

Şi făcând trei metanii acela căruia i s‑a făcut maslul, precum şi toţi cei de faţă, zic de trei ori:

Binecuvântaţi, părinţi sfinţiţi, şi mă iertaţi pe mine păcătosul.

Şi preoţii, la fiecare zicere, răspund:

Dumnezeu să te ierte şi să te binecuvinteze, şi sănătate să‑ţi dăruiască.

Şi aşa, luând binecuvântare şi iertare de la dânşii, dă mulţumire lui Dumnezeu.

Această Sfântă Taină este folositoare tuturor creştinilor bolnavi de boală trupească sau sufletească, căci le dă tămăduire trupului şi iertare sufletului. Pentru aceasta se cuvine preoţilor să sfătuiască pe toţi creştinii, care vor cere a li se săvârşi această Taină, ca mai întâi să‑şi cerceteze cugetul şi să se mărturisească la duhovnic. Apoi, adunându‑se şapte preoţi sau trei numai, în

aşa cum se face după Paşti, în toată Săptămâna Luminată, până la duminica Tomii

După ce binecuvintează preotul, cântă el însuşi: Hristos a înviat… (se cântă o dată de preot şi de două ori de cântăreţi). Apoi stih: Înviază Dumnezeu risipindu‑se vrăjmaşii Lui… toate pe rând. Şi iarăşi preotul: Hristos a înviat… Cântăreţii: Şi celor din morminte viaţă dăruindu‑le (de trei ori). Apoi zice diaconul sau preotul cel mai mare ectenia mare şi ecfonisul. După aceea canonul Paştilor pe 8 sau pentru grabă pe 6. La Cântarea a 3‑a, ectenia mică şi ipacoi: Venit‑au mai înainte de dimineaţă cele ce au fost cu Maria…

La Cântarea a 6‑a, ectenia mică, condacul Paştilor şi icosul. Apoi prochimenul, Apstolul şi Evanghelia. Învierea lui Hristos văzând… (de 3 ori) şi Înviind Iisus din mormânt… (de 3 ori). Apoi urmează Cântarea a 7‑a, până la sfârşit. Şi după toate cântările se zice: Hristos a înviat… (de 3 ori). Asemenea şi după Cântarea a 9‑a, iar ectenia şi luminânda (de trei ori). Apoi rugăciunile Aghiasmei şi după rugăciuni, în loc de: Mântuieşte, Doamne poporul Tău… când afundă preotul Sfânta Cruce în apă cântă: Hristos a înviat… (o dată preotul şi de două ori cântăreţii). După aceea stihirile Paştilor cu stihurile lor şi după sfârşitul stihirei, Slavă…, tot: Hristos a înviat până se botează tot poporul. Iar de este Litie afară din mănăstire, la întoarcere, se cântă canonul Paştilor sau numai irmoasele, cum va fi voia celui mai mare.

aşa cum se face după Paşti, în toată Săptămâna Luminată, până la duminica Tomii După ce binecuvintează preotul, cântă el însuşi: Hristos a înviat… (se cântă o dată de preot şi de două ori de cântăreţi). Apoi stih: Înviază Dumnezeu risipindu‑se vrăjmaşii Lui… toate pe rând. Şi iarăşi preotul: Hristos a înviat… Cântăreţii: Şi celor din morminte viaţă dăruindu‑le (de

adică Sfinţirea cea mică a apei care se face spre toată trebuinţa, la întâia zi a fiecărei luni sau când va voi cel  mare, ori când va cere credinciosul.

Ştiut să fie că prea bun şi folositor de suflet obicei este să se facă în biserici, în mănăstiri şi în case, sfinţirea apei la toate zilele dintâi ale lunii şi stropi pe oameni în mănăstiri şi în chilii, asemenea şi în casele mirenilor şi toate ale lor. Această apă sfinţită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoţilor, o sfinţeşte, are multe feluri de lucrări, precum însăşi ectenia sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc; se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti şi gândurile cele rele; mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi se îndreptează spre rugăciune; bolile le goneşte şi dă sănătate sufletească şi trupească. Şi mai pe scurt: toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare. Pentru aceasta, dar, datori sunteţi voi, preoţilor, să vă învăţaţi enoriaşii ca să o primească pe ea cu credinţă spre marele folos al lor.

Preotul, binecuvântând, face început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru…, Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi

PSALMUL 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. Tins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu‑Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi‑e nădejdea. Arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă‑mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă‑mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte‑mi viaţă, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia (de 3 ori), apoi Dumnezeu este Domnul…, glasul al 4‑lea şi troparele acestea:

Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: stăpână, ajută‑ne, milostivindu‑te spre noi; grăbeşte că pierim sub mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine, singură nădejde te‑am câştigat.

Slavă…, acelaşi. Şi acum…, a Născătoarei:

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de n‑ai fi stat tu înainte rugându‑te, cine ne‑ar fi izbăvit din atâtea nevoi? Sau cine ne‑ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

PSALMUL 50

Miluieşte‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea, mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de picatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu este înaintea mea pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m‑am zămislit, şi în păcate m‑a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. Stropi‑mă‑vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla‑mă‑vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura‑se‑vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge‑le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu‑L lua de la mine. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa‑voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi‑aş fi dat. Arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Apoi se cântă troparele acestea, glasul al 6‑lea:

Irmosul:

Ceea ce ai primit bucurie prin înger şi ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară, miluieşte pe cei ce te măresc pe tine (de două ori).

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi.

Lăudăm pe Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu, şi strigăm, preacurată stăpână: de toată nevoia izbăveşte pe cei ce se roagă ţie.

Tu, cea fără de prihană, eşti lauda împăraţilor, proorocilor, apostolilor şi mucenicilor şi apărătoarea lumii.

Toată limba drept‑credincioşilor laudă, fericeşte şi slăveşte preacurată naşterea ta, Marie, dumnezeiască mireasă.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Dă‑mi, Hristoase al meu, ca un îndurat, şi mie nevrednicului, iertarea datoriilor, rogu‑mă, pentru rugăciunile celeia ce Te‑a născut.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi.

Întru tine mi‑am pus nădejdile mele, Născătoare de Dumnezeu; miluieşte‑mă cu rugăciunile tale şi‑mi dăruieşte mie iertare greşalelor.

Viază‑mă, ceea ce ai născut pe Dătătorul de viaţă şi Mântuitorul, şi mă miluieşte cu rugăciunile tale, cea binecuvântată, nădejdea sufletelor noastre.

Ceea ce ai zămislit în pântecele tău pe Ziditorul tuturor, Fecioară cu totul fără prihană, cu rugăciunile tale, miluieşte sufletele noastre.

Născătoare de Dumnezeu, cu totul lăudată, ceea ce prin cuvânt ai născut mai presus de cuvânt pe Cuvântul, pe Acela roagă‑L să mântuiască sufletele noastre.

Cu rugăciunile tale, stăpână, milostiv fă pe Judecătorul şi Fiul tău mie celui ce am greşit mai mult decât orice om.

Noi cei ce ne rugăm să fim mântuiţi cu rugăciunile tale, după datorie strigăm ţie: bucură‑te Născătoare de Dumnezeu, curată, pururea Fecioară.

Izbăveşte‑mă de focul cel veşnic şi de chinurile ce‑mi sunt puse înainte, Născătoare de Dumnezeu, ca să te fericesc pe tine.

Nu trece cu vederea rugăciunile robilor tăi, rugămu‑ne, întru tot lăudată stăpână, ca să ne izbăvim de toată nevoia.

Slobozeşte‑ne de boli, de toate durerile şi de primejdii pe noi care scăpăm la acoperământul tău cel sfinţit.

Minune străină s‑a săvârşit întru tine, Născătoare de Dumnezeu; că pentru noi, precum suntem noi, S‑a născut din tine Ziditorul tuturor şi Dumnezeul nostru.

Biserica ta, Născătoare de Dumnezeu, s‑a arătat locaş de tămăduire fără plată a bolilor şi mângâiere sufletelor celor scârbite.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, care ai născut pe Mântuitorul, izbăveşte de primejdii şi de toată nevoia pe robii tăi.

Preacurată stăpână, scoate pe robii tăi din toată mânia cea viitoare şi din toată vătămarea sufletească şi trupească.

Miluieşte cu rugăciunile tale, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, pe toţi care aleargă la tine, şi‑i scoate din toată nevoia şi necazul.

Cine vine la Biserica ta, Născătoare de Dumnezeu, şi nu ia degrab tămăduire sufletului, împreună şi trupului, Preacurată?

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Fiind rugat de toţi sfinţii, Îndurate, şi de cetele cele de sus, curăţeşte‑mă pe mine, pentru ceea ce Te‑a născut.

Doamne, odihneşte cu drepţii pe adormiţii robii Tăi.

Iartă, Mântuitorule, sufletele fraţilor noştri celor adormiţi întru nădejdea vieţii, slăbeşte şi le lasă greşalele.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi.

Bucură‑te, curăţirea lumii, Fecioară; bucură‑te năstrapa şi candela cea cu totul de aur a manei celei dumnezeieşti şi a luminii, mireasă dumnezeiască.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Cântăm Ţie, Dumnezeului celui în Treime, strigând cântarea cea întreit sfântă şi rugându‑ne ca să luăm mântuire.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi.

O, Fecioară, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Stăpânul lumii şi Domnul, pe Acela roagă‑L să mântuiască sufletele noastre.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi.

Bucură‑te munte, bucură‑te rug, bucură‑te uşă, bucură‑te scară, bucură‑te masă dumnezeiască, bucură‑te ajutătoarea tuturor, stăpână.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Milostive, pentru rugăciunile Maicii Tale celei preacurate şi ale tuturor sfinţilor Tăi, dăruieşte milele Tale poporului Tău.

Sfinţilor arhangheli şi îngeri, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile măriţilor Tăi arhangheli şi îngeri şi ale cetelor celor de sus, bine‑păzeşte pe robii Tăi, Mântuitorule.

Sfinte Ioane, Proorocule şi Înaintemergătorule, roagă‑te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru rugăciunile cinstitului şi măritului Proorocului, Înaintemergătorului şi Botezătorului Tău, Hristoase, Mântuitorul meu, păzeşte pe robii Tăi.

Sfinţilor măriţilor apostoli, mucenicilor şi toţi sfinţii, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru rugăciunile măriţilor apostoli, ale mucenicilor şi ale tuturor sfinţilor Tăi, dăruieşte milele Tale poporului Tău.

Sfinţilor celor fără de arginţi, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru rugăciunile sfinţilor celor fără de arginţi, Născătoare de Dumnezeu, păzeşte pe robii tăi ca o apărătoare şi sprijinitoare a lumii.

Slavă…

Slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, zicând: Treime Sfântă, mantuieşte sufletele noastre.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce în vremile mai de pe urmă în chip minunat ai zămislit şi ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară, mântuieşte pe cei ce te măresc pe tine.

Apoi:

Uşa milostivirii deschide‑o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Iar preotul zice:

Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi troparele acestea, glasul al 6‑lea:

Acum a sosit vremea, care sfinţeşte pe toţi, şi ne aşteaptă Dreptul Judecător; ci te întoarce, suflete, către pocăinţă, ca desfrânata care cu lacrimi striga: Doamne, miluieşte‑mă.

Hristoase, Cel ce ai revărsat, cu curgeri mari, izvorul tămăduirilor în Biserica cea preacurată a Fecioarei, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, îndepărtează astăzi, prin stropirea binecuvântării Tale, toate bolile celor neputincioşi.

Fecioară, ai născut neispitită de nuntă şi fecioară ai rămas; Maică nenuntită, Născătoare de Dumnezeu, Marie, roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, să ne mântuiască pe noi.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, îndreptează lucrurile mâinilor noastre şi cere iertare păcatelor noastre, când cântăm noi cântarea cea îngerească:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte‑ne pe noi (de trei ori).

Diaconul: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Citeţul: Şi duhului tău.

Prochimen, glasul al 3‑lea:

Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme?

Stih: Domnul este păzitorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?

APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.

Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(II, 11‑18)

Fraţilor, cel ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţesc, dintr‑Unul sunt toţi; de aceea nu se ruşinează să‑i numească pe ei fraţi, zicând: Spune‑voi fraţilor mei numele Tău. În mijlocul bisericii Te voi lăuda. Şi iarăşi: Eu voi fi încrezător în El; şi iarăşi: Iată eu şi pruncii pe care mi i‑a dat Dumnezeu. Deci, de vreme ce pruncii s‑au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S‑a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa. Căci, într‑adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat. Pentru aceea, dator era întru toate să Se asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curăţirea păcatelor poporului. Căci prin ceea ce a pătimit, fiind el însuşi ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute.

Preotul: Pace ţie… Citeţul: Aliluia, glasul 1.

Stih: Răspuns‑a inima mea cuvânt bun.

EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan, citire:

(V, 1‑4)

În vremea aceea S‑a suit Iisus la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulţime multă de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei, căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa; şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, ori de ce boală era ţinut.

Apoi diaconul zice ectenia aceasta:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într‑însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, [pentru (Înalt‑) Prea Sfinţitul (Arhi‑) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)], pentru cinstita preoţime şi întru Hristos diaconime şi pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm.

Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului să ne rugăm.

Pentru oraşul şi ţara aceasta, pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într‑însele, Domnului să ne rugăm.

Pentru bună întocmirea văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului şi pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce pătimesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se sfinţească apa aceasta, cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se pogoare peste apa aceasta lucrarea cea curăţitoare a Treimii celei mai presus de fire, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie apa aceasta tămăduitoare sufletelor şi trupurilor, şi izgonitoare a toată puterea cea potrivnică, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se trimită ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului, Domnului să ne rugăm.

Pentru toţi care au trebuinţă de ajutor şi folosinţă de la Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne luminăm noi cu luminarea cunoştinţei, prin Treimea cea de o fiinţă, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să ne arate pe noi fii şi moştenitori ai împărăţiei Sale, prin gustarea şi stropirea cu apa aceasta, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu darul Tău.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind‑o. Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Iar preotul zice această

Rugăciune

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, cel mare întru sfat şi minunat în lucruri, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută; Cel ce păzeşti aşezământul Tău şi dai mila Ta celor ce Te iubesc pe Tine şi păzesc poruncile Tale; Cel ce primeşti lacrimile cele de umilinţă ale tuturor celor din nevoi, că pentru aceasta ai venit în chip de rob, nu cu năluciri înfricoşându‑ne pe noi, ci dând adevărată tămăduire trupului şi zicând: iată te‑ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti. Încă şi din tină ai făcut ochi sănătoşi şi poruncind să se spele, prin cuvânt ai făcut să se sălăşluiască lumina; Cel ce opreşti valurile patimilor celor potrivnice şi potoleşti marea cea sărată a acestei vieţi şi îmblânzeşti pornirile cele greu de purtat ale plăcerilor; Însuţi, Iubitorule de oameni Împărate, Cel ce ne‑ai dat nouă să purtăm veşmânt luminat ca zăpada din apă şi din Duh (aici preotul, afundând de trei ori mâna dreaptă în apă, face semnul crucii, zicând de fiecare dată):

Şi acum trimite harul Preasfântului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, care sfinţeşte toate, şi sfinţeşte apa aceasta.

Şi prin gustarea şi stropirea cu apa aceasta, trimite nouă binecuvântarea Ta, care spală întinăciunea patimilor. Aşa ne rugăm, cercetează neputinţa noastră, Bunule, şi tămăduieşte cu mila Ta bolile noastre cele sufleteşti şi trupeşti. Pentru rugăciunile preacuratei, preabinecuvântatei stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosinţele cinstitelor, cereştilor şi celor fără de trup Puteri; pentru rugăciunile cinstitului şi măritului Proorocului, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli; ale celor între sfinţi părinţii noştri, mari dascăli ai lumii şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur; ale celor între sfinţi părinţii noştri: Atanasie, Chiril şi Ioan cel Milostiv, patriarhii Alexandriei; ale celor între sfinţi părinţii noştri: Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, şi Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni; ale sfinţilor ierarhi: Calinic de la Cernica, Nifon, patriarhul Constantinopolului, Iosif cel Nou de la Partoş, Iorest şi Sava de la Alba Iulia; ale sfinţilor, măriţilor şi marilor mucenici: Gheorghe, purtătorul de biruinţă, Dimitrie, izvorâtorul de mir, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Ioan cel Nou de la Suceava, Serghie şi Vah, Ioan Valahul şi Nicolae; ale sfintelor muceniţe: Filofteea de la Curtea de Argeş şi Tatiana de la Craiova şi ale tuturor sfinţilor, bunilor biruitorilor mucenici şi muceniţe; ale sfinţilor, măriţilor şi făcătorilor de minuni fără de arginţi: Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleu şi Trifon; ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri: Grigorie Decapolitul, Nicodim de la Tismana, Dimitrie cel Nou, Visarion şi Sofronie; ale preacuvioasei maicii noastre Parascheva; ale sfântului (N), a cărui pomenire o săvârşim; ale sfinţilor şi drepţilor şi dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Şi păzeşte, Doamne, pe dreptcredincioşii robii Tăi, dându‑le lor sănătate sufletului şi trupului, şi împlineşte toate cele de trebuinţă obştii acesteia creştine, care slujeşte Ţie, şi fii ei în toate milostiv. Adu‑Ţi aminte, Doamne, de toată episcopia dreptcredincioşilor care drept învaţă cuvântul adevărului Tău şi de tot cinul preoţesc şi călugăresc şi de mântuirea lor. Adu‑Ţi aminte, Doamne, de cei ce ne urăsc şi de cei ce ne iubesc pe noi; de fraţii noştri care slujesc şi stau de faţă; de cei ce pentru binecuvântate pricini nu s‑au întâmplat aicea şi de cei ce ne‑au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii. Adu‑Ţi aminte, Doamne, şi de părinţii şi fraţii noştri care sunt în robie şi în supărări, şi‑i miluieşte pe dânşii după mare mila Ta, izbăvindu‑i de toată nevoia.

Că Tu eşti izvorul tămăduirilor, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre, Domnului să le plecaţi.

Iar preotul citeşte în taină această

Rugăciune

Pleacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi pe noi, Tu, Cel ce ai primit a Te boteza în Iordan, şi ai sfinţit apele; şi ne binecuvintează pe noi pe toţi, care prin plecarea capului nostru arătăm semnul supunerii. Şi ne învredniceşte a ne umple de sfinţenia Ta prin gustarea şi stropirea cu apa aceasta. Şi să ne fie nouă, Doamne, spre sănătatea sufletului şi a trupului.

Cu glas:

Că Tu eşti sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După aceea, luând preotul Sfânta Cruce o afundă în apă cruciş, de trei ori, în timp ce se cântă (de trei ori) troparul acesta, glasul 1:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău (se cântă o dată de preot şi de două ori de cântăreţ).

Apoi preotul, stropind cu apa cea sfinţită, în chipul crucii, altarul şi biserica (sau casa), cântă troparul acesta, glasul al 2‑lea:

Darurilor tale, fă‑ne pe noi vrednici, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, trecând păcatele noastre şi dând tămăduire celor ce cu credinţă primesc binecuvântarea ta, preacurată.

Apoi preotul şi tot poporul sărută Sfânta Cruce; după aceea preotul stropeşte pe toţi cu apa cea sfinţită, în care timp se cântă stihirile acestea, glasul al 4‑lea:

Izvorul tămăduirilor având, sfinţilor cei fără de arginţi, daţi tămăduiri tuturor celor ce au trebuinţă, ca cei ce v‑aţi învrednicit de mari daruri de la izvorul cel pururea curgător al Mântuitorului nostru. Căci a zis Domnul către voi, ca cei ce sunteţi de aceeaşi râvnă cu apostolii: Iată v‑am dat vouă putere asupra duhurilor celor necurate ca să le scoateţi şi să tămăduiţi toată boala şi toată neputinţa. Pentru aceasta, după poruncile Lui, bine‑vieţuind, în dar aţi luat, în dar daţi, tămăduind patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre.

Slavă…

Caută spre rugăciunea robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, potolind pornirile cele rele împotriva noastră şi izbăvindu‑ne pe noi de tot necazul. Că pe tine singură te avem nădejde tare şi neclintită şi apărarea ta am dobândit. Să nu fim ruşinaţi, stăpână, noi cei ce te chemăm pe tine. Grăbeşte spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credinţă: bucură‑te, stăpână, ajutătoarea tuturor, bucuria, acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum…, a Născătoarei, glasul al 8‑lea:

Stăpână, primeşte rugăciunea robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea noastră o punem spre tine.

Şi după sfârşitul stropirii, diaconul zice ectenia aceasta:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Strana: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor Tăi (N), şi pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locaşul acesta (sau casa aceasta) şi toate oraşele şi satele de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi, şi pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să fie nouă bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, şi să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia, care se porneşte asupra noastră, şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne miluieşte (de 40 de ori).

Preotul zice:

Auzi‑ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe, şi milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul: Înţelepciune. Strana: Binecuvintează. Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule… Şi sfârşitul acesta:

Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pentru rugăciunile sfinţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri, şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

Strana: Amin.

adică Sfinţirea cea mică a apei care se face spre toată trebuinţa, la întâia zi a fiecărei luni sau când va voi cel  mare, ori când va cere credinciosul. Ştiut să fie că prea bun şi folositor de suflet obicei este să se facă în biserici, în mănăstiri şi în case, sfinţirea apei la toate zilele dintâi ale lunii şi

Slujba Botezului

 

Intrând preotul în biserică, se îmbracă în sfită albă, punând şi mânecuţele; aprinzând toate lumânările în sfeşnice, ia cădelniţa şi vine la cristelniţă tămâind împrejur; după aceea, dând cădelniţa, se închină.

Apoi diaconul zice: Binecuvintează, părinte; iar preotul, făcând semnul sfintei cruci cu sfânta Evanghelie deasupra cristelniţei, zice cu glas:

Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul: Cu pace Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într‑însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, [pentru (Înalt‑) Prea Sfinţitul (Arhi‑) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)], pentru cinstita preoţime şi întru Hristos diaconime şi pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm.

Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se sfinţească apa aceasta cu puterea, cu lucrarea şi cu venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se trimită ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să vină peste apa aceasta lucrarea cea curăţitoare a Treimii Celei mai presus de fire, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne luminăm noi cu luminarea cunoştinţei şi a dreptei credinţe prin venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se arate apa aceasta izgonitoare de toată bântuiala vrăjmaşilor celor văzuţi şi a celor nevăzuţi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca vrednic să se facă de împărăţia cea nestricăcioasă acesta ce se botează într‑însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru acesta ce vine acum la sfânta luminare şi pentru mântuirea lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se arate el fiu al luminii şi moştenitor al veşnicelor bunătăţi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se facă el împreună sădit şi părtaş morţii şi învierii lui Hristos, Dumnezeul nostru, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să‑şi păzească el haina botezului şi logodirea duhului neîntinată şi fără prihană în ziua cea înfricoşătoare a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se facă lui apa aceasta baie naşterii de‑a doua, spre iertarea păcatelor şi spre îmbrăcăminte în nestricăciune, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să audă Domnul Dumnezeu glasul rugăciunii noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie izbăvit el şi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind‑o.

Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Şi în timp ce diaconul zice acestea, preotul citeşte în taină această

 

Rugăciune

(letrină 2 rânduri) Îndurate şi Milostive Dumnezeule, Cel ce cercetezi inimile şi rărunchii şi cele ascunse ale oamenilor singur le ştii, căci nu este lucru ascuns înaintea Ta, ci toate sunt goale şi descoperite înaintea ochilor Tăi; Care ştii şi cele ce sunt despre mine, să nu Te scârbeşti de mine, nici să‑Ţi întorci faţa Ta de la mine, ci treci greşealele mele în ceasul acesta, Cel care treci cu vederea păcatele oamenilor când se pocăiesc. Şi‑mi spală necurăţia trupului şi întinăciunea sufletului şi pe mine întreg cu totul mă sfinţeşte, cu puterea Ta cea nevăzută şi cu dreapta cea duhovnicească; ca nu cumva, propovăduind eu altora slobozirea şi făgăduind‑o cu deplină încredinţare în iubirea Ta de oameni cea negrăită, să nu mă arăt eu însumi netrebnic rob al păcatului; nu, Stăpâne, Cel ce singur eşti bun şi iubitor de oameni, să nu mă întorc umilit şi înfruntat, ci‑mi trimite mie putere de sus şi mă întăreşte spre slujba acestei Taine mari şi cereşti. Şi fă să ia chip Hristosul Tău în acesta ce se va naşte din nou prin a mea nevrednicie şi‑l zideşte pe dânsul pe temelia Apostolilor şi a proorocilor Tăi; şi să nu‑l surpi, ci sădeşte‑l pe dânsul sădire a adevărului în sfânta Ta sobornicească şi apostolească Biserică şi să nu‑l smulgi, ca, sporind el în dreapta credinţă, să se slăvească şi printr‑însul preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Se cuvine a şti: să nu zici tare şi, sfârşind rugăciunea, însuţi să zici: Amin.

Apoi citeşte rugăciunea aceasta cu glas mare:

Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale (de trei ori).

(letrină 2 rânduri) Că Tu de bunăvoie toate aducându‑le dintru nefiinţă întru fiinţă, cu puterea Ta ţii făptura şi cu purtarea Ta de grijă chiverniseşti lumea. Tu din patru stihii ai aşezat făptura, cu patru vremi ai încununat curgerea anului. De Tine se cutremură toate puterile îngereşti. Pe Tine Te laudă soarele. Pe Tine Te slăveşte luna. Ţie se pleacă stelele. Pe Tine Te ascultă lumina. De Tine se îngrozesc adâncurile. Ţie slujesc izvoarele. Tu ai întins cerul ca un cort. Tu ai întărit pământul peste ape. Tu ai îngrădit marea cu nisip. Tu spre răsuflare ai revărsat aerul. Puterile îngereşti Ţie slujesc şi cetele arhanghelilor Ţie se închină; heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, împrejur stând şi zburând, de frica slavei Tale celei necuprinse se acoperă. Că Tu, Dumnezeu fiind, necuprins de gând şi de cuvânt, şi fără de început, ai venit pe pământ, chipul nostru luând, întru asemănare omenească făcându‑Te; că n‑ai răbdat, Stăpâne, pentru îndurările milei Tale, să vezi neamul omenesc chinuit de diavolul, ci ai venit şi ne‑ai mântuit pe noi. Mărturisim harul Tău, vestim mila Ta, nu tăinuim facerea Ta de bine. Toată firea omenească ai izbăvit‑o; pântecele Fecioarei l‑ai sfinţit cu naşterea Ta. Toată făptura Te laudă pe Tine, Cel ce Te‑ai arătat, că Tu, Dumnezeul nostru, pe pământ Te‑ai arătat şi cu oamenii ai petrecut; Tu, trimiţând din cer Duhul Tău cel Sfânt, ai sfinţit curgerile Iordanului şi capetele balaurilor care se încuibaseră acolo le‑ai zdrobit.

Aici afundând preotul mâna în apă, face semnul crucii, de trei ori,

zicând de fiecare dată:

Tu însuţi dar, Iubitorule de oameni Împărate, vino şi acum cu pogorârea Sfântului Tău Duh şi sfinţeşte apa aceasta (de trei ori).

Şi‑i dă ei harul izbăvirii, binecuvântarea Iordanului. Fă‑o pe ea izvor de nestricăciune, har de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice neatinsă, plină de putere îngerească. Să fugă de la ea pizmaşii zidirii Tale, că am chemat, Doamne, numele Tău cel minunat, slăvit şi înfricoşător pentru cei potrivnici.

Şi suflă asupra apei în chipul crucii de trei ori,

zicând rugăciunea aceasta:

Să se zdrobească sub semnul chipului Crucii Tale toate puterile cele potrivnice (de trei ori).

Să se depărteze de la noi toate nălucirile cele din văzduh şi nearătate, şi să nu se ascundă în apa aceasta duhul cel întunecat, rugămu‑ne Ţie, Doamne, nici să se pogoare la acesta ce se botează duh viclean, care aduce întunecare gândurilor şi tulburare cugetului. Ci Tu, Stăpâne a toate, arată apa aceasta, apă de izbăvire, apă de sfinţire, curăţire trupului şi sufletului dezlegare legăturilor, iertare păcatelor, luminare sufletului, baie de‑a doua naştere, înnoire duhului, har de înfiere, îmbrăcăminte de nestricăciune, izvor de viaţă. Că Tu, Doamne, ai zis: spălaţi‑vă şi vă curăţiţi, scoateţi vicleşugurile din sufletele voastre. Tu ne‑ai dăruit nouă de sus a doua naştere prin apă şi prin Duh. Arată‑Te, Doamne, în apa aceasta şi dă acestuia ce se botează să se schimbe prin ea, să lepede pe omul cel vechi, stricat de poftele înşelăciunii, şi să se îmbrace în cel nou, ce este înnoit după chipul Ziditorului său, ca, fiind împreună‑sădit cu asemănarea morţii Tale prin Botez, să se facă părtaş învierii Tale şi păzind darul Sfântului Tău Duh şi sporind aşezământul harului, să ia plata chemării celei de sus şi să se numere cu cei întâi‑născuţi înscrişi în cer, întru Tine, Dumnezeul şi Domnul nostru Iisus Hristos. Că Ţie se cuvine slava, puterea, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi bunul şi de‑viaţă‑făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Şi ţinând diaconul vasul cu untdelemn, suflă preotul peste untdelemn în chipul crucii, binecuvântând de trei ori. Apoi diaconul zice:

Domnului să ne rugăm.

Iar preotul citeşte această

Rugăciune

(letrină 2 rânduri) Stăpâne Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, Care celor ce erau cu Noe în corabie le‑ai trimis porumbelul, având în gură ramură de măslin, semnul împăcării şi al mântuirii din potop, şi ai închipuit prin acelea taina harului; şi ai dat rodul măslinului spre plinirea Sfintelor Tale Taine; Care prin el ai umplut de Duh Sfânt pe cei ce erau în Lege, iar pe cei ce sunt în Har îi faci desăvârşiţi, Însuţi binecuvintează şi acest untdelemn cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Tău Duh, ca să se facă acesta: ungere de nestricăciune, armă dreptăţii, înnoire sufletului şi trupului, izgonire a toată lucrarea diavolească, spre înlăturarea tuturor răutăţilor pentru cei ce se ung cu credinţă sau vor şi gusta din el, spre slava Ta şi a Unuia‑Născut Fiului Tău şi a Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi diaconul zice: Să luăm aminte.

Şi preotul cântă împreună cu cei ce se vor afla Aliluia făcând o dată cruce cu untdelemn în mijlocul apei.

Diaconul: Să luăm aminte.

Preotul: Aliluia – şi face a doua cruce cu untdelemn în apă.

Diaconul: Să luăm aminte.

Preotul: Aliluia – şi face a treia cruce cu untdelemn.

Apoi preotul zice:

Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce luminează şi sfinţeşte pe tot omul ce vine în lume, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi este adus cel ce vrea să se boteze; iar preotul ia din untdelemnul sfinţit cu două degete şi‑i face chipul crucii pe frunte, zicând:

Se unge robul lui Dumnezeu (N) cu untdelemnul bucuriei, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe piept: Spre tămăduirea sufletului. Pe spate: Şi a trupului. La urechi: Spre ascultarea credinţei. La mâini: Mâinile Tale m‑au făcut şi m‑au zidit. La picioare: Ca să umble pe căile Tale. Şi după ce‑l unge cu untdelemn peste tot trupul, îl ia în mâini şi ţinându‑l drept, căutând spre răsărit, îl botează, afundându‑l de trei ori, zicând la întâia afundare:

Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui. Amin. La a doua afundare: şi al Fiului. Amin. Iar la a treia afundare: şi al Sfântului Duh. Amin; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi îl îmbracă în haină curată, zicând:

Se îmbracă robul lui Dumnezeu (N) în haina dreptăţii, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi îşi spală preotul mâinile, iar cântăreţul citeşte de trei ori

 

PSALMUL 31

(letrină 2 rânduri) Fericiţi cărora s‑au iertat fărădelegile şi cărora s‑au acoperit păcatele. Fericit bărbatul căruia nu‑i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. Că am tăcut, îmbătrânit‑au oasele mele când strigam toată ziua. Că ziua şi noaptea s‑a îngreunat peste mine mâna Ta, şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea. Păcatul meu l‑am cunoscut şi fărădelegea mea n‑am ascuns‑o, împotriva mea. Zis‑am: «Mărturisi‑voi fărădelegea mea Domnului»; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte‑mă de cei ce m‑au înconjurat. Înţelepţi‑te‑voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti‑voi spre Tine ochii mei. Nu va fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge, ca să nu se apropie de tine. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura. Veseliţi‑vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

Apoi binecuvântând preotul lumânarea, o dă în mâna naşului, cântând troparul acesta, glasul al 8‑lea:

Dă‑mi mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, mult‑Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

Apoi preotul se roagă, zicând această

Rugăciune

Domnului să ne rugăm.

(letrină 2 rânduri) Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Izvorul bunătăţilor, Soarele dreptăţii, Care celor ce erau întru întuneric le‑ai strălucit lumina mântuirii prin arătarea Unuia‑Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru şi ne‑ai dăruit nouă nevrednicilor fericita curăţire prin Sfântul Botez şi dumnezeiasca sfinţire prin ungerea cea făcătoare de viaţă; Care şi acum ai binevoit a naşte din nou pe robul Tău acesta nou luminat, prin apă şi prin Duh şi i‑ai dăruit lui iertarea păcatelor celor de voie şi celor fără de voie. Însuţi Stăpâne, Preaîndurate Împărate al tuturor, dăruieşte‑i lui şi pecetea darului Sfântului şi întru tot puternicului şi închinatului Tău Duh şi cuminecarea sfântului Trup şi a scumpului Sânge al Hristosului Tău. Păzeşte‑l pe dânsul întru sfinţenia Ta. Întăreşte‑l în credinţa ortodoxă. Izbăveşte‑l de cel rău şi de toate uneltirile lui. Şi păzeşte sufletul lui în frica Ta cea mântuitoare, în curăţire şi în dreptate, ca, în tot lucrul şi cuvântul bineplăcând Ţie, să se facă fiu şi moştenitor cereştii Tale împărăţii. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu care miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi după rugăciune, unge cu luare‑aminte pe cel botezat cu Sfântul Mir, făcând chipul crucii: la frunte, la ochi, la nări, la gură, la amândouă urechile, pe piept, pe spate, la mâini şi la picioare, zicând:

Pecetea darului Sfântului Duh.

După aceasta preotul împreună cu naşul şi cu pruncul înconjoară cristelniţa şi analogul, cădind şi cântând de trei ori.

Câţi în Hristos v‑aţi botezat, în Hristos v‑aţi şi‑mbrăcat. Aliluia.

Apoi prochimenul, glasul al 3‑lea:

Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu; de cine mă voi teme?

Stih:

Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?

APOSTOLUL

Din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(VI, 3‑II)

(letrină 2 rânduri) Fraţilor, nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne‑am botezat, întru moartea Lui ne‑am botezat? Deci ne‑am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Pentru că de vreme ce am fost împreună odrăsliţi cu asemănarea morţii Lui, deci vom fi părtaşi şi învierii Lui. Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului. Căci Cel care a murit a fost curăţit de păcat. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El, ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte lui Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiţi‑vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru.

Apoi Aliluia (de 3 ori)

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire:

(XXVIII, 16‑20)

(letrină 2 rânduri) În vremea aceea cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Şi văzându‑L, s‑au închinat, ei care se îndoiseră. Şi, apropiindu‑Se, Iisus le‑a vorbit lor, zicând: Datu‑Mi‑sa toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându‑le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându‑le să păzească toate câte v‑am poruncit vouă; şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.

Şi îndată preotul zice:

Rugăciunile la spălarea pruncului

Domnului să ne rugăm.

(letrină 2 rânduri) Cel ce ai dăruit robului Tău izbăvire de păcate prin Sfântul Botez şi i‑ai dat lui înnoirea vieţii, Însuţi, Stăpâne, Doamne, binevoieşte să strălucească pururea lumina feţei Tale în inima lui; apără pavăza credinţei lui nebântuită de vrăjmaşi; păzeşte într‑însul nespurcată şi neîntinată haina nestricăciunii cu care s‑a îmbrăcat, păstrând într‑însul, cu harul Tău, nestricată pecetea cea duhovnicească; şi fii milostiv acestuia şi nouă, după mulţimea îndurărilor Tale. Că s‑a binecuvântat şi s‑a preaslăvit preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Domnului să ne rugăm.

(letrină 2 rânduri) Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care prin spălarea botezului dai strălucire cerească celor botezaţi; Cel ce a doua oară ai născut pe robul Tău acesta nou luminat prin apă şi prin Duh şi i‑ai dăruit lui iertarea păcatelor celor de voie şi a celor fără de voie, pune peste dânsul mâna Ta cea puternică şi‑l păzeşte pe el cu puterea bunătăţii Tale. Fereşte‑i arvuna nefurată, şi‑l învredniceşte pe dânsul de viaţa de veci şi de cele bineplăcute Ţie. Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Iar preotul citeşte rugăciunea aceasta în taină:

(letrină 2 rânduri) Cel ce s‑a îmbrăcat întru Tine, Hristoase, Dumnezeul nostru, Ţie dimpreună cu noi şi‑a plecat capul său; păzeşte‑l să rămână ostaş nebiruit împotriva celor ce poartă în zadar duşmănie asupra lui şi asupra noastră; şi cu cununa Ta cea nepieritoare arată‑ne pe toţi biruitori până la sfârşit.

Cu glas:

Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui şi Ţie slavă înălţăm dimpreună cu Cel fără de început al Tău Părinte, cu Preasfântul şi bunul şi de‑viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După aceasta, luând preotul faşa pruncului, udă amândouă capetele şi stropeşte faţa lui, zicând:

Îndreptatu‑te‑ai, luminatu‑te‑ai, sfinţitu‑te‑ai, spălatu‑te‑ai, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi luând un burete nou, udat în apă, şterge pe prunc pe toate părţile pe unde l‑a miruit, zicând:

Botezatu‑te‑ai, luminatu‑te‑ai, miruitu‑te‑ai, sfinţitu‑te‑ai, spălatu‑te‑ai, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciunile la tunderea părului

Domnului să ne rugăm.

(letrină 2 rânduri) Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care cu chipul Tău ai cinstit pe om, întocmindu‑l din suflet cugetător şi din trup bine alcătuit, ca trupul să slujească sufletului şi, punând capul peste celelalte mădulare, ai aşezat în el mai multe simţiri, care nu se împiedică una pe alta, şi ai acoperit capul cu peri, ca să nu se vatăme de schimbările vremii; şi toate mădularele lui spre trebuinţă le‑ai sădit, ca pentru toate să‑Ţi mulţumească Ţie, preabunule meşter, Însuţi Stăpâne, Cel ce prin vasul Tău cel ales, Apostolul Pavel, ne‑ai poruncit nouă ca toate să le facem spre slava Ta, pe robul Tău (N), care începe a‑şi tunde părul capului său, binecuvintează‑l împreună cu naşii lui. Şi le dă lor să gândească toate întru legea Ta şi să facă cele bineplăcute Ţie. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

 

Iar preotul citeşte această

Rugăciune

(letrină 2 rânduri) Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce prin săvârşirea tainei Sfântului Botez, cu bunătatea Ta, ai sfinţit pe cei ce cred în Tine, binecuvintează pe pruncul acesta, şi să se pogoare peste capul lui binecuvântarea Ta. Şi, precum ai binecuvântat prin proorocul Samuel pe împăratul David, binecuvintează şi capul robului Tău acestuia (N), prin mâna mea a păcătosului, însoţindu‑l pe el cu Duhul Tău cel Sfânt, ca, sporind cu creşterea şi cu cărunteţile bătrâneţilor, să‑Ţi înalţe slavă şi să vadă bunătăţile Ierusalimului în toate zilele vieţii sale. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi preotul îl tunde pe dânsul în chipul crucii, zicând:

Se tunde robul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi punând părul în cristelniţă, zice:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru acest nou botezat, robul Tău (N), pentru sănătatea şi mântuirea lui.

Încă ne rugăm pentru robii Tăi (aici pomeneşte pe naşi), care au primit pe pruncul acesta, pentru sănătatea şi mântuirea lor.

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi: Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule…, Slavă… Şi acum…, Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvintează. Şi sfârşitul acesta:

Cel ce în Iordan de la Ioan a binevoit a Se boteza pentru a noastră mântuire, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, şi pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

Şi îndată să‑l împărtăşeşti cu Sfintele Taine, căci întâmplându‑se a se săvârşi din viaţă neîmpărtăşit, greşeşti de moarte.

Slujba Botezului   Intrând preotul în biserică, se îmbracă în sfită albă, punând şi mânecuţele; aprinzând toate lumânările în sfeşnice, ia cădelniţa şi vine la cristelniţă tămâind împrejur; după aceea, dând cădelniţa, se închină. Apoi diaconul zice: Binecuvintează, părinte; iar preotul, făcând semnul sfintei cruci cu sfânta Evanghelie deasupra cristelniţei, zice cu glas: Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului

(1)

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan

(V, 17‑24)

Zis‑a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez. Deci pentru aceasta căutau şi mai mult iudeii să‑L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându‑Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. A răspuns deci Iisus şi le‑a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai. Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi‑I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat‑o Fiului. Ca toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, Care L‑a trimis. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M‑a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s‑a mutat din moarte la viaţă.

(2)

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan

(VI, 40‑44)

Zis‑a Domnul către iudeii care crezuseră într‑Însul: Aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Deci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă zisese: Eu sunt pâinea ce s‑a coborât din cer. Şi ziceau: Au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa? Cum spune El acum: M‑am coborât din cer? Iisus a răspuns şi le‑a zis: Nu murmuraţi între voi. Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu‑l va trage Tatăl, Care M‑a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

(3)

Din Sfânta Evanghelie de la Luca

(XII, 16‑21)

Zis‑a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i‑a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n‑am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte‑te, mănâncă, bea, veseleşte‑te. Iar Dumnezeu i‑a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce‑şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

(4)

Din Sfânta Evanghelie de la Matei

(XXII, 23‑33)

În vremea aceea, s‑au apropiat de Iisus saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L‑au întrebat, zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său. Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s‑a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său. Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea. În urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut‑o de soţie. Răspunzând, Iisus le‑a zis: Vă rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morţilor, au n‑aţi citit ce vi s‑a spus vouă de Dumnezeu, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor. Iar mulţimile, ascultându‑L, erau uimite de învăţătura Lui.

(5)

Din Sfânta Evanghelie de la Matei

(XXIV, 27‑33; 42‑51)

Zis‑a Domnul ucenicilor Săi: Precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara este aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi, că de‑ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n‑ar lăsa să i se spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni. Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus‑o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea pe care venind stăpânul său, o va afla făcând aşa. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie, şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii, veni‑va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu‑l cunoaşte, şi o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

(6)

Din Sfânta Evanghelie de la Matei

(VI, 22‑33)

Zis‑a Domnul către dânşii: Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu‑se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s‑a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc păgânii; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

(7)

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan

(VI, 48‑54)

Zis‑a Domnul către iudeii care crezuseră în El: Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s‑a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să‑l mâncăm? Şi le‑a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

(8)

Din Sfânta Evanghelie de la Luca

(XIV, 1, 12‑15)

În vremea aceea a intrat Iisus, într‑o sâmbătă, în casa uneia dintre căpeteniile fariseilor, ca să mănânce pâine; şi a zis celui ce‑L chemase: când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine şi să‑ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi că nu pot să‑ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I‑a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu!

(9)

Din Sfânta Evanghelie de la Matei

(XXV, 31‑46)

Zis‑a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi‑i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de‑a dreapta Sa, iar caprele de‑a stânga. Atunci va zice împăratul celor de‑a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi‑aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi‑aţi dat să beau; străin am fost şi M‑aţi primit; gol am fost şi M‑aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M‑aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te‑am văzut flămând şi Te‑am hrănit? Sau însetat şi Ţi‑am dat să bei? Sau când Te‑am văzut străin şi Te‑am primit, sau gol şi Te‑am îmbrăcat? Sau când Te‑am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie, Mi‑aţi făcut. Atunci va zice şi celor de‑a stânga: Duceţi‑vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi‑aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi‑aţi dat să beau; străin am fost şi nu M‑aţi primit; gol, şi nu M‑aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M‑aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te‑am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi‑am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: întrucât nu aţi făcut unuia din aceştia prea mici, nici Mie nu Mi‑aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

(10)

Din Sfânta Evanghelie de la Matei

(V, 42‑48)

Zis‑a Domnul: Celui care cere de la tine, dă‑i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. Aţi auzit că s‑a zis: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Iar Eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cel ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi‑vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi păgânii acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.

(11)

Din Sfânta Evanghelie de la Matei

(XIII, 44‑54)

Zis‑a Domnul pilda aceasta: Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind‑o un om, a ascuns‑o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Iarăşi este asemenea împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s‑a dus, a vândut toate câte avea şi l‑a cumpărat. Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti. Iar când s‑a umplut, l‑au tras pescarii la mal şi, şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i‑au aruncat afară. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi. Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Înţeles‑aţi toate acestea? Zis‑au Lui: Da, Doamne. Iar El le‑a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi. Iar după ce Iisus a sfârşit aceste pilde, a trecut de acolo. Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor.

(12)

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan

(VIII, 51‑59)

Zis‑a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. Iudeii I‑au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac. Nu cumva eşti Tu mai mare decât Tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii. Cine Te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru. Şi nu L‑aţi cunoscut, dar Eu îl ştiu; şi, dacă aş zice că nu‑L ştiu, aş fi mincinos, asemenea vouă. Ci îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut‑o şi s‑a bucurat. Deci au zis iudeii către El: încă nu ai cincizeci de ani şi l‑ai văzut pe Avraam? Iisus le‑a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S‑a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S‑a dus.

(13)

Din Sfânta Evanghelie de la Matei

(XII, 30‑37)

Zis‑a Domnul: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cine nu adună cu Mine, risipeşte. De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi că pomul este rău şi rodul lui e rău, căci după roadă se cunoaşte pomul. Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi? Căci din prisosul inimii grăieşte gura. Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău din comoara lui cea rea scoate afară cele rele. Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care‑l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.

(14)

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan

(XII, 24‑26; 35‑36)

Zis‑a Domnul către ucenicii Săi: Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă‑Mi slujeşte cineva, să‑Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă‑Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. Deci le‑a zis Iisus: încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumină, ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii.

(15)

Din Sfânta Evanghelie de la Luca

(XII, 32‑40)

Zis‑a Domnul: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi‑vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse. Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând, îndată să‑I deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu‑se le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, şi le va găsi aşa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să ştiţi, că, de ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n‑ar lăsa să i se spargă casa. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.

(1) Din Sfânta Evanghelie de la Ioan (V, 17‑24) Zis‑a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez. Deci pentru aceasta căutau şi mai mult iudeii să‑L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându‑Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. A răspuns deci

După dumnezeiasca Liturghie, preotul, aşezând o masă în mijlocul bisericii, pune Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie pe masă, aprinzând şi făcliile în sfeşnice. Şi venind cei care vor să se logodească, stau în mijlocul bisericii înaintea mesei; preotul, luându‑le inelele, le pune pe Sfânta Evanghelie, al bărbatului de‑a dreapta, iar al femeii de‑a stânga, dând naşilor făclii aprinse să le ţină în mâna dreaptă; şi binecuvântând de trei ori capetele celor ce se logodesc, cădeşte după obicei; şi fiind diacon zice:

Binecuvintează părinte.

Iar preotul zice cu glas:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin

Diaconul: Cu pace Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce intră într‑însa cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, [pentru (Înalt‑) Prea Sfinţitul (Arhi‑) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)], pentru cinstita preoţime şi întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm.

Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului să ne rugăm.

Pentru robii lui Dumnezeu (N), care acum se logodesc unul cu altul, şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să dea lor fii spre moştenirea neamului, şi toate cererile cele către mântuire, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să li se trimită lor dragoste desăvârşită, paşnică şi ajutor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie binecuvântaţi ei în deplină înţelegere şi în credinţă tare, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie păziţi ei în viaţă şi petrecere fără prihană, Domnului să ne rugăm.

Ca Domnul Dumnezeul nostru să le dăruiască lor nuntă cinstită şi viaţă neîntinată, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie izbăviţi ei şi noi de tot necazul, mânia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu darul Tău.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind‑o; pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Ecfonisul:

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

După aceea preotul zice cu glas mare această

Rugăciune

Dumnezeule cel veşnic, Care pe cele despărţite le aduni întru unire şi ai pus dragostea legătură neîntreruptă; Cel ce ai binecuvântat pe Isaac şi pe Rebeca şi i‑ai arătat pe ei moştenitori făgăduinţei Tale; Însuţi binecuvintează şi pe robii Tăi aceştia, povăţuindu‑i pe dânşii spre tot lucrul bun. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele noastre Domnului să le plecăm. Şi preotul citeşte în taină rugăciunea aceasta:

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce dintre neamuri mai înainte Ţi‑ai logodit Biserica, fecioară curată, binecuvintează logodna aceasta; uneşte şi păzeşte pe robii Tăi aceştia în pace şi într‑un gând.

Ecfonisul:

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Apoi preotul, luând întâi inelul cel din dreapta, face cu el chipul crucii pe faţa bărbatului, zicând de trei ori:

Se logodeşte robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi‑l pune preotul, împreună cu nunul, în degetul inelar al mâinii drepte a mirelui. Aşijderea şi miresei, făcând chipul crucii, zice de trei ori:

Se logodeşte roaba lui Dumnezeu (N), cu robul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Iar inelul acesta îl pune preotul, împreună cu nuna, în degetul inelar al mâinii drepte a miresei. Apoi nunii schimbă inelele în degetul inelar al mâinii stângi a mirilor.

Apoi preotul zice această

Rugăciune

Domnului să ne rugăm.

Doamne, Dumnezeul nostru, Care împreună cu sluga patriarhului Avraam ai călătorit în Mesopotamia, trimiţându‑l să logodească femeia stăpânului său Isaac şi prin mijlocirea scoaterii de apă i‑ai descoperit să logodească pe Rebeca; Însuţi binecuvintează logodna robilor Tăi acestora (N), şi întăreşte cuvântul ce şi‑au dat. Uneşte‑i pe ei cu sfânta unire cea de la Tine. Că Tu din început ai zidit parte bărbătească şi femeiască şi de la Tine se însoţeşte bărbatului femeie spre ajutor şi spre dăinuirea neamului omenesc. Însuţi dar, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai trimis adevărul peste moştenirea Ta şi făgăduinţa Ta peste robii Tăi, părinţii noştri, cei aleşi ai Tăi din neam în neam, caută spre robul Tău (N) şi spre roaba Ta (N) şi întăreşte logodna lor în credinţă, în înţelegere, în adevăr şi în dragoste. Că Tu, Doamne, ai arătat să se dea logodire şi să se întărească toate. Prin inel s‑a dat lui Iosif stăpânirea în Egipt; prin inel s‑a preamărit Daniel în ţara Babilonului; prin inel s‑a arătat adevărul Tamarei; prin inel Părintele nostru cel ceresc S‑a îndurat spre fiul cel risipitor, când a zis: daţi inel în dreapta lui şi, junghiind viţelul cel gras, mâncând, să ne veselim. Această dreaptă a Ta, Doamne, a întrarmat pe Moise în Marea Roşie, căci prin cuvântul Tău cel adevărat cerurile s‑au întărit şi pământul s‑a întemeiat. Şi dreapta robilor Tăi să se binecuvinteze cu cuvântul Tău cel puternic şi cu braţul Tău cel înalt. Însuţi dar şi acum, Stăpâne, binecuvintează această punere a inelelor cu binecuvântarea cerească, şi îngerul Domnului să meargă înaintea lor în toate zilele vieţii lor. Că Tu eşti Cel ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate câte sunt şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Apoi ectenia aceasta:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, [pentru (Înalt‑) Prea Sfinţitul (Arhi‑) Episcopul şi Mitropolitul nostru (N)] şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru robii lui Dumnezeu (N), care s‑au logodit unul cu altul, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru toţi dreptmăritorii creştini, care sunt de faţă la săvârşirea acestei sfinte slujbe, pentru sănătatea şi mântuirea lor.

Ecfonisul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Apoi sfârşitul.

După dumnezeiasca Liturghie, preotul, aşezând o masă în mijlocul bisericii, pune Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie pe masă, aprinzând şi făcliile în sfeşnice. Şi venind cei care vor să se logodească, stau în mijlocul bisericii înaintea mesei; preotul, luându‑le inelele, le pune pe Sfânta Evanghelie, al bărbatului de‑a dreapta, iar al femeii de‑a stânga, dând naşilor făclii aprinse să le

După ce vin cei logodiţi în biserică, stau înaintea mesei cu lumânările aprinse: preotul îi cădeşte, citind Psalmul 127, iar credincioşii sau cântăreţii cântă la fiecare stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Care umblă în căile Lui.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru…

Rodul muncii mâinilor tale vei mânca.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru…

Fericit eşti: bine‑ţi va fi!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru…

Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru…

Fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru…

Iată, aşa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru…

Te va binecuvânta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului în toate zilele vieţii tale.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru…

Şi vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru…

Apoi, închinându‑se, preotul sărută Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie, făcând binecuvântarea deasupra cununiilor cu Evanghelia.

Şi fiind diacon, zice:

Binecuvintează, părinte.

Iar preotul, cu glas mare:

Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul: Cu pace, Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce intră într‑însa cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, [pentru (Înalt‑) Prea Sfinţitul (Arhi‑) Episcopul şi Mitropolitul nostru (N)], pentru cinstita preoţime şi întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm.

Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului să ne rugăm.

Pentru robii lui Dumnezeu (N), care acum se însoţesc unul cu altul prin taina nunţii, şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie binecuvântată nunta aceasta, ca şi aceea din Cana Galileii, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se dea lor viaţă cumpătată şi naştere de prunci buni spre folos, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se veselească ei la vederea fiilor şi a fiicelor lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să li se dăruiască lor bucuria naşterii de prunci buni şi purtare fără de prihană în viaţă, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să li se dăruiască lor şi nouă toate cererile cele către mântuire, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie izbăviţi ei şi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind‑o; pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Preotul, ecfonisul:

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Preotul zice cu glas mare această

Rugăciune

Dumnezeule cel preacurat şi Ziditorule a toată făptura, Care din iubirea Ta de oameni ai prefăcut coasta strămoşului Adam în femeie şi i‑ai binecuvântat pe dânşii şi ai zis: creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul; şi pe amândoi i‑ai arătat un trup prin însoţire; căci pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup, şi pe care i‑a unit Dumnezeu omul să nu‑i despartă.

Cel ce ai binecuvântat pe robul Tău Avraam şi ai deschis pântecele Sarrei, şi l‑ai făcut tată a multe neamuri; Cel ce ai dăruit pe Isaac Rebecăi şi ai binecuvântat naşterea ei; Care ai însoţit pe Iacov cu Rahela şi dintr‑însul ai arătat doisprezece patriarhi; Cel ce ai însoţit pe Iosif cu Asineta şi le‑ai dăruit lor prunci pe Efrem şi pe Manase; Care ai primit pe Zaharia şi pe Elisabeta şi le‑ai dat lor prunc pe Înaintemergătorul; Cel ce din rădăcina lui Iesei după trup ai crescut pe pururea Fecioara, şi dintr‑însa Te‑ai întrupat şi Te‑ai născut spre mântuirea neamului omenesc; Care, pentru negrăitul Tău dar şi multa bunătate, ai venit în Cana Galileii şi nunta care era acolo ai binecuvântat‑o, ca să arăţi că din voia Ta se face însoţirea cea după Lege şi naşterea de prunci dintr‑însa.

Însuţi, Stăpâne Preasfinte, primeşte rugăciunea noastră a robilor Tăi şi precum acolo şi aici, fiind de faţă cu ajutorul Tău cel nevăzut, binecuvintează nunta aceasta. Şi dă robilor Tăi acestora (N) viaţă paşnică, lungime de zile, înţelepciune, dragoste unuia către altul întru legătura păcii, dar de prunci, seminţie cu viaţă îndelungată, cununa cea neveştejită a măririi, învredniceşte‑i pe dânşii a‑şi vedea pe fiii fiilor lor. Păzeşte viaţa lor fără bântuială. Şi le dă lor din roua cerului de sus şi din belşugul pământului. Umple casele lor de grâu, de vin, de untdelemn şi de toată bunătatea, ca să dea şi celor lipsiţi; şi dăruieşte şi celor ce sunt dimpreună cu dânşii toate cererile cele pentru mântuire.

Că Dumnezeu milostiv şi îndurat şi de oameni iubitor eşti, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Iar preotul citeşte cu glas mare această

Rugăciune

Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul nostru, sfinţitorul nunţii celei tainice şi preacurate şi legiuitorul nunţii celei trupeşti, păzitorul nestricăciunii şi chivernisitorul cel bun al celor de trebuinţă vieţii. Însuţi Stăpâne, Cel ce din început ai zidit pe om şi l‑ai pus pe dânsul ca pe un stăpân al făpturii şi ai zis: nu este bine să fie omul singur pe pământ; să‑i facem lui ajutor dintr‑însul; şi luând una din costele lui, i‑ai zidit femeie, pe care văzând‑o Adam a zis: «iată acum os din oasele mele şi trup din trupul meu; aceasta se va numi femeie, căci din bărbatul său s‑a luat ea; pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup; şi pe care Dumnezeu i‑a unit omul să nu‑i despartă». Şi acum, Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, trimite harul Tău cel ceresc peste robii Tăi aceştia (N). Şi dă roabei Tale acesteia să se plece în toate bărbatului său, şi robului Tău acestuia să fie cap femeii, ca să vieţuiască după voia Ta.

Binecuvintează‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Avraam şi pe Sarra. Binecuvintează‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Isaac şi pe Rebeca. Binecuvintează‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Iacov şi pe toţi patriarhii. Binecuvintează‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Iosif şi pe Asineta. Binecuvintează‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Moise şi pe Semfora. Binecuvintează‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Ioachim şi pe Ana. Binecuvintează‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Zaharia şi pe Elisabeta.

Păzeşte‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai păzit pe Noe în corabie. Păzeşte‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai păzit pe Iona în pântecele chitului. Păzeşte‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai păzit de foc pe sfinţii trei tineri, trimiţându‑le lor rouă din cer. Şi să vină peste dânşii bucuria aceea, pe care a avut‑o fericita Elena, când a aflat cinstita Cruce.

Adu‑Ţi aminte de dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum Ţi‑ai adus aminte de Enoh, de Sem şi de Ilie. Adu‑Ţi aminte de dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum Ţi‑ai adus aminte de sfinţii Tăi patruzeci de mucenici, trimiţându‑le lor cununi din cer. Adu‑Ţi aminte, Doamne Dumnezeul nostru, şi de părinţii lor, care i‑au născut şi i‑au crescut, pentru că rugăciunile părinţilor întăresc temeliile caselor copiilor. Adu‑Ţi aminte, Doamne Dumnezeul nostru, şi de robii Tăi (N) naşii lor şi de nuntaşii, care s‑au adunat la săvârşirea acestei Sfinte Taine. Adu‑Ţi aminte, Doamne Dumnezeul nostru, de robul Tău (N) şi de roaba Ta (N), şi‑i binecuvintează pe dânşii.

Dă‑le lor roadă pântecelui, prunci buni şi bună înţelegere sufletească şi trupească. Înalţă‑i pe dânşii ca cedrii Libanului, ca o vie odrăslită. Dă‑le lor roadele pământului, ca, toată îndestularea având, să sporească spre tot lucrul bun şi bineplăcut Ţie şi să vadă pe fiii fiilor lor, ca nişte mlădiţe tinere de măslin împrejurul mesei lor, şi bineplăcând înaintea Ta să strălucească ca luminătorii pe cer, în Tine Domnul nostru, Căruia se cuvine slava, puterea, cinstea şi închinăciunea, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Duhului Tău celui de viaţă Făcător, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Preotul zice cu glas mare această

Rugăciune

Dumnezeule cel sfânt, Care din ţărână ai făcut pe om şi din coasta lui ai făcut femeie şi ai însoţit‑o lui spre ajutor, pentru că aşa a plăcut slavei Tale să nu fie omul singur pe pământ, Însuţi şi acum, Stăpâne, întinde mâna Ta din sfântul Tău locaş şi uneşte pe robul Tău (N), cu roaba Ta (N), pentru că de către Tine se însoţeşte bărbatul cu femeia. Uneşte‑i pe dânşii într‑un gând; încununează‑i într‑un trup; dăruieşte‑le lor roadă pântecelui, dobândire de prunci buni. Că a Ta este stăpânirea şi a Ta împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Când preotul zice: «uneşte pe robul Tău (N) cu roaba Ta (N)» ia dreapta mirelui şi o uneşte cu dreapta miresei.

După terminarea rugăciunii, preotul ia cununia mirelui şi face cu ea chipul crucii pe faţa lui, zicând de trei ori:

Se cunună robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi sărutând mirele cununia, o pune preotul împreună cu naşul pe capul mirelui. Asemenea se face şi la mireasă, punând preotul cununia împreună cu naşa, după ce a zis iarăşi de trei ori:

Se cunună roaba lui Dumnezeu (N), cu robul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi binecuvintează preotul de trei ori, cântând:

Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste încununează‑i pe dânşii.

Apoi prochimenul, glasul al 8‑lea:

Pus‑ai pe capetele lor cununi de pietre scumpe.

Stih: Viaţă au cerut de la Tine şi le‑ai dat lor.

APOSTOLUL

Din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(V, 20‑33)

Fraţilor, mulţumiţi totdeauna pentru toate, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu şi Tatăl. Supuneţi‑vă unul altuia, întru frica lui Hristos. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Căci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru toate.

Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S‑a dat pe Sine pentru ea, ca s‑o sfinţească, curăţind‑o cu baia apei prin cuvânt. Şi ca s‑o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau întinăciune, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.

Aşadar, bărbaţii sunt datori să‑şi iubească femeile, ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce‑şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi‑a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica.

Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. Astfel şi voi, fiecare aşa să‑şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat.

Preotul: Pace ţie. Citeţul: Aliluia, glasul al 5‑lea:

Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei apăra de neamul acesta în veac.

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan, citire:

(II, 1‑11)

În vremea aceea s‑a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă. Şi sfârşindu‑se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis Iisus: Ce ne priveşte pe Mine şi pe tine, femeie? Încă n‑a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zis‑a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le‑au umplut până sus. Şi le‑a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i‑au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire şi i‑a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l‑a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi‑a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El.

Diaconul:

Să zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să zicem.

Doamne atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, ne rugăm Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, paza, iertarea şi lăsarea păcatelor robilor Tăi (N).

Încă ne rugăm pentru poporul ce stă înainte în sfântă biserica aceasta, pentru sănătatea şi mântuirea lui.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi dreptmăritorii creştini, pentru sănătatea şi mântuirea lor.

Preotul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Preotul zice această

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, Care, în purtarea Ta de grijă cea de mântuire, ai binevoit în Cana Galileii a arăta nunta cinstită prin venirea Ta, Însuţi şi acum pe robii Tăi aceştia (N), pe care ai binevoit a‑i însoţi unul cu altul, păzeşte‑i în pace şi bună‑înţelegere. Arată nunta lor cinstită, fereşte patul lor neîntinat. Binevoieşte să‑şi petreacă viaţa lor fără prihană. Şi‑i învredniceşte pe dânşii să ajungă bătrâneţi fericite, cu inimă curată împlinind poruncile Tale. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu care miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul:

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Ziua toată desăvârşită, sfântă, paşnică şi fără de păcat, la Domnul să cerem.

Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşealele noastre, la Domnul să cerem.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, la Domnul să cerem.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi în pocăinţă să o săvârşim, la Domnul să cerem.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, la Domnul să cerem.

Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: Ţie, Doamne.

Preotul:

Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeule cel ceresc, Tată, şi a zice:

Strana: Tatăl nostru…

Preotul:

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Apoi se aduce paharul cu vin şi pâine şi le binecuvintează preotul.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Preotul zice această

Rugăciune

Dumnezeule, Cel ce toate le‑ai făcut cu puterea Ta şi ai zidit lumea şi ai înfrumuseţat cununa tuturor celor făcute de Tine, şi acest pahar de obşte, pe care l‑ai dat celor ce se însoţesc prin unirea nunţii, binecuvintează‑l cu binecuvântarea duhovnicească. Că s‑a binecuvântat numele Tău şi s‑a preaslăvit împărăţia Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin

Apoi cântăreţii cântă: Paharul mântuirii…; iar preotul, luând pâinea şi paharul cu vin, dă mirelui de gustă din ele de trei ori; aşijderea şi miresei. Şi îndată, luând cădelniţa, începe a cădi împrejurul mesei făcând ocolire cu cei cununaţi şi cu nunii, de trei ori, şi cântând troparul acesta, glasul al 5‑lea:

Isaie, dănţuieşte; Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu şi Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu‑L, pe Fecioara o fericim.

Alte tropare, glasul al 7‑lea:

Sfinţilor mucenici, care bine v‑aţi nevoit şi v‑aţi încununat, rugaţi‑vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule; lauda apostolilor şi bucuria mucenicilor, a căror propovăduire este Treimea cea de o fiinţă.

După ocolire mirele face trei închinăciuni şi plecându‑şi capul pune mâinile pe Sfânta Evanghelie şi pe Sfânta Cruce stând cu toată evlavia; iar preotul, apucând cununia de o parte şi nunul de alta, zice:

Mărit să fii mire ca Avraam, binecuvântat să fii ca Isaac, să te înmulţeşti ca Iacov, umblând în pace şi lucrând în dreptate poruncile lui Dumnezeu.

Preotul, împreună cu nunul, ia cununia, o dă mirelui de o sărută, şi o aşază pe Sfânta Evanghelie. Apoi îndată vine mireasa şi, făcând la fel, preotul zice:

Şi tu mireasă, mărită să fii ca Sarra, să te veseleşti ca Rebeca, să te înmulţeşti ca Rahela, veselindu‑te cu bărbatul tău şi păzind rânduielile Legii, că aşa a binevoit Dumnezeu.

Apoi preotul, dacă nu ţine cuvântare, zice către miri:

Iată, fiilor duhovniceşti, prin punerea mâinilor pe Sfânta Evanghelie şi pe Sfânta Cruce, aţi săvârşit jurământ înaintea sfântului altar că veţi păzi legătura dragostei şi a unirii între voi până la mormânt, curată, neîntreruptă, dreaptă şi cinstită, şi că nu vă veţi abate de la datoriile voastre nici unul, nici altul, urmând ce este plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Preotul zice această

Rugăciune

Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai venit în Cana Galileii şi nunta de acolo ai binecuvântat‑o, binecuvintează şi pe robii Tăi aceştia, care cu purtarea Ta de grijă s‑au însoţit prin unirea nunţii. Binecuvintează intrările şi ieşirile lor. Înmulţeşte cu bunătăţi viaţa lor. Primeşte cununile lor în împărăţia Ta, păzindu‑i curaţi, fără prihană şi neasupriţi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Preotul zice această

Rugăciune

Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea întru tot sfântă şi de o fiinţă şi începătoare de viaţă, o Dumnezeire şi o împărăţie, să vă binecuvinteze pe voi. Să vă dea vouă viaţă îndelungată, naştere de prunci buni, spor în viaţă şi în credinţă. Să vă umple pe voi de toate bunătăţile cele pământeşti şi să vă învrednicească şi de desfătarea bunătăţilor celor făgăduite; pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor.

Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Strana: Slavă… Şi acum…

Preotul, ecfonisul:

Cel ce cu venirea Sa în Cana Galileii a arătat nunta cinstită, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli, ale sfinţilor de Dumnezeu încununaţi şi întocmai cu apostolii, împăraţii Constantin şi Elena, ale Sfântului marelui Mucenic Procopie, şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.

După aceasta, cântăreţii cântă: Cuvine‑se cu adevărat…; iar mirii, nunul şi nuna, mergând după preot, sărută icoana Mântuitorului şi a Maicii Domnului de lângă uşile împărăteşti venind înapoi la locul lor, unde părinţii mirilor şi toate neamurile, câte se vor afla aici, fac trei închinăciuni şi sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, cununiile, mâna preotului şi felicită pe miri şi pe nuni, iar preotul, binecuvântântu‑i, zice: Pentru rugăciunile… Şi celelalte.

 

După ce vin cei logodiţi în biserică, stau înaintea mesei cu lumânările aprinse: preotul îi cădeşte, citind Psalmul 127, iar credincioşii sau cântăreţii cântă la fiecare stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Care umblă în căile Lui. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru… Rodul muncii mâinilor tale

Venind tinerii la biserică, preotul ia epitrahilul şi iese în tinda bisericii unde aşteaptă tinerii – având aprinse lumânările de la nuntă – şi face început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, şi troparul Sfinţilor mucenici.

Apoi, îngenunchind tinerii, preotul zice:

Domnului să ne rugăm

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai binecuvântat cununa anului şi ai înmulţit făpturile Tale, binecuvintează şi pe robii Tăi aceştia (N), pe care, cu alegerea Ta, ai binevoit a‑i însoţi unul cu altul. Trimite‑le lor pe îngerul Tău cel păzitor, ca să‑i păzească de orice rătăcire până la sfârşit. Învredniceşte‑i a intra în sfântă biserica Ta şi a se împărtăşi cu Sfintele Tale Taine, ca totdeauna să slăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

(letrină două rânduri) Într‑o unire au ajuns robii Tăi prin binecuvântarea Ta, Doamne, învrednicindu‑se a primi Sfânta Taină a Cununiei prin rugăciunile preoţilor Tăi. Dă, Doamne, ca robul Tău (N), să fie cap soţiei sale, precum şi roaba Ta (N), să fie plecată bărbatului său, ca prin aceasta să rămână nezdruncinată unirea lor până la sfârşit, şi Ţie slavă să înalţe, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi face sfârşit:

Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie:

Slavă… Şi acum…

Cel ce cu venirea Sa în Cana Galileii a arătat nunta cinstită… şi celelalte

Apoi binecuvântându‑i, preotul intră cu ei în biserică, zicând mirele:

Intra‑vom în casa Ta, Doamne, ne vom închina în sfântă biserica Ta.

Mai adaugă şi alte rugăciuni ce va şti, sărutând sfintele icoane; apoi, dând cântăreţilor lumânările pentru a fi folosite în biserică, plecându‑se spre strane, se duce fiecare la locul său, ascultând sfânta slujbă cu luare‑aminte.

Venind tinerii la biserică, preotul ia epitrahilul şi iese în tinda bisericii unde aşteaptă tinerii – având aprinse lumânările de la nuntă – şi face început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, şi troparul Sfinţilor mucenici. Apoi, îngenunchind tinerii, preotul zice: Domnului să ne rugăm (letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru,

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, apoi troparul zilei.

Ectenia:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce intră într‑însa cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

Pentru robii lui Dumnezeu (N), pentru ocrotirea cea de la Dumnezeu şi pentru bună‑vieţuirea lor împreună, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să vieţuiască ei în bună‑înţelegere, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind‑o; pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Preotul:

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Apoi preotul zice această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Dumnezeule cel veşnic, Care pe cele risipite le aduni întru una şi ai pus dragostea legătură nestricată; Cel ce ai binecuvântat pe Isaac şi pe Rebeca şi i‑ai arătat pe ei moştenitori făgăduinţei Tale; Însuţi binecuvintează şi pe robii Tăi aceştia (N), povăţuindu‑i pe dânşii spre tot lucrul bun. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul: Pace tuturor.

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Preotul zice această

Rugăciune

Domnului să ne rugăm

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce dintre neamuri mai înainte Ţi‑ai logodit Biserica, fecioară curată, binecuvintează logodna aceasta; uneşte şi păzeşte pe robii Tăi aceştia (N), în pace şi într‑un gând.

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Apoi luând preotul întâi inelul cel din dreapta, face cu el chipul crucii pe faţa mirelui zicând de trei ori:

 

Se logodeşte robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Şi îl pune, împreună cu nunul, în degetul mâinii drepte a mirelui. Asemenea şi miresei, făcând chipul crucii, zice de trei ori:

Se logodeşte roaba lui Dumnezeu (N), cu robul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Iar pe acesta îl pune, împreună cu nuna, în degetul mâinii drepte a miresei.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Apoi preotul zice această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Care pe toţi îi miluieşti şi de toate porţi grijă, Cel ce ştii cele ascunse ale oamenilor şi ai cunoştinţă de toate, curăţeşte păcatele noastre şi iartă fărădelegile robilor Tăi, chemându‑i pe dânşii la pocăinţă, şi dându‑le lor iertare de greşeale, curăţire de păcate, dezlegare fărădelegilor celor de voie şi celor fără de voie. Cel ce ştii neputinţa firii omeneşti, Ziditorule şi Făcătorule, Care ai iertat pe Rahav cea desfrânată şi ai primit pocăinţa vameşului, nu pomeni păcatele tinereţii cele făcute de noi din neştiinţă. Căci de vei căuta spre fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Sau cine se va îndreptăţi înaintea Ta? Că numai Tu singur eşti drept, fără de păcat, sfânt, mult‑milostiv, mult‑îndurat, şi‑Ţi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Stăpâne, Cel ce ai însoţit pe robii Tăi aceştia (N), uneşte‑i unul cu altul în dragoste, dăruieşte‑le lor întoarcerea vameşului, lacrimile desfrânatei, mărturisirea tâlharului; ca prin pocăinţă din toată inima lor, într‑un gând şi în pace făcând poruncile Tale, să se învrednicească şi de împărăţia Ta cea cerească. Pentru că Tu eşti chivernisitorul tuturor şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele vostre Domnului să le plecaţi.

Preotul zice această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce Te‑ai înălţat pe cinstita şi de viaţă făcătoare Cruce şi ai rupt zapisul care era asupra noastră, şi ne‑ai izbăvit pe noi din stăpânirea diavolului, curăţeşte fărădelegile robilor Tăi, pentru că neputând purta zăduful şi greutatea zilei şi aprinderea trupească, vin împreună la primirea nunţii a doua, precum ai pus lege prin Pavel apostolul, vasul Tău cel ales, care a zis pentru noi smeriţii că mai bine este a se căsători în Domnul decât a arde. Însuţi, ca un bun şi iubitor de oameni, miluieşte şi iartă, curăţeşte, slăbeşte şi lasă greşealele noastre, că Tu eşti Cel ce ai ridicat pe umeri neputinţele noastre, că nimeni nu este fără de păcat sau fără de întinare, chiar dacă viaţa lui este de o singură zi; numai Tu singur ai purtat trup fără a săvârşi păcat şi ne‑ai dăruit şi nouă nepătimire în viaţa cea de veci.

Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeul celor ce se pocăiesc, şi Ţie slavă înălţăm împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Preotul zice această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Dumnezeule cel sfânt, Care din ţărână ai făcut pe om şi din coasta lui ai făcut femeie şi ai însoţit‑o lui spre ajutor, pentru că aşa a plăcut slavei Tale să nu fie omul singur pe pământ, Însuţi şi acum, Stăpâne, întinde mâna Ta din sfântul Tău locaş şi uneşte pe robul Tău (N), cu roaba Ta (N), pentru că de către Tine se însoţeşte bărbatul cu femeia. Uneşte‑i pe dânşii într‑un gând; încununează‑i într‑un trup; dăruieşte‑le lor roadă pântecelui, dobândire de prunci buni. Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După aceasta, luând preotul cununia şi făcând cu dânsa chipul crucii pe faţa mirelui, zice de trei ori:

Se cunună robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi după ce sărută mirele cununia, preotul, împreună cu nunul, i‑o pune pe cap. Asemenea face şi la mireasă, zicând de trei ori:

Se cunună roaba lui Dumnezeu (N), cu robul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi pune, împreună cu nuna, cununia pe capul miresei. Apoi îi binecuvintează pe ei de trei ori, zicând:

Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste încununează‑i pe dânşii.

După aceasta citeşte Apostolul şi Evanghelia, pe care caută‑le înapoi la cununia întâi, paginile 76‑77.

Apoi diaconul zice:

Să zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să zicem.

Doamne atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, paza, iertarea şi lăsarea păcatelor robilor Tăi (N).

Încă ne rugăm pentru poporul ce stă înainte în sfântă biserica aceasta, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lui.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi dreptmăritorii creştini, pentru sănătatea şi mântuirea lor.

Preotul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Preotul zice cu glas stare această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne Dumnezeul nostru, Care, în purtarea Ta de grijă cea de mântuire, ai binevoit în Cana Galileii a arăta nunta cinstită prin venirea Ta, Însuţi şi acum pe robii Tăi aceştia (N), pe care ai binevoit a‑i însoţi unul cu altul, păzeşte‑i în pace şi în bună înţelegere. Arată nunta lor cinstită, fereşte patul lor neîntinat. Binevoieşte să‑şi petreacă viaţa lor fără prihană. Şi‑i învredniceşte pe dânşii să ajungă bătrâneţi fericite, cu inimă curată împlinind poruncile Tale. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu care miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Iar diaconul zice ectenia: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi… (Caută la pagina 89).

Iar preotul zice:

Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeule cel ceresc, Tată, şi a zice:

Strana: Tatăl nostru…

Apoi preotul:

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. După aceea se aduc paharul cu vin şi pâine şi le binecuvintează preotul. Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Preotul zice această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Dumnezeule, Cel ce toate le‑ai făcut cu puterea Ta şi ai întărit pământul şi ai înfrumuseţat cununa tuturor celor făcute de Tine, şi acest pahar de obşte, pe care l‑ai dat celor ce se însoţesc prin unirea nunţii, binecuvintează‑l cu binecuvântare duhovnicească. Că s‑a binecuvântat numele Tău şi s‑a preaslăvit împărăţia Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Apoi cântăreţii cântă: Paharul mântuirii… iar preotul, luând pâinea şi paharul cu vin, dă mirelui de gustă de câte trei ori; asemenea şi miresei. Şi îndată, luând cădelniţa, începe a cădi împrejurul mesei, făcând ocolire cu cei cununaţi şi cu nunii, de trei ori, cântând troparul acesta, glasul al 5‑lea:

Isaie, dănţuieşte; Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu şi Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu‑l, pe Fecioara o fericim.

Alte tropare, glasul al 7‑lea:

Sfinţilor mucenici, care bine v‑aţi nevoit şi v‑aţi încununat, rugaţi‑vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule; lauda apostolilor şi bucuria mucenicilor, a căror propovăduire este Treimea cea de o fiinţă.

Cei cununaţi pleacă fruntea spre Sfânta Evanghelie. După aceea preotul ia, împreună cu nunul, cununia de la mire, după ce a zis:

Mărit să fii mire ca Avraam, binecuvântat să fii ca Isaac, să te înmulţeşti ca Iacov, umblând în pace şi lucrând în dreptate poruncile lui Dumnezeu.

Preotul ia, împreună cu nuna, cununia de la mireasă, după ce a zis:

Şi tu mireasă, mărită să fii ca Sarra, să te veseleşti ca Rebeca, să te înmulţeşti ca Rahela, veselindu‑te cu bărbatul tău şi păzind rânduielile Legii, că aşa a binevoit Dumnezeu.

Apoi diaconul: Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai venit în Cana Galileii şi nunta de acolo ai binecuvântat‑o, binecuvintează şi pe robii Tăi aceştia (N), care cu purtarea Ta de grijă s‑au însoţit prin unirea nunţii. Binecuvintează intrările şi ieşirile lor. Înmulţeşte cu bunătăţi viaţa lor. Primeşte cununile lor în împărăţia Ta, păzindu‑i curaţi, fără prihană şi neasupriţi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Apoi preotul zice această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea întru tot sfântă şi de o fiinţă şi începătoare de viaţă, o Dumnezeire şi o împărăţie, să vă binecuvinteze pe voi. Să vă dea vouă viaţă îndelungată, naştere de prunci buni, spor în viaţă şi în credinţă. Să vă umple pe voi de toate bunătăţile cele pământeşti şi să vă învrednicească şi de desfătarea bunătăţilor celor făgăduite; pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor.

Şi sfârşitul acesta: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Strana: Slavă… Şi acum…

Preotul:

(letrină două rânduri) Cel ce cu venirea Sa în Cana Galileii a arătat nunta cinstită, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli, ale sfinţilor de Dumnezeu încununaţi şi întocmai cu apostolii, împăraţii Constantin şi Elena, ale Sfântului marelui Mucenic Procopie, şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.

Apoi cei cununaţi urmează pe preot la icoana Mântuitorului şi la icoana Maicii Domnului unde se închină şi le sărută. Vin la masă unde primesc felicitările.

Această slujbă se face neschimbată şi la a treia nuntă.

Iar a patra nuntă, nimeni să nu îndrăznească să o săvârşească, pentru că este o fărădelege; şi cine va îndrăzni a cununa să ştie bine că va cădea în osânda canonisirii şi va fi pedepsit greu, lipsindu‑se de harul preoţiei.

 

Spre ştiinţă

S‑a luat obiceiul ca, după 25 de ani de convieţuire, soţii care au primit Sfânta Taină a Cununiei să ceară preoţilor să le facă aşa‑numita «cununie de argint», iar după 50 de ani «cununia de aur», sau după 75 de ani – ceea ce este o situaţie cu totul rară – «cununia de diamant».

Pentru îndrumarea preoţilor arătăm că la astfel de ocazii se va săvârşi Rânduiala Slujbei de mulţumire pentru toată facerea de bine primită de la Dumnezeu, adăugându‑se la ectenii, când se rostesc mulţumirile: Pentru binefacerile ce au fost asupra robilor lui Dumnezeu (N), în timpul celor 25 (respectiv 50 sau 75) de ani de împreună‑vieţuire. Acelaşi adaos se va pune şi la Rugăciunea de mulţumire de la sfârşitul slujbei.

Întrucât unii credincioşi schimbă din nou, cu acest prilej, inele (de argint, aur etc.), aceste inele, după ce se face cu ele semnul Sfintei Cruci pe Sfânta Evanghelie, vor fi puse în degetele inelare ale celor pentru care se face Slujba de mulţumire, cu formula: Se binecuvintează robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin (de 3 ori).

Punerea inelelor se obişnuieşte a se face înainte de rostirea Rugăciunii de mulţumire de la sfârşitul Slujbei de mulţumire, naşii schimbându‑le ca şi la logodnă.

Slujba se încheie cu apolisul de la rânduiala Cununiei.

Această slujbă nu face parte din Sfintele Taine. Am considerat totuşi că e bine să o aşezăm aici, în dorinţa de a veni în ajutorul preoţilor care o vor folosi astfel cu mai multă uşurinţă.

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, apoi troparul zilei. Ectenia: Cu pace Domnului să ne rugăm. Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm. Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi

pentru toată facerea de bine primită de la Dumnezeu

Dacă cineva doreşte a mulţumi lui Dumnezeu pentru vreo binefacere dobândită de la Dânsul, mulţumirea se face în felul următor:

Dacă mulţumirea se face împreună cu Dumnezeiasca Liturghie, după Binecuvântată este împărăţia… la ectenia obişnuită, se adaugă cererile de mulţumire. După vohod, troparele zilei şi ale mulţumirii. După Apostolul şi Evanghelia zilei se pun şi ale mulţumirii. Chinonicul zilei şi acesta, al mulţumirii:

Cânta‑voi Domnului, binefăcătorului meu, şi voi cânta numele Domnului, Celui Preaînalt. Aliluia.

După Rugăciunea amvonului se citeşte rugăciunea mulţumirii şi se cântă doxologia mare: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu…, ca şi la Utrenie.

Iar dacă mulţumirea nu se face la Liturghie, ci după Utrenie sau după Vecernie, se urmează astfel: preotul îmbrăcat în epitrahil şi felon, stând înaintea Sfintei mese şi tămâind cruciş, începe rugăciunea de mulţumire, zicând:

Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de‑viaţă‑făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Şi se cântă, pe glasul al şaselea, în timp ce preotul cădeşte: Împărate ceresc…, Apoi: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm… şi

 

 

PSALMUL 117

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. Să zică, dar, casa lui Israel, că este bun, că în veac este mila Lui. Să zică, dar, casa lui Aaron că este bun, că în veac este mila Lui. Să zică, dar, toţi cei ce se tem de Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. În necaz am chemat pe Domnul şi m‑a auzit şi m‑a scos întru desfătare. Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce‑mi va face mie omul. Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu bucurie pe vrăjmaşii mei. Mai bine este a te încrede în Domnul, decât a te încrede în om. Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în căpetenii. Toate neamurile m‑au înconjurat şi în numele Domnului i‑am înfrânt pe ei. Înconjurând m‑au înconjurat şi în numele Domnului i‑am înfrânt pe ei. Înconjuratu‑m‑au ca albinele fagurele, dar s‑au stins ca focul de spini şi în numele Domnului i‑am înfrânt pe ei. Împingându‑mă m‑au împins să cad şi Domnul m‑a sprijinit. Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi‑a fost mie spre mântuire. Glas de bucurie şi de mântuire în corturile drepţilor: «Dreapta Domnului a făcut putere, dreapta Domnului m‑a înălţat, dreapta Domnului a făcut putere». Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului. Certând m‑a certat Domnul, dar morţii nu m‑a dat. Deschideţi‑mi mie porţile dreptăţii şi intrând în ele voi lăuda pe Domnul. Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin ea. Te voi lăuda, că m‑ai auzit şi ai fost mie spre izbăvire. Piatra pe care n‑au băgat‑o în seamă ziditorii, aceasta s‑a făcut în capul unghiului. De la Domnul s‑a făcut aceasta şi minunată este întru ochii noştri. Aceasta este ziua pe care a făcut‑o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea. O, Doamne, mântuieşte!, O, Doamne, sporeşte! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvântatu‑v‑am pe voi, din casa Domnului. Dumnezeu este Domnul şi S‑a arătat nouă. Tocmiţi sărbătoare cu ramuri umbroase, până la coarnele altarului. Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi lăuda; Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi înălţa. Te voi lăuda că m‑ai auzit şi ai fost mie spre mântuire. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

Slavă… Şi acum…, Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de 3 ori).

Iar diaconul zice ectenia mare: Cu pace, Domnului să ne rugăm…

Strana: Doamne miluieşte şi celelalte până la: Pentru cei ce călătoresc…, şi îndată adaugă această ectenie de mulţumire:

Pentru ca să primească cu milostivire, întru jertfelnicul Său cel mai presus de ceruri, mulţumirea şi rugăciunea noastră de acum, a nevrednicilor robilor Săi, şi cu îndurare să ne miluiască pe noi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu se întoarcă de la mulţumirea noastră, a nevrednicilor robilor Săi, pe care o aducem cu inimă smerită, pentru facerile de bine ce le‑am primit de la Dânsul, ci ca o j tămâie cu bun miros şi ca o ardere de tot grasă, bineprimită să‑i fie Lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să audă şi acum glasul rugăciunii noastre, a nevrednicilor robilor Săi, şi buna cerere şi dorire a credincioşilor Săi, totdeauna spre bine să o plinească ca un milostiv, totdeauna să ne dea faceri de bine nouă şi sfintei Sale Biserici şi la tot credinciosul Său popor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să izbăvească sfânta Sa Biserică, pe robii Săi (N) şi pe noi, de tot necazul, nevoia, mânia şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi cu sănătate întru lungime de zile, în pace şi cu ocrotirea îngerilor Săi, totdeauna să‑i îngrădească pe credincioşii Săi robi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi…, Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte…, şi celelalte. Ecfonisul: Că Ţie se cuvine toată slava…, Apoi: Dumnezeu este Domnul… (de 3 ori) şi

 

 

TROPARUL, glasul al 4‑lea:

Mulţumitori fiind noi, nevrednicii robii Tăi, Doamne, pentru binefacerile Tale cele mari, ce le‑ai făcut asupra noastră, lăudând Te binecuvântăm, mulţumim, cântăm şi slăvim marea Ta milostivire şi cu dragoste, ca nişte robi, strigăm Ţie: Făcătorule de bine, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.

Slavă…, glasul al 3‑lea:

Învrednicindu‑ne, Stăpâne, de binefacerile Tale şi de bucuriile ce ne‑ai dăruit, ca nişte robi nevrednici alergând către Tine cu umilinţă, cu osârdie alergăm la Tine, mulţumire aducem Ţie după putere, şi ca pe un Dătător de bine şi Făcător a toate slăvindu‑Te, strigăm: slavă Ţie, Dumnezeule, întru tot milostive.

Şi acum…, acelaşi glas:

Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea creştinilor, noi robii tăi, agonisind mijlocirea ta, cu mulţumire strigăm ţie: Bucură‑te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară; şi ne rugăm totdeauna să ne izbăveşti de toate nevoile, cu rugăciunile tale, grabnic‑ajutătoare.

Diaconul: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Cântăreţul: Şi duhului tău.

Prochimen, glasul al 4‑lea:

Cânta‑voi Domnului, binefăcătorului meu, şi voi cânta numele Domnului, Celui Preaînalt.

Stih: Bucura‑se‑va inima mea de mântuirea Ta.

Diaconul: Înţelepciune.

APOSTOLUL

Din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(XIII, 1‑7)

(letrină două rânduri) Fraţilor, tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu‑ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme‑te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu şi răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte răul. De aceea este nevoie să vă supuneţi, nu numai pentru mânie, ci şi pentru conştiinţă. Că pentru aceasta plătiţi şi dări. Căci (dregătorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în această slujire neîncetat. Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste.

Preotul: Pace ţie…, Cântăreţul: Şi duhului tău. Aliluia.

 

 

EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Marcu, citire:

(XI, 22‑26)

(letrină două rânduri) Zis‑a Domnul ucenicilor Săi: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică‑te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi‑va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându‑vă, să credeţi că le‑aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.

Îndată după Evanghelie, diaconul zice ectenia aceasta:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de 3 ori, după fiecare ectenie).

Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, [pentru (Înalt‑) Prea Sfinţitul (Arhi‑)Episcopul şi Mitropolitul nostru (N)] şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.

Ca nişte robi nevrednici, cu frică şi cu cutremur mulţumind milostivirii Tale, Mântuitorule şi Stăpânule al nostru, Doamne, pentru binefacerile Tale, pe care cu îmbelşugare le‑ai vărsat asupra robilor Tăi, cădem înaintea Ta, şi ca unui Dumnezeu Îţi aducem doxologie şi cu umilinţă strigăm: izbăveşte din toate nevoile pe robii Tăi, şi ca un milostiv plineşte totdeauna dorinţele noastre ale tuturor. Cu deadinsul ne rugăm Ţie, auzi‑ne i şi ne miluieşte.

Precum ai ascultat cu milostivire rugăciunile robilor Tăi, Doamne, şi le‑ai arătat lor marea Ta iubire de oameni, aşa şi de acum înainte, netrecându‑i cu vederea, împlineşte, spre slava Ta, toate bunele dorinţe ale credincioşilor robilor Tăi, şi arată spre noi, spre toţi, mila Ta cea bogată, trecând cu vederea greşealele noastre. Rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Ca nişte tămâie cu bun miros şi ca o ardere de tot grasă, bineprimită să fie, întru tot Bunule Stăpâne, această mulţumire a noastră înaintea slavei Tale, şi trimite totdeauna, ca un îndurat, robilor Tăi, mila Ta cea bogată şi îndurările Tale şi izbăveşte pe robii Tăi de toate meşteşugirile văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi, pe ei, Biserica Ta cea sfântă, oraşul (ori satul) acesta şi pe tot poporul Tău, şi dăruieşte tuturor sănătate, lungime de zile şi sporire întru toate faptele cele bune. Rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi degrab ne miluieşte.

Iar preotul zice: Auzi‑ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru… Strana: Amin. Şi închinându‑se de trei ori înaintea Sfintei mese, iar diaconul zicând: Domnului să ne rugăm…, preotul, cu toată umilinţa, citeşte această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeul îndurărilor şi a toată milostivirea, a Cărui milă este nemăsurată şi iubire de oameni adânc neajunsă, la a Ta slavă căzând, cu frică şi cu cutremur, ca nişte robi netrebnici, cu umilinţă aducem acum mulţumire bunătăţii Tale, pentru binefacerile ce au fost asupra robilor Tăi (sau) robului (N); şi ca pe Domnul, Stăpânul şi Binefăcătorul, Te slăvim, Îţi cântăm şi Te lăudăm. Şi iarăşi căzând înaintea Ta, mulţumim, rugând cu umilinţă nemăsurata şi nespusa Ta milostivire, ca precum ai binevoit a primi acum rugăciunile robilor Tăi şi cu milostivire i‑ai învrednicit a li se împlini cererile, aşa şi de acum înainte învredniceşte‑i a spori întru dreapta credinţă, în dragostea cea către Tine şi cea către aproapele şi întru toate faptele cele bune şi a dobândi ale Tale binefaceri, împreună cu toţi credincioşii Tăi. Mântuieşte‑i de toată reaua întâmplare, dăruindu‑le pace şi linişte. Şi ne învredniceşte pe toţi, totdeauna a grăi şi a cânta Ţie şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, Dumnezeului celui slăvit întru o fiinţă. (Şi îndată cu glas mai înalt:) Slavă Ţie, Dumnezeului nostru, Dătătorului nostru de bine, în vecii vecilor. Amin.

Apoi se cântă Doxologia mare: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu… sau Imnul Sfântului Nichita al Remesianei: Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm… Diaconul: Înţelepciune. Strana: Binecuvintează.

Preotul face otpustul zilei şi apoi, binecuvântând poporul, zice:

Binecuvântarea Domnului peste voi toţi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

pentru toată facerea de bine primită de la Dumnezeu Dacă cineva doreşte a mulţumi lui Dumnezeu pentru vreo binefacere dobândită de la Dânsul, mulţumirea se face în felul următor: Dacă mulţumirea se face împreună cu Dumnezeiasca Liturghie, după Binecuvântată este împărăţia… la ectenia obişnuită, se adaugă cererile de mulţumire. După vohod, troparele zilei şi ale mulţumirii. După Apostolul şi Evanghelia

Adormind vreunul dintre creştini, îndată rudeniile să cheme pe preot; acesta venind la casa unde este trupul celui răposat, îşi pune epitrahilul, pune tămâie în cădelniţă şi, cădind trupul celui adormit şi pe cei de faţă, începe:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…

Apoi troparele acestea, glasul al 4‑lea:

Cu duhurile drepţilor, celor ce s‑au săvârşit, odihneşte Mântuitorule, sufletul adormitului robului Tău, păzindu‑l pe dânsul întru viaţa cea fericită, care este la Tine, Iubitorule de oameni.

Întru odihna Ta, Doamne, unde toţi sfinţii Tăi se odihnesc, odihneşte şi sufletul robului Tău, că Tu singur eşti fără de moarte.

Slavă…

Tu eşti Dumnezeu, Care Te‑ai pogorât în iad şi ai dezlegat durerile celor ferecaţi; Însuţi şi sufletul robului Tău, odihneşte‑l.

Şi acum…, a Născătoarei:

Una curată şi preanevinovată Fecioară, care ai născut pe Dumnezeu mai presus de fire, roagă‑L să mântuiască şi sufletul adormitului robului tău.

Apoi ectenia:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru odihna sufletului adormitului robului lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să se ierte lui toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletul lui unde drepţii se odihnesc.

Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi iertarea păcatelor lui, de la Hristos, împăratul cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem.

Apoi rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm…

Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai călcat moartea şi pe diavol l‑ai surpat şi ai dăruit viaţă lumii Tale, însuţi, Doamne, odihneşte sufletul adormitului robului Tău (N), în loc luminat, în loc de verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea. Şi orice greşeală ce a săvârşit el cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă‑i. Că nu este om care să fie viu şi să nu greşească; numai Tu singur eşti fără de păcat, dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău este adevărul.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Ecfonisul:

Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna adormitului robului Tău (N), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

De este obiceiul, se citesc stâlpii, adică Evangheliile Învierii şi celelalte.

Slavă…, Şi acum…, Doamne miluieşte (de 3 ori), Părinte binecuvintează.

Şi preotul face otpustul aşa:

Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri şi ale tuturor sfinţilor, sufletul robului Său (N), mutat de la noi, în corturile drepţilor să‑l aşeze, în sânurile lui Avraam să‑l odihnească, cu drepţii să‑l numere, iar pe noi să ne miluiască, ca un bun şi de oameni iubitor.

Şi când sunt gata toate ale înmormântării preotul iarăşi face început:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Apoi cântă lin şi duios: Sfinte Dumnezeule… Şi, ridicând trupul celui răposat, îl duc la biserică, mergând înainte preoţii cu făclii, şi diaconul cu făclie şi cădelniţă; şi venind la biserică, pun trupul în pridvor şi se citeşte

PSALMUL 90

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului: «Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul». Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. Cădea‑vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de‑a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L‑ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. «Că spre Mine a nădăjduit şi‑l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Striga‑va către Mine şi‑l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi‑l voi scoate pe el şi‑l voi mări. Cu lungimea de zile îl voi umple pe el, şi‑i voi arăta lui mântuirea Mea».

Apoi preotul şi cântăreţii cântă: Aliluia (de 3 ori), glasul al 8‑lea; a doua oară cu stihurile:

1. Fericit este cel pe care l‑ai ales şi l‑ai primit, Doamne.

2. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul.

3. Şi pomenirea lui în neam şi în neam.

Apoi se cântă

TROPARUL, glasul al 8‑lea:

Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti; Unule, Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletul adormitului robului Tău, că spre Tine nădejdea şi‑a pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Slavă… Şi acum…, al Născătoarei:

Pe tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită către Dumnezeu; pe Carele L‑ai născut, Născătoare de Dumnezeu, nenuntită; ceea ce eşti credincioşilor mântuire.

Urmează apoi starea întâi din Psalmul 118, glasul al 6‑lea, zicând după fiecare stih:

† Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.

Aliluia

Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi‑L caută cu toată inima lor.

Că n‑au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.

Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.

O, de s‑ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!

Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale.

Lăuda‑Te‑voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale.

Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit.

Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.

Cu toată inima Te‑am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.

În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc Ţie.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă‑mă îndreptările Tale.

Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale.

În calea mărturiilor Tale m‑am desfătat, ca de toată bogăţia.

La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale.

La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale.

Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.

Descoperă ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta.

Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.

† Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea.

Certat‑ai pe cei mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.

Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.

Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.

Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.

Lipitu‑s‑a de pământ sufletul meu; viază‑mă, după cuvântul Tău.

Vestit‑am căile mele şi m‑ai auzit; învaţă‑mă îndreptările Tale.

Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale.

† Istovitu‑s‑a sufletul meu de supărare; întăreşte‑mă întru cuvintele Tale.

Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte.

Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le‑am uitat.

Lipitu‑m‑am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi.

Pe calea poruncilor Tale am alergat, când ai lărgit inima mea.

Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea.

Înţelepţeşte‑mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea.

Povăţuieşte‑mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.

† Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie.

Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază‑mă.

Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.

Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune.

Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază‑mă.

Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău.

Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.

Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit.

Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului.

Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.

Am vorbit întru mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m‑am ruşinat.

Am cugetat la poruncile Tale pe care le‑am iubit foarte.

Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale pe care le‑am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale.

Adu‑Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi‑ai dat nădejde.

Aceasta m‑a mângâiat întru smerenia mea, căci cuvântul Tău m‑a viat.

Cei mândri m‑au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m‑am abătut.

Adusu‑mi‑am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m‑am mângâiat.

† Mâhnire m‑a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta.

Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.

Adusu‑mi‑am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta.

Aceasta s‑a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.

Partea mea eşti, Doamne, zis‑am să păzesc legea Ta.

Rugatu‑m‑am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte‑mă după cuvântul Tău.

Cugetat‑am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale.

Gata am fost şi nu m‑am tulburat să păzesc poruncile Tale.

Funiile păcătoşilor s‑au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n‑am uitat.

La miezul nopţii m‑am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.

† Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale.

De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă.

Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.

Învaţă‑mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.

Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.

Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă‑mă îndreptările Tale.

Înmulţitu‑s‑a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.

Închegatu‑s‑a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m‑am desfătat.

Bine este mie că m‑ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale.

Bună‑mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.

Slavă… Şi acum… După aceea ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm. Încă ne rugăm pentru odihna… şi celelalte. Apoi rugăciunea şi ecfonisul cum s‑a scris la începutul înmormântării (caută la paginile 168‑169).

În continuare, se începe a doua stare, glasul al 5‑lea; şi după fiecare stih se zice: Miluieşte pe robul Tău.

† Mâinile Tale m‑au făcut şi m‑au zidit, înţelepţeşte‑mă şi voi învăţa poruncile Tale.

Miluieşte pe robul Tău.

Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.

Cunoscut‑am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m‑ai smerit.

Facă‑se, dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.

Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.

Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m‑au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.

Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.

Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.

Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.

Sfârşitu‑s‑au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: «Când mă vei mângâia?»

† Că m‑am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le‑am uitat.

Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?

Spusu‑mi‑au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.

Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m‑au prigonit. Ajută‑mă!

Puţin a fost de nu m‑am sfârşit pe pământ, dar eu n‑am părăsit poruncile Tale.

După mila Ta, viază‑mă şi voi păzi mărturiile gurii mele.

În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;

În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat‑ai pământul şi rămâne.

După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ţie.

De n‑ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit întru necazul meu.

În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într‑însele m‑ai viat, Doamne.

† Al Tău sunt eu, mântuieşte‑mă, că îndreptările Tale am căutat.

Pe mine m‑au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.

La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit.

Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.

Mai mult decât pe vrăjmaşii mei m‑ai înţelepţit, cu porunca Ta, că în veac a mea este.

Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.

Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat.

De la toată calea cea rea mi‑am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.

† De la judecăţile Tale nu m‑am abătut, că Tu ai pus mie lege.

Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!

Din poruncile Tale m‑am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii.

Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.

Juratu‑m‑am şi m‑am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.

Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază‑mă, după cuvântul Tău.

Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte‑le, Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă.

Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n‑am uitat.

Pusu‑mi‑au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n‑am rătăcit.

Moştenit‑am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.

† Plecat‑am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac, spre răsplătire.

Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.

Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.

Depărtaţi‑vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.

Apără‑mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu‑mi dai de ruşine aşteptarea mea.

Ajută‑mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.

Defăimat‑ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.

Socotit‑am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.

Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m‑am temut.

Făcut‑am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce‑mi fac strâmbătate.

Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.

Sfârşitu‑s‑au ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale.

Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă.

Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte‑mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale.

† Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.

Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul.

Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m‑am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât.

Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le‑a cercetat pe ele sufletul meu.

Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci.

Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.

Slavă… Şi acum…, Apoi ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm. Încă ne rugăm pentru odihna… şi apoi rugăciunea şi ecfonisul, cum s‑a scris la începutul înmormântării (caută la paginile 168‑169).

Apoi se începe a treia stare, glasul al 3‑lea; şi după fiecare stih se zice: Aliluia.

† Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău.

Paşii mei îndreptează‑i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.

Izbăveşte‑mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.

Faţa Ta arat‑o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale.

Izvoare de apă au curs din ochii mei, pentru că n‑am păzit legea Ta.

Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.

Poruncit‑ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul.

Topitu‑m‑a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei.

Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l‑a iubit pe el.

† Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le‑am uitat.

Dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău adevărul.

Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea.

Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte‑mă şi voi fi viu.

Strigat‑am cu toată inima mea; Auzi‑mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta.

Strigat‑am către Tine: Mântuieşte‑mă, şi voi păzi mărturiile Tale.

Din zori m‑am sculat şi am strigat: Întru cuvintele Tale am nădăjduit.

Deschis‑am ochii mei dis‑de‑dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale.

† Glasul meu auzi‑l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.

Apropiatu‑s‑au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s‑au îndepărtat.

Aproape eşti, Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.

Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le‑ai întemeiat pe ele.

Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n‑am uitat.

Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă‑mă viu.

Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n‑au căutat.

Îndurările Tale multe sunt, Doamne; după judecata Ta mă viază.

Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m‑am abătut.

Văzut‑am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n‑au păzit cuvintele Tale.

Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază.

Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale.

† Căpeteniile m‑au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s‑a înfricoşat inima mea.

Bucura‑mă‑voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.

Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit.

De şapte ori pe zi Te‑am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale.

Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc.

Aşteptat‑am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit.

Păzit‑a sufletul meu mărturiile Tale, şi le‑a iubit foarte.

Păzit‑am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.

Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.

Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte.

Să răspândească buzele mele laudă, că m‑ai învăţat îndreptările Tale.

Rosti‑va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte.

Mâna Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.

Dorit‑am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este.

† Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie.

Rătăcit‑am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le‑am uitat.

Şi îndată se cântă Binecuvântările înmormântării, glasul al 5‑lea:

Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă‑mă îndreptările Tale.

Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa raiului; să aflu şi eu calea prin pocăinţă; eu sunt oaia cea pierdută; cheamă‑mă, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

Bine eşti cuvântat, Doamne…

Cei ce pe Mielul lui Dumnezeu aţi mărturisit şi aţi fost junghiaţi ca nişte miei, fiind mutaţi la viaţa cea neîmbătrânitoare şi pururea veşnică, sfinţilor: Aceluia cu dinadinsul, mucenicilor, vă rugaţi, să ne dăruiască nouă dezlegare datoriilor.

Bine eşti cuvântat, Doamne…

Cei ce aţi umblat pe calea cea strâmtă şi cu chinuri; toţi care în viaţă crucea ca jugul aţi luat şi Mie aţi urmat cu credinţă; veniţi de luaţi darurile, care am gătit vouă, şi cununile cereşti.

Bine eşti cuvântat, Doamne…

Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor; miluieşte zidirea Ta, Stăpâne, şi o curăţeşte cu îndurarea Ta; şi moştenirea cea dorită dăruieşte‑mi, făcându‑mă pe mine iarăşi cetăţean raiului.

Bine eşti cuvântat, Doamne…

Cel ce cu mâna dintru nefiinţă m‑ai zidit şi cu chipul Tău cel dumnezeiesc m‑ai cinstit, iar pentru călcarea poruncii iarăşi m‑ai întors în pământ, din care am fost luat, la cel după asemănare mă ridică, cu frumuseţea cea dintâi iarăşi împodobindu‑mă.

Bine eşti cuvântat, Doamne…

Odihneşte, Dumnezeule, pe robul Tău şi‑l aşază în rai, unde cetele sfinţilor, Doamne, şi drepţii ca luminătorii strălucesc; pe adormitul robul Tău odihneşte‑l, trecându‑i lui toate greşealele.

Slavă…

Pe o Dumnezeire în trei străluciri cu dreaptă credinţă să o lăudăm, strigând: Sfânt eşti Părinte fără de început, Fiule cel împreună fără de început şi Duhule cel dumnezeiesc; luminează‑ne pe noi, care cu credinţă slujim Ţie, şi ne scoate din focul cel de veci.

Şi acum…, a Născătoarei:

Bucură‑te, curată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup spre mântuirea tuturor; că neamul omenesc a aflat mântuire prin tine, şi noi să aflăm raiul, Născătoare de Dumnezeu, curată şi binecuvântată.

Aliluia, Aliluia, Aliluia; slavă Ţie, Dumnezeule (de 3 ori). Apoi diaconul: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm. Încă ne rugăm pentru odihna… şi celelalte, cum s‑a scris la început. După ecfonis, se cântă acest tropar, glasul al 5‑lea:

Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pe robul Tău şi‑l sălăşluieşte pe dânsul în curţile Tale, precum este scris, trecând ca un bun greşalele lui cele de voie şi cele fără de voie, şi toate cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, Iubitorule de oameni.

Slavă… Şi acum… al Născătoarei:

Cel ce din Fecioară ai răsărit lumii, Hristoase Dumnezeule, şi printr‑însa fiii luminii ne‑ai arătat, miluieşte‑ne pe noi.

Apoi Psalmul 50 (caută‑l la pagina 152) şi

CANONUL

Alcătuire a lui Teofan.

Cântarea 1, glasul al 6‑lea:

Imros: Ca pe uscat umblând Israel…

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.

În cămările cereşti, biruitorii mucenici pururea Te roagă pe Tine, Hristoase; pe acest credincios, pe care l‑ai mutat de pe pământ, învredniceşte‑l să dobândească bunătăţile cele veşnice.

Stih: Doamne, odihneşte cu drepţii pe adormitul robul Tău.

Cel ce ai înfrumuseţat toate, m‑ai zidit pe mine omul, făptură amestecată din smerenie şi din mărire; pentru aceasta, Mântuitorule, sufletul robului Tău odihneşte‑l.

Slavă…

Locuitor şi lucrător al raiului m‑ai rânduit din început, dar, călcând porunca Ta, m‑ai izgonit. Pentru aceasta, Mântuitorule, sufletul robului Tău odihneşte‑l.

Şi acum… a Născătoarei:

Cela ce din coastă a zidit la început pe Eva, strămoaşa noastră, din preacuratul tău pântece S‑a îmbrăcat cu trup, prin care tăria morţii, Preacurată, a stricat.

Cântarea a 3‑a:

Irmos: Nu este Sfânt…

După lege s‑au nevoit mucenicii Tăi, Dătătorule de viaţă, şi cu cunună de biruinţă fiind împodobiţi de către Tine, mijlocesc mântuire veşnică celui ce în credinţă s‑a săvârşit.

Mai întâi m‑ai învăţat prin multe minuni şi semne pe mine rătăcitul; iar mai pe urmă Însuţi, umilindu‑Te ca un îndurat şi căutându‑mă, m‑ai aflat şi m‑ai mântuit.

Slavă…

Pe cel ce a trecut la Tine din stricăciunea aceasta nestatornică învredniceşte‑l, Bunule, să locuiască cu bucurie în corturile cele veşnice, socotindu‑l drept prin credinţă şi prin har.

Şi acum…, a Născătoarei:

Nimeni nu este fără prihană, ca tine, Preacurată Maica lui Dumnezeu; căci tu singură din veac ai zămislit în pântece pe adevăratul Dumnezeu, Care a stricat puterea morţii.

Irmosul:

Nu este Sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule; şi ne‑ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Iar diaconul zice ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm… şi celelalte. Şi după ecfonis, sedealna, glasul al 6‑lea:

Cu adevărat deşertăciune sunt toate şi viaţa aceasta este umbră şi vis; că în deşert se tulbură tot pământeanul, precum a zis Scriptura: când dobândim lumea, atunci în groapă ne sălăşluim, unde împreună sunt împăraţii şi săracii. Pentru aceasta, Hristoase Dumnezeule, pe robul Tău acesta mutat de la noi odihneşte‑l, ca un iubitor de oameni.

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii mele nu mă părăsi pe mine, ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci singură mă apără şi mă miluieşte.

Cântarea a 4‑a:

Irmos: Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul…

Făcând dovada înţelepciunii celei înalte şi a bunătăţii celei bogate prin daruri, Stăpâne, cetele mucenicilor le‑ai numărat împreună cu îngerii.

Pe acesta ce s‑a mutat la Tine, acolo unde este locaşul celor ce se veselesc şi glasul curatei bucurii, învredniceşte‑l, Hristoase, să dobândească mărirea Ta cea de negrăit.

Slavă…

Pe cel ce l‑ai mutat de pe pământ, care laudă puterea Ta cea dumnezeiască, primeşte‑l, făcându‑l fiu al luminii şi curăţindu‑l de ceaţa păcatului, mult‑Îndurate.

Şi acum…, a Născătoarei:

Locaş preacurat, biserică cu totul fără prihană, chivot preasfânt, loc fecioresc de sfinţenie, pe tine, frumuseţea lui Iacob, te‑a ales Stăpânul.

Cântarea a 5‑a:

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta…

Mucenicii, care s‑au adus ca o jertfă sfinţită şi ca o pârgă a firii omeneşti lui Dumnezeu cel preaslăvit, mjlocesc pururea mântuire pentru noi.

Învredniceşte, Doamne, de viaţa cea cerească şi de împărăţia darurilor pe credinciosul robul Tău cel adormit, dându‑i dezlegare de păcate.

Slavă…

Cela ce prin fire numai Tu eşti făcător de viaţă, Cela ce eşti adâncul cu adevărat de nepătruns al bunătăţii, pe acesta ce s‑a săvârşit fă‑l vrednic, Îndurate, de împărăţia Ta, Cela ce eşti singur fără de moarte.

Şi acum…, a Născătoarei:

Tărie şi cântare şi mântuire s‑a făcut celor pierduţi Cel ce S‑a născut din tine, stăpâna lumii, Care a slobozit din porţile iadului pe cei ce cu credinţă te fericesc pe tine.

Cântarea a 6‑a:

Irmos: Marea vieţii văzând‑o…

Pe cruce fiind răstignit, ai adunat la Tine cetele mucenicilor, care au urmat patimii Tale, Bunule. Pentru aceasta ne rugăm Ţie: pe acesta ce s‑a mutat acum la Tine, odihneşte‑l.

Când vei veni întru slava Ta cea de negrăit în chip înfricoşător să judeci toată lumea, binevoieşte, Izbăvitorule, să Te întâmpine cu bucurie pe nori credinciosul robul Tău, pe care l‑ai luat de pe pământ.

Slavă…

Izvor de viaţă eşti, Stăpâne, Care cu bărbăţie dumnezeiască dezlegi pe cei ferecaţi; pe robul Tău acesta, care cu credinţă a venit la tine, aşază‑l în desfătarea raiului.

Şi acum…, a Născătoarei:

În pământ ne‑am întors, călcând porunca cea sfântă a lui Dumnezeu; iar prin tine, Fecioară, la cer de pe pământ ne‑am înălţat, scuturând stricăciunea morţii.

Irmosul:

Marea vieţii văzând‑o înălţându‑se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, mult‑Milostive.

Apoi ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm… şi rugăciunea: Dumnezeul duhurilor…, iar după ecfonis.

CONDACUL, glasul al 8‑lea:

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

ICOS

Tu singur eşti fără de moarte, Cel ce ai făcut şi ai zidit pe om; iar noi pământenii din pământ suntem zidiţi şi în acelaşi pământ vom merge, precum ai poruncit Cel ce m‑ai zidit şi mi‑ai zis: pământ eşti şi în pământ vei merge, unde toţi pământenii mergem, făcând tânguire de îngropare cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Şi iarăşi se cântă: Cu sfinţii odihneşte, Hristoase…

Cântarea a 7‑a:

Irmos: Dătător de rouă cuptorul…

Fiind răscumpăraţi prin sângele Tău de greşeala cea dintâi şi fiind curăţiţi prin sângele lor, mucenicii au închipuit lămurit junghierea Ta; bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cuvântule, Izvorâtorule al vieţii, Cel ce ai omorât moartea cea semeaţă, primeşte acum şi pe acesta ce în credinţă a adormit, care cântă şi zice Ţie, Hristoase: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Cel ce m‑ai însufleţit pe mine, omul, cu suflarea cea dumnezeiască, Dumnezeul cel fără de început, pe cel mutat fă‑l vrednic, Stăpâne, de împărăţia Ta, ca să‑Ţi cânte Ţie, Mântuitorule: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum…, a Născătoarei:

Mai presus de toată făptura te‑ai făcut, preanevinovată, zămislind pe Dumnezeu, Care a sfărâmat porţile morţii şi a frânt încuietorile. Pentru aceasta, curată, pe tine cu cântări te mărim credincioşii, ca pe Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 8‑a:

Irmos: Din văpaie, rouă ai izvorât cuvioşilor…

Purtând luptele cu tărie, biruitorilor mucenici ai lui Hristos, v‑aţi împodobit cu cunună de biruinţă, strigând: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.

Pe credincioşii care au părăsit viaţa în sfinţenie şi s‑au mutat la tine, Stăpânul, primeşte‑i cu blândeţe, odihnind, ca un îndurat, pe cei care te preaînalţă pe tine, Hristoase în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Binevoieşte acum, Mântuitorule, ca toţi cei mai înainte adormiţi să se sălăşluiască în pământul celor blânzi, socotind drepţi, prin credinţa către Tine şi prin har, pe cei care Te preaînalţă întru toţi vecii.

Şi acum…, a Născătoarei:

Fericimu‑te toţi, preafericită, pe tine, care ai născut pe Cuvântul cel cu adevărat fericit, Cel ce pentru noi S‑a întrupat, şi pentru aceasta îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9‑a:

Irmos: Pe Dumnezeu a‑L vedea…

Nădejdea a întărit cetele mucenicilor şi spre dragostea Ta i‑a întraripat, arătând mai dinainte odihna cea cu adevărat netulburată a celor viitoare; de care învredniceşte, Bunule, să aibă parte şi credinciosul ce s‑a mutat de aici.

Binevoieşte, Hristoase, ca cel mutat în credinţă să se facă părtaş al strălucirii Tale celei luminoase şi dumnezeieşti, dăruindu‑i, ca un singur mult‑Milostiv, odihnă în sânurile lui Avraam şi făcându‑l vrednic de fericirea cea veşnică.

Slavă…

Cel ce eşti din fire bun şi milostiv, voitor de milă şi adâncul îndurării, pe cel ce l‑ai mutat din locul acesta al răutăţii şi din umbra morţii, Mântuitorule, aşază‑l unde străluceşte lumina Ta.

Şi acum…, a Născătoarei:

Cort sfânt te cunoaştem pe tine, curată, şi chivot şi tabla legii harului; căci prin tine s‑a dăruit iertare celor ce au fost găsiţi drepţi prin sângele Celui ce S‑a întrupat din pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a‑L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta ostile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S‑a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care slăvindu‑L, cu oştile cereşti, pe tine te fericim.

Apoi ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm şi celelalte; iar după ecfonis, se cântă stihirile lui Ioan Damaschin, monahul:

Glasul 1:

Care desfătare lumească este lipsită de întristare? Care mărire stă pe pământ neschimbată? Toate sunt mai neputincioase decât umbra, toate mai înşelătoare decât visurile; o clipă numai, şi pe toate acestea moartea le primeşte. Ci întru lumina feţei Tale, Hristoase, şi întru îndulcirea frumuseţii Tale, pe cel pe care l‑ai ales, odihneşte‑l, ca un iubitor de oameni.

Glasul al 2‑lea:

Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Vai, cât lăcrimează atunci, şi nu este cine să‑l miluiască pe dânsul! Către îngeri ridicându‑şi ochii, în zadar se roagă; către oameni mâinile tinzându‑şi, nu are cine să‑i ajute. Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtimea vieţii noastre, adormitului să‑i cerem odihnă de la Hristos, şi sufletelor noastre mare milă.

Glasul al 3‑lea:

Deşertăciuni sunt toate cele omeneşti. Câte nu rămân după moarte! Nu merge cu noi bogăţia, nu ne însoţeşte mărirea, căci venind moartea, toate acestea pier. Pentru aceasta, lui Hristos celui fără de moarte să‑I strigăm: pe acesta ce s‑a mutat de la noi odihneşte‑l unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc.

Glasul al 4‑lea:

Unde este dezmierdarea cea lumească? Unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul şi argintul? Unde este mulţimea slugilor şi strigarea? Toate sunt ţărână, toate cenuşă, toate umbră. Ci veniţi să strigăm Împăratului celui fără de moarte: Doamne, veşnicelor Tale bunătăţi învredniceşte pe acesta ce s‑a mutat de la noi, odihnindu‑l întru fericirea cea neîmbătrânitoare.

Glasul al 5‑lea:

Adusu‑mi‑am aminte de proorocul ce strigă: eu sunt pământ şi cenuşă; şi iarăşi m‑am uitat în morminte şi am văzut oase goale şi am zis: oare, cine este împăratul sau ostaşul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul? Ci odihneşte, Doamne, cu drepţii pe robul Tău.

Glasul al 6‑lea:

Început şi temei mi‑a fost mie hotărârea Ta de a mă zidi; căci voind să mă faci fiinţă vie din firea cea nevăzută şi din cea văzută, ai plăsmuit trupul meu din pământ şi mi‑ai dat suflet prin insuflarea Ta cea dumnezeiască şi făcătoare de viaţă. Pentru aceasta, Hristoase, odihneşte pe robul Tău în latura celor vii şi în locaşurile drepţilor.

Glasul al 7‑lea:

După chipul şi după asemănarea Ta ai plăsmuit din început pe om, şi l‑ai pus în rai să stăpânească peste făpturile Tale; dar din pizma diavolului fiind amăgit, s‑a făcut părtaş mâncării, călcător poruncilor Tale făcându‑se. Pentru aceasta l‑ai osândit să se întoarcă iarăşi în pământul din care a fost luat, Doamne, şi să‑şi ceară odihnă.

Glasul al 8‑lea:

Plâng şi mă tânguiesc când gândesc la moarte şi văd în morminte frumuseţea noastră cea zidită după chipul lui Dumnezeu zăcând: grozavă, fără mărire şi fără chip. O, minune! Ce taină este aceasta, ce s‑a făcut cu noi? Cum ne‑am dat stricăciunii? Cum ne‑am înjugat cu moartea? Cu adevărat, precum este scris după porunca lui Dumnezeu, Care dă adormitului odihnă.

Apoi Fericirile, glasul al 6‑lea:

Pomeneşte‑ne pe noi, Doamne, întru împărăţia Ta când vei veni.

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăţia cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Pe tâlharul, care a strigat Ţie pe cruce: pomeneşte‑mă, l‑ai făcut, Hristoase, mai înainte cetăţean al raiului. De pocăinţa aceluia învredniceşte‑mă şi pe mine, nevrednicul.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Cel ce eşti Stăpânul vieţii şi al morţii, odihneşte în locaşurile sfinţilor pe acesta pe care l‑ai mutat din cele trecătoare, care strigă: pomeneşte‑mă când vei veni întru împărăţia Ta.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Cel ce eşti Stăpânul sufletelor şi al trupurilor, în a Cărui mână este suflarea noastră, mângâierea celor întristaţi, odihneşte în latura drepţilor pe acesta pe care l‑ai mutat.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este împărăţia cerurilor.

Hristos să te odihnească în latura celor vii, şi uşile raiului să‑ţi deschidă şi moştenitor împărăţiei Sale să te arate, şi iertare să‑ţi dăruiască de cele ce ai greşit în viaţă, Iubitorule de oameni.

Fericiţi veţi fi, când, din pricina Mea, vă vor ocărî şi vă vor prigoni pe voi şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.

Să mergem şi să vedem în morminte că oase goale este omul, mâncare viermilor şi putreziciune şi să cunoaştem ce este bogăţia, frumuseţea, tăria şi podoaba.

Bucuraţi‑vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.

Să auzim ce strigă Atotţiitorul: vai de cei ce caută să vadă ziuă cea înfricoşătoare a Domnului! Căci aceea este întuneric, pentru că va lămuri toate prin foc.

Slavă…

Mă închin Tatălui, Cel ce a născut şi purces, prin naştere şi purcedere fără început; slăvesc pe Fiul, Cel ce S‑a născut; şi laud pe Duhul Sfânt, Cel ce străluceşte, împreună cu Tatăl şi cu Fiul.

Şi acum…, a Născătoarei:

Cum izvorăşti lapte din pieptul tău, Fecioară? Cum hrăneşti pe Hrănitorul făpturii? Precum ştie Cel ce a izvorât apă din piatră, pâraie de ape poporului celui însetat, precum este scris.

Şi de va fi diacon, zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Citeţul: Şi duhului tău.

Prochimen, glasul al 6‑lea:

Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete, că s‑a gătit ţie loc de odihnă.

Stih: Către tine, Doamne, voi striga.

APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune

Din Epistola întâi către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(IV, 13‑17)

Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi, cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul, în văzduh, şi aşa pururea cu Domnul vom fi.

Preotul: Pace ţie… Citeţul: Aliluia, glasul a 6‑lea:

Stih: Fericit este cel pe care l‑ai ales şi l‑ai primit, Doamne.

EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan, citire:

(V, 24‑30)

Zis‑a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M‑a trimis pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s‑a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi care vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I‑a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine; şi I‑a dat Lui putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta, căci vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândirii. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Tatălui Meu, Care M‑a trimis.

Apoi diaconul zice ectenia: Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ţa… Încă ne rugăm pentru odihna sufletului robului lui Dumnezeu… şi celelalte, iar arhiereul sau protosul zice rugăciunea: Dumnezeul duhurilor… cu glas mare, venind aproape de cel adormit, şi împreuna cu dânsul şi ceilalţi preoţi.

SE CUVINE A ŞTI că, până când diaconul zice ecteniile, fiecare din preoţi citeşte la rândul său în taină rugăciunea de mai sus, aproape de cel adormit şi zice ecfonisul: Că Tu eşti învierea, viaţa şi odihna…

 

Adormind vreunul dintre creştini, îndată rudeniile să cheme pe preot; acesta venind la casa unde este trupul celui răposat, îşi pune epitrahilul, pune tămâie în cădelniţă şi, cădind trupul celui adormit şi pe cei de faţă, începe: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia… Apoi troparele acestea, glasul al 4‑lea: Cu duhurile

Rânduiala parastasului

Mergând preotul unde este pregătită coliva şi cădind‑o cruciş, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte… (de 12 ori), Psalmul 90: Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt… şi sfârşitul lui: Slavă…, Şi acum…, Aliluia (de 3 ori). Şi îndată ectenia:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus…

Pentru lăsarea şi iertarea greşalelor celor ce întru fericită adormire s‑au mutat, Domnului să ne rugăm.

Pentru pururea pomeniţii robii lui Dumnezeu (N) cei din veac adormiţi în dreapta credinţă: a strămoşilor, a moşilor, a părinţilor, a fraţilor, a ctitorilor acestui sfânt locaş şi a tuturor ortodocşilor creştini, celor ce zac aici şi pretutindenea; pentru odihna, liniştea şi fericirea lor, Domnului să ne rugăm.

La pomenirea Eroilor, se va rosti, în locul ecteniei de mai sus, aceasta:

Pentru fericiţii întru adormire eroii, ostaşii şi luptătorii români, din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca neosândiţi să stea la înfricoşătorul scaun al slavei Domnului, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce plâng şi se chinuiesc, aşteptând mângâierea lui Hristos, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se îndepărteze de la ei toată durerea, întristarea şi suspinarea şi să‑i sălăşluiască pe ei unde străluceşte lumina feţei lui Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele lor în loc luminat, în loc de verdeaţă, în loc de odihnă, unde toţi drepţii sălăşluiesc, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim noi de tot necazul…

Apără, mântuieşte, miluieşte…

Pe Preasfânta, curata… pe noi înşine şi unii pe alţii…

Şi după ecfonisul: Că Tu eşti învierea şi viaţa…, se cântă Aliluia (de 3 ori) pe glasul al 8‑lea, zicând aceste stihuri:

Stih 1: Fericiţi pe care i‑ai ales şi i‑ai primit Doamne.

Stih 2: Şi pomenirea lor din neam în neam.

Stih 3: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.

Apoi aceste tropare, glasul al 8‑lea:

Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti, Unule Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi‑au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru (de două ori).

Slavă… Şi acum…, al Născătoarei:

Pe tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită către Dumnezeu, pe Carele L‑ai născut, Născătoare de Dumnezeu nenuntită, ceea ce eşti credincioşilor mântuire.

Apoi diaconul rosteşte ectenia:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu (N). Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

La pomenirea Eroilor, se va rosti, în locul ecteniei de mai sus, aceasta:

Încă ne rugăm pentru fericiţii întru adormire eroii, ostaşii şi luptătorii români, din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră. Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele lor unde drepţii se odihnesc.

Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi iertarea păcatelor lor, de la Hristos, Împăratul cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem.

Diaconul: Domnului să ne rugăm, iar preotul zice rugăciunea: Dumnezeul duhurilor… Cântăreţii: Doamne miluieşte, ecfonis: Că Tu eşti învierea, viaţa şi odihna… şi celelalte până la sfârşit.

Urmează Binecuvântările Învierii, pentru cei răposaţi, glasul al 5‑lea cu stihul: Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă‑ne pe noi îndreptările Tale; Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii…, toate pe rând până la sfârşit (caută‑le la înmormântarea mirenilor, pag. 181‑182). Aliluia (de 3 ori).

După aceea, ectenia pentru morţi şi ecfonisul. Apoi troparul, glasul al 5‑lea: Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pe robii Tăi…

Urmează: Nu este sfânt… Marea vieţii… ecfonisul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru… Condacul, glasul al 8‑lea: Cu sfinţii odihneşte, Hristoase… Icosul: Tu singur eşti fără de moarte… Aliluia (de 3 ori).

Apoi preotul zice, tămâind: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstind‑o să o mărim. Cântăreţii, în loc de stih, zic: Duhurile şi sufletele drepţilor Te vor lăuda pe Tine, Doamne.

Urmează Irmosul Cântării a 9‑a: Pe Dumnezeu a‑L vedea… şi în continuare: Sfinte Dumnezeule…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, troparele: Cu duhurile drepţilor…, Întru odihna Ta, Doamne…, Slavă… Tu eşti Dumnezeu, Care Te‑ai pogorât la iad…, Şi acum…, Una curată şi preanevinovată, Fecioară… (caută‑le la pag. 290).

Diaconul rosteşte ectenia pentru morţi, iar preotul rugăciunea: Dumnezeul duhurilor şi ecfonisul: Că Tu eşti învierea, viaţa…

Diaconul rosteşte: Domnului să ne rugăm, iar preotul citeşte rugăciunile de iertare (caută la pag. 195‑197). După aceea preotul: Înţelepciune. Cântăreţii: Ceea ce eşti mai cinstită… Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Cântăreţii: Slavă… Şi acum…, Doamne miluieşte (de 3 ori), Părinte binecuvintează… Şi otpustul: Cel ce a înviat din morţi… Şi după otpust, preotul zice: Întru fericita adormire, veşnică odihnă… Şi se cântă: Veşnica pomenire (de 3 ori), făcând sfârşitul: Pentru rugăciunile…

Rânduiala parastasului Mergând preotul unde este pregătită coliva şi cădind‑o cruciş, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte… (de 12 ori), Psalmul 90: Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt… şi sfârşitul lui: Slavă…, Şi acum…, Aliluia (de 3 ori). Şi îndată ectenia: Cu pace Domnului să ne rugăm.

Rugăciunile de iertare

1

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciunea Ta cea de negrăit ai zidit pe om din ţărână şi întocmindu‑l după chipul şi asemănarea Ta, l‑ai împodobit cu înfăţişare şi frumuseţe, ca pe o cinstită făptură cerească, spre măreţia şi strălucirea slavei şi a împărăţiei Tale; dar el călcând cuvântul poruncii Tale şi nepăzind chipul Tău, de care era învrednicit – pentru ca răutatea să nu fie fără de moarte – din iubire de oameni, ca un Dumnezeu al părinţilor noştri ai poruncit amestecului şi împreunării acesteia şi acestei negrăite legături a Ta – prin vrerea Ta cea dumnezeiască – să se desfacă şi să se risipească, pentru ca sufletul să meargă acolo de unde fiinţă şi‑a luat, până la obşteasca înviere, iar trupul să se desfacă în cele dintru care a fost alcătuit.

Pentru aceasta Ţie ne rugăm, Părintelui celui fără de început şi Unuia‑Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi celui de o fiinţă şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, să nu îngădui ca făptura Ta să fie înghiţită de pieire; ci trupul să se desfacă în cele dintru care a fost alcătuit, iar sufletul să se aşeze în ceata drepţilor.

Aşa Doamne, Dumnezeul nostru, să biruiască mila Ta cea nemăsurată şi iubirea de oameni cea neasemănată. Şi de a căzut robul Tău acesta sub blestemul tatălui său, sau al maicii sale, sau sub blestemul său; de a amărât pe vreun preot şi a luat de la el legătură nedezlegată; de a căzut în grea afurisenie de la arhiereu şi din nepăsare sau din lenevie n‑a dobândit iertare; iartă‑l pe acesta prin mine păcătosul şi nevrednicul slujitorul Tău. Şi trupul lui îl dezleagă în cele din care a fost alcătuit, iar sufletul lui îl rânduieşte în corturile sfinţilor. Aşa Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai dat sfinţilor Tai ucenici şi apostoli această putere ca să dea iertare de păcate, zicând: oricâte veţi lega şi veţi dezlega, să fie legate şi dezlegate, şi printr‑înşii şi nouă, măcar că suntem nevrednici, din iubire de oameni, ne‑ai dăruit această putere, dezleagă pe adormitul robul Tău (N), de păcatul sufletesc şi trupesc, şi să fie iertat şi în veacul de acum şi în cel ce va să fie, pentru rugăciunile Preacuratei şi pururea Fecioarei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.

 

 

2

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Stăpâne mult‑Îndurate, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai dat sfinţilor Tăi ucenici şi apostoli cheile împărăţiei cerurilor, iar după sfântă învierea Ta, cea de a treia zi, cu harul Tău le‑ai dăruit puterea de a lega şi dezlega păcatele oamenilor, ca să fie legate şi în cer câte de dânşii pe pământ s‑au legat, şi tot aşa să fie dezlegate şi în cer câte de dânşii pe pământ s‑au dezlegat; Cel ce prin nespusa Ta iubire de oameni ne‑ai învrednicit şi pe noi smeriţii şi nevrednicii robii Tăi să fim moştenitori ai aceluiaşi preasfânt dar şi har, ca şi noi de asemenea să legăm şi să dezlegăm cele ce se întâmplă în poporul Tău; Însuţi, Preabunule împărate, prin mine, smeritul şi nevrednicul slujitorul Tău, iartă robului Tău (N), orice a greşit ca un om în această viaţă; şi‑i iartă lui toate câte a păcătuit cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, dezlegându‑l şi de legătura pusă în orice chip asupra lui, cu care el însuşi din mânie sau din altă pricină s‑a legat pe sine, sau de la arhiereu, sau de la altcineva a suferit o alunecare ca aceasta, prin pizma şi prin lucrarea diavolului. Binevoieşte, Preabunule şi mult‑Îndurate, ca sufletul lui să se aşeze cu sfinţii, care din veac au bineplăcut Ţie, iar trupul să se dea firii celei zidite de Tine. Că binecuvântat şi preaslăvit eşti în veci. Amin.

 

 

3

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Care a dat sfinţilor Săi ucenici şi apostoli dumnezeieştile porunci ca să lege şi să dezlege păcatele celor căzuţi, şi de la dânşii asemenea şi noi am primit putere să facem aceasta, să te ierte pe tine, fiule duhovnicesc, de tot ce ai greşit în viaţă ca om, cu voie sau fără voie; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Arhiereul sau întâiul preot zice ecfonisul: Că Tu eşti învierea, viaţa… apoi se face sărutarea icoanei sau a Sfintei Cruci aflată pe pieptul mortului, în care timp preoţii şi strana cântă stihirile:

Glasul al 2‑lea: Când de pe lemn…

Veniţi, fraţilor, să dăm mortului sărutarea cea mai de pe urmă, mulţumind lui Dumnezeu; căci acesta a ieşit din rudenia sa şi de groapă se apropie, nemaiîngrijindu‑se de cele deşarte şi de trupul cel mult‑pătimitor. Unde sunt acum rudele şi prietenii, căci iată ne despărţim? Să ne rugăm ca Domnul să‑i facă odihnă.

Ce despărţire este, o fraţilor! Ce tânguire, ce plângere în ceasul de acum! Deci, veniţi să sărutăm pe cel ce puţin mai înainte a fost cu noi. Că se dă gropii, cu pământ se acoperă, în întuneric se sălăşluieşte, cu morţii se îngroapă. Toate rudele şi prietenii, acum când ne despărţim, să ne rugăm ca Domnul să‑i facă odihnă.

Acum toată mărirea cea înşelătoare a deşertăciunii vieţii se desface; pentru că sufletul a părăsit locaşul său, vasul s‑a spart; lutul s‑a făcut negru, fără glas, fără simţire, mort, nemişcat; pe care petrecându‑l la groapă, să ne rugăm Domnului să‑i dea odihnă în veci.

Ce este viaţa noastră? Cu adevărat floare şi abur şi rouă de dimineaţă. Veniţi să vedem lămurit în morminte: unde este frumuseţea trupului, unde sunt tinereţile? Unde sunt ochii şi chipul trupului? Toate s‑au veştejit ca iarba, toate au pierit. Veniţi deci să cădem la Hristos cu lacrimi.

Mare plâns şi tânguire, mare suspin şi nevoie este despărţirea sufletului. Atunci apare iadul şi pierzarea pentru viaţa cea trecătoare, care este umbră fără fiinţă, vis de înşelăciune care se arată ca o nălucă, chin al vieţii pe pământ. Să fugim departe de tot păcatul lumesc, ca să moştenim cele cereşti.

Văzând pe mort zăcând, toţi să ne gândim la ceasul din urmă, căci omul trece ca fumul pe pământ, ca floarea a înflorit, ca iarba s‑a tăiat, cu pânză se înfăşoară, cu pământ se acoperă. Pe acesta lăsându‑l acoperit, lui Hristos să ne rugăm, ca să‑i dea odihnă în veci.

Veniţi urmaşii lui Adam, să vedem pus în pământ pe cel după chipul nostru, dezbrăcat de toată frumuseţea, topit în mormânt, putrejune viermilor, de întuneric stricat, de pământ învelit; pe care lăsându‑l acoperit, lui Hristos să ne rugăm ca să‑i dea odihnă în veci.

Când sufletul este răpit cu putere din trup de îngeri înfricoşători, el uită de toate rudele şi cunoscuţii, şi poartă grijă de cele viitoare, de judecăţile ce vor fi asupra deşertăciunii şi trupului mult chinuit. Veniţi să rugăm pe Judecătorul şi toţi să cerem ca Domnul să‑i ierte cele ce a greşit.

Veniţi, fraţilor, la groapă să vedem ţărâna şi praful, din care am fost zidiţi. Unde mergem acum? Şi ce ne‑am făcut? Cine este săracul sau bogatul? Cine este stăpânul? Cine este slobodul? Au nu sunt toţi ţărână? Frumuseţea chipului a putrezit şi toată floarea tinereţilor a veştejit‑o moartea.

Cu adevărat, toate dulceţile şi măririle vieţii sunt deşertăciune şi stricăciune, pentru că toţi vom pieri, toţi vom muri; împăraţii şi mai‑marii, judecătorii şi căpeteniile, bogaţii şi săracii şi toată firea omenească; căci cei ce oarecând erau în viaţă acum sunt aşezaţi în morminte; pentru care să ne rugăm Domnului să le dea odihnă.

Toate mădularele trupului se arată acum netrebnice; cele ce puţin mai înainte erau mişcătoare, toate sunt nelucrătoare, moarte, nesimţitoare; căci ochii au apus, picioarele s‑au legat, mâinile şi auzul au încetat, limba cu tăcere s‑a îngrădit şi gropii se dă. Cu adevărat deşertăciune sunt toate cele omeneşti.

Mântuieşte pe cei ce nădăjduiesc întru tine, Maica Soarelui celui neapus, Născătoare de Dumnezeu, şi fă milostiv pe Preabunul Dumnezeu cu rugăciunile tale, rugămu‑ne, ca să dea odihnă celui ce a răposat acum, unde sufletele drepţilor se odihnesc; arată‑l moştenitor bunătăţilor celor dumnezeieşti în locaşurile drepţilor, întru pomenire veşnică, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Slavă… glasul al 6‑lea:

Văzându‑mă zăcând fără glas şi fără suflare, plângeţi toţi pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudelor şi cunoscuţilor, căci ieri vorbeam cu voi şi fără de veste mi‑a venit înfricoşătorul ceas al morţii. Ci veniţi toţi care mă iubiţi şi mă sărutaţi cu sărutarea cea mai de pe urmă, că de acum nu voi mai umbla, nici nu voi mai vorbi cu voi. Pentru că mă duc la Judecătorul, unde nu este părtinire; căci sluga şi stăpânul împreună vor sta; împăratul şi ostaşul, bogatul şi săracul în aceeaşi cinste vor fi; şi fiecare, după faptele sale, sau se va preamări sau se va ruşina. Ci vă rog pe toţi şi mă cucernicesc vouă, să vă rugaţi neîncetat lui Hristos‑Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii.

Şi acum…, a Născătoarei:

Hristoase, pentru rugăciunile celei ce Te‑a născut, ale Înaintemergătorului Tău, ale apostolilor, proorocilor, arhiereilor, cuvioşilor şi drepţilor, şi ale tuturor sfinţilor, odihneşte pe robul Tău cel adormit.

Apoi: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, troparele: Cu duhurile drepţilor… şi celelalte. Diaconul zice ectenia pentru morţi şi preotul rugăciunea: Dumnezeul duhurilor…, iar după ecfonis: Slavă… Şi acum… şi apolisul acesta:

Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri, ale sfântului şi dreptului Lazăr cel înviat a patra zi din morţi şi ale tuturor sfinţilor, sufletul robului Său (N), cel mutat de la noi, în corturile drepţilor să‑l aşeze, în sânurile lui Avraam să‑l odihnească şi cu drepţii să‑l numere, iar pe noi să ne miluiască, ca un bun şi de oameni iubitor.

Apoi preotul (diaconul) zice:

Întru fericită adormire, veşnică odihnă dă, Doamne, sufletului adormitului robului Tău (N), şi‑i fă lui veşnică pomenire.

Preotul sau soborul cântă o dată, iar cântăreţii cântă de două ori: Veşnica pomenire… Apoi, ridicând trupul, îl duce, cântând: Sfinte Dumnezeule… şi celelalte, la groapă, unde preotul toarnă peste trupul celui răposat, în chipul Sfintei Cruci, vin amestecat cu untdelemn, zicând: Stropi‑mă‑vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla‑mă‑vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Iar după ce este coborât coşciugul în groapă, preotul, luând pământ cu lopata, aruncă cruciş deasupra, zicând: Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc într‑însa, apoi varsă în groapă cenuşa din cădelniţă şi se astupă groapa cu pământ, după datină, în care timp se cântă troparele: Cu duhurile drepţilor… şi celelalte, cu otpustul: Slavă lui Dumnezeu, Care aşa a binevoit.

SĂ SE ŞTIE: această slujbă, precum s‑a arătat mai sus. se cântă şi la femei şi la copiii ce sunt cu vârsta mai mari de şapte ani.

Rugăciunile de iertare 1 Domnului să ne rugăm. (letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciunea Ta cea de negrăit ai zidit pe om din ţărână şi întocmindu‑l după chipul şi asemănarea Ta, l‑ai împodobit cu înfăţişare şi frumuseţe, ca pe o cinstită făptură cerească, spre măreţia şi strălucirea slavei şi a împărăţiei Tale; dar el călcând cuvântul

Rânduiala înmormântării pruncilor

 

Făcând preotul obişnuitul început, se citeşte Psalmul 90: Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt… (caută‑l înapoi la pagina 169).

Apoi: Aliluia, glasul al 8‑lea cu stihurile respective.

După aceea troparele: Cel ce prin adâncul înţelepciunii… Slavă… Şi acum… al Născătoarei de Dumnezeu: Pe tine zid şi liman te avem… (caută‑le la pag. 170). Apoi Psalmul 50: Miluieşte‑mă, Dumnezeule… (caută‑l la pagina 152) şi

CANONUL

Cântarea 1, glasul al 8‑lea:

Irmos: Apa trecând‑o ca pe uscat…

Stih: Doamne, odihneşte pe pruncul acesta.

(letrină două rânduri) Cuvântule al lui Dumnezeu, Care ai sărăcit luând trup şi ai binevoit a Te face prunc fără schimbare, rugămu‑Te, aşază în sânurile lui Avraam pe pruncul pe care l‑ai luat.

Prunc Te‑ai arătat, Cel ce eşti mai înainte de toţi vecii, şi pruncilor, ca un Bun, le‑ai făgăduit împărăţia cerurilor, cu care numără şi pe pruncul acesta.

Slavă…

Pe nevinovatul prunc, pe care l‑ai luat, Hristoase Mântuitorule, mai înainte de a ajunge la cunoaşterea plăcerilor celor de pe pământ, învredniceşte‑l de veşnicele bunătăţi, ca un Iubitor de oameni.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce în chip de negrăit ai născut Înţelepciunea şi Cuvântul Tatălui, tămăduieşte cumplita rană a sufletului nostru şi durerea inimii potoleşte.

Cântarea a 3‑a:

Irmos: Doamne, Care ai făcut…

(letrină două rânduri) Cuvântule, Cel ce eşti preadesăvârşit, arătându‑Te prunc desăvârşit, pe acest prunc nedesăvârşit cu vârsta l‑ai mutat la Tine; pe care odihneşte‑l cu drepţii, care au bineplăcut Ţie, Unule, Iubitorule de oameni.

Pe pruncul acesta nestricat, pe care l‑ai mutat cu dumnezeiasca Ta poruncă, şi care a fost răpit fără să guste din dulceţile lumeşti, Te rugăm, Îndurate, arată‑l părtaş de dulceţile cele mai presus de lume.

Slavă…

Cămărilor cereşti şi odihnei celei luminate şi cetei celei preasfinţite a sfinţilor, Doamne, părtaş fă pe acest prunc curat, pe care ai binevoit, Mântuitorule, a‑l muta de aici.

Şi acum…, a Născătoarei:

Lipsiţi de toate alergăm numai sub acoperământul tău, Preacurată stăpână; ajută‑ne, că multă bogăţie de păcate am strâns şi suntem cu totul plini de sărăcia bunătăţilor.

Irmosul:

Doamne, Care ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti plinirea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

După aceasta preotul rosteşte ectenia:

Iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.

Cântăreţii: Doamne miluieşte

Încă ne rugăm pentru odihna nevinovatului prunc (N), şi pentru ca Domnul, după a Sa făgăduinţă, să‑l învrednicească de cereasca Sa împărăţie.

Cântăreţii: Doamne miluieşte (de 3 ori).

Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletul lui unde toţi drepţii se odihnesc.

Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi odihna cu sfinţii, a sufletului său, de la Hristos, Împăratul cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem.

Cântăreţii: Dă Doamne.

Apoi preotul citeşte această

Rugăciune

Domnului să ne rugăm

 

(letrină două rânduri) Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Tu ai făgăduit să dai împărăţia cerurilor celor născuţi din apă şi din Duh şi în neprihănire mutaţi la Tine. Tu ai zis: lăsaţi pruncii să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor. Cu smerenie ne rugăm, fă părtaş împărăţiei Tale, după cum ai făgăduit, pe robul Tău nevinovatul prunc (N), mutat acum de la noi.

Iar pe noi ne învredniceşte să vieţuim şi să sfârşim neprihănită viaţa creştinească şi să ne sălăşluim cu toţi sfinţii Tăi în cămările cereşti.

Că Tu eşti învierea, viaţa şi odihna tuturor robilor Tăi, precum şi a robului Tău acum răposat, pruncul (N), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi SEDEALNA, glasul al 6‑lea:

Cu adevărat deşertăciune sunt toate şi viaţa aceasta este umbră şi vis; că în deşert se tulbură tot pământeanul, precum a zis Scriptura: când dobândim lumea, atunci în groapă ne sălăşluim, unde împreună sunt împăraţii şi săracii. Pentru aceasta, Hristoase Dumnezeule, pe robul Tău acesta mutat de la noi, odihneşte‑l, ca un iubitor de oameni.

Cântarea a 4‑a:

Irmos: Auzit‑am, Doamne, taina iconomiei Tale…

(letrină două rânduri) Să nu plângem pe prunci, ci mai vârtos pe noi înşine, care greşim totdeauna, să ne tânguim ca să ne izbăvim de gheena.

Lipsit‑ai, Stăpâne, pe pruncul acesta de desfătările pământeşti, dar ca un Judecător drept, învredniceşte‑l pe dânsul de bunătăţile cele cereşti.

Slavă…

Cetăţean raiului te‑ai arătat pe tine, cu adevărat, fericite pruncule, Cel ce te‑a luat de pe pământ şi cu cetele sfinţilor te va aşeza împreună.

Şi acum…, a Născătoarei:

Cu totul curată te cunoaştem pe tine, Născătoare de Dumnezu, noi toţi cei luminaţi prin botez, că ai născut pe Soarele dreptăţii, pururea Fecioară.

Cântarea a 5‑a:

Irmos: Pentru ce m‑ai lepădat de la faţa Ta…

(letrină două rânduri) Cu judecata Ta cea dreaptă, mai înainte de a creşte el deplin, ai secerat ca pe o iarbă verde pe pruncul acesta pe care l‑ai mutat, Doamne; ci luându‑l pe el, Cuvinte, răsădeşte‑l în muntele cel dumnezeiesc al veşnicelor bunătăţi.

Ca pe o stâlpare tânără, sabia morţii venind te‑a tăiat pe tine, cel ce n‑ai ajuns la cunoaşterea dulceţilor lumeşti, o fericite! Ci iată Hristos îţi deschide ţie porţile cereşti, numărându‑te cu aleşii Săi, ca un îndurat.

Slavă…

Nu mă plângeţi pe mine, că n‑am făcut nimic vrednic de plâns, strigă pruncul cel mort; ci mai degrabă plângeţi‑vă pe voi toţi, rudelor şi prietenilor, cei ce păcătuiţi, ca să nu aveţi parte de osândă la chinuri.

Şi acum…, a Născătoarei:

Noi înşine deznădăjduim când privim la mulţimea faptelor noastre; dar când ne vii în minte tu, Maica lui Dumnezeu, ceea ce mai presus de minte ai născut pe Domnul, ne răcorim cu nădejdea că pe tine singură folositoare te‑am câştigat.

Cântarea a 6‑a:

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa…

(letrină două rânduri) Ca un prunc în iesle ai fost culcat şi ai fost dat în braţele bătrânului, Cel ce plăsmuieşti pe prunci în pântece şi muţi la viaţă pe acesta mai înainte de a ajunge la creşterea desăvârşită; pentru aceasta cu bună mulţumire Te slăvim pe Tine.

Zis‑ai apostolilor, Cuvântule: lăsaţi pruncii să vină la Mine, că împărăţia Mea este hărăzită pentru cei nevinovaţi ca dânşii. Deci pe pruncul acesta mutat la Tine, învredniceşte‑l de lumina Ta.

Slavă…

Lipsit‑ai pe pruncul Tău acesta de bunătăţile cele pământeşti, ca să‑l arăţi pe dânsul părtaş bunătăţilor Tale celor cereşti, căci încă n‑a călcat porunca Ta cea dumnezeiască; slăvim adâncul cel nemăsurat al judecăţilor Tale, Bunule.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pe tine te avem zid de scăpare şi mântuire desăvârşită a sufletelor şi uşurare în necazuri, Fecioară, şi de lumina ta pururea ne bucurăm; pentru care, stăpână, şi acum de chinuri şi de nevoi ne izbăveşte.

 

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele, că s‑a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s‑a apropiat de iad; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate‑mă.

După aceasta preotul rosteşte ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm… şi celelalte, iar după ecfonis

CONDACUL, glasul al 8‑lea:

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

ICOS

Tu singur eşti fără de moarte, Cel ce ai născut şi ai zidit pe om; iar noi pământenii din pământ suntem zidiţi şi în acelaşi pământ vom merge, precum ai poruncit Cel ce m‑ai zidit şi mi‑ai zis: pământ eşti şi în pământ vei merge, unde toţi pământenii mergem, făcând tânguire de îngropare cântarea: Aliluia.

Apoi şi aceste icoase:

Nimic nu este mai jalnic pentru o maică, nimic mai întristător pentru un tată, decât când îşi petrec pruncii de aici la groapă; căci lăuntrul lor se tulbură şi mare jale au inimile lor pentru prunci, mai ales dacă au ajuns să vorbească bine, căci îşi aduc aminte de cuvintele lor, cu cântarea: Aliluia.

De multe ori, înaintea mormântului, maicile îşi bat pieptul şi îi zic: o fiul meu şi copilul meu cel preadulce, nu auzi ce‑ţi spune maica ta? Iată şi pântecele care te‑a purtat; pentru ce nu vorbeşti cum ne vorbeai, ci taci aşa, fără să vorbeşti cu noi? Aliluia.

Dumnezeule, Dumnezeule, Care m‑ai chemat, fii acum mângâiere casei mele, căci plângere mare s‑a întâmplat lor, pentru că toţi la mine căutau, fiind iubitul lor copil. Ci însuţi, Cel ce Te‑ai născut din pântecele Fecioarei, mângâie cele din lăuntrul maicii mele şi răcoreşte inima tatălui meu, de la care auzi: Aliluia.

Cântarea a 7‑a:

Irmos: Tinerii evrei în cuptor…

(letrină două rânduri) Scrie în cartea celor mântuiţi, ca un Iubitor de oameni, Îndurate, pe pruncul Tău, ca bucurându‑se să strige puterii slavei Tale; bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeule, în veci.

Cu lumina feţei Tale, Cuvântule, luminează pe pruncul Tău acesta care în credinţă s‑a mutat acum la Tine în vârstă nedesăvârşită şi‑Ţi cântă Ţie: Doamne Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Slavă…

Pricină de întristări s‑a arătat acum despărţirea ta pentru cei ce te iubesc; dar ţie adevărată pricină de bucurie şi de veselie, că moşteneşti, pruncule, viaţa de veci.

Şi acum…, a Născătoarei:

Vezi întristarea noastră, Fecioară, pe care ne‑a adus‑o mulţimea răutăţilor noastre, şi mai înainte de plecarea de aici, dă‑ne uşurare cu rugăciunile tale cele de Maică, ca Dumnezeu să ne fie milostiv.

Cântarea a 8‑a:

Irmos: Cuptorul haldeilor…

(letrină două rânduri) În sânurile lui Avraam, în loc de odihnă, unde este bucuria celor ce pururea prăznuiesc, în locaşurile de linişte, unde este apa cea vie, Hristos, Cel ce S‑a făcut prunc pentru noi, să te aşeze pe tine care strigi Lui fără încetare: preoţi lăudaţi‑L, popoare preaînălţaţi‑L întru toţi vecii.

Pricină de întristare şi de lacrimi s‑a făcut nouă despărţirea ta cea cu adevărat de neuitat, că mai înainte de gustarea desfătărilor din viaţa aceasta ai lăsat pământul şi sânurile părinţilor; dar te‑a primit pe tine sânul lui Avraam, ca pe un prunc neîmpărtăşit de nici o întinăciune.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ce mă plângeţi pe mine, strigă tainic pruncul cel adormit, căci nu sunt de plâns; pentru că bucuria tuturor drepţilor s‑a rânduit pruncilor, care n‑au făcut lucruri vrednice de lacrimi şi care cântă lui Hristos: preoţi lăudaţi‑L, popoare, preaînălţaţi‑L întru toţi vecii.

Şi acum…, a Născătoarei:

Scoală‑te în ajutorul nostru, Născătoare de Dumnezeu; ia aminte la rugăciunile noastre şi ne izbăveşte de osânda cea cumplită, de întrebarea cea grea, de întuneric şi de foc, de scrâşnirea dinţilor, de supărările diavolilor şi de toată nevoia, nădejdea celor fără de nădejde şi viaţa celor deznădăjduiţi.

Cântarea a 9‑a:

Irmos: Spăimântatu‑s‑a de aceasta…

(letrină două rânduri) Hristoase, Cel ce Te‑ai făcut prunc fără schimbare şi crucea ai primit de voie şi ai căutat la durerea de Maică a celei ce Te‑a născut, uşurează întristarea şi durerea cumplită a credincioşilor părinţi ai acestui prunc adormit, ca să slăvim puterea Ta.

Trimis‑ai dintru înălţime împărate al tuturor, şi luând pe fericit pruncul acesta, Stăpâne, ca pe o pasăre curată în cuiburile cereşti, mântuit‑ai duhul lui de laţurile cele felurite şi l‑ai împreunat cu duhurile drepţilor, spre a se desfăta în împărăţia Ta.

Slavă…

Pruncilor care nimic n‑au făcut, Cuvântule al lui Dumnezeu, le‑ai dat a locui în ceruri, că aşa ai binevoit, Bunule; între aceia numără şi făptura Ta, pe pruncul ce acum a venit la Tine, însuţi uşurând durerea părinţilor, ca un atotîndurat şi de oameni iubitor.

Şi acum…, a Născătoarei:

Cu ochiul inimii noastre pururea căutând la tine, preanevinovată, care ai rugăciune de mamă către Cel ce S‑a născut din tine, te rugăm, Preacurată, adoarme patimile sufletelor noastre, spre dimineaţa pocăinţei ne deşteaptă, Fecioară, şi cu lumina ta ne luminează.

Irmosul:

Spăimântatu‑s‑a de aceasta cerul, şi marginile pământului s‑au minunat, pentru că Dumnezeu S‑a arătat oamenilor în trup şi pântecele tău s‑a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, mai‑marii cetelor îngereşti şi omeneşti pe tine te măresc.

Apoi LUMINÂNDA

Acum m‑am odihnit şi am aflat uşurare multă, că m‑am mutat din stricăciune şi m‑am dus la viaţă; Doamne, slavă Ţie.

Apoi stihurile acestea:

Stih 1: Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului, aşa va înflori.

Stih 2: Că duh a trecut printr‑însul şi nu va fi şi nici nu‑şi va mai cunoaşte încă locul său.

Stih 3: Şi adevărul Domnului rămâne în veac.

Iar după fiecare stih se cântă luminânda:

Apoi: Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Acum am ales pe Fecioara, Maica lui Dumnezeu, că dintr‑însa S‑a născut Hristos, Izbăvitorul tuturor; Doamne, slavă Ţie.

Şi îndată zice preotul cu glas mare:

Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru sfinţi Te odihneşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin. Sfinte Dumnezeule… Şi de va fi diacon zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Citeţul: Şi duhului tău.

Prochimen, glasul al 6‑lea:

Fericită este calea întru care mergi astăzi, suflete, că s‑a gătit ţie loc de odihnă.

Stih: Întoarce‑te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul bine a făcut ţie.

 

 

APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(XV, 39‑45)

(letrină două rânduri) Fraţilor, nu toate trupurile sunt acelaşi trup, ci unul este trupul oamenilor, şi altul este trupul dobitoacelor, şi altul este trupul păsărilor, şi altul este trupul peştilor. Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este mărirea celor cereşti şi alta a celor pământeşti. Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire. Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă trupul întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă între necinste, înviază întru mărire; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Că de este trup firesc, este şi trup duhovnicesc. Precum şi este scris: Făcutu‑s‑a omul cel dintâi Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă, cu duh dătător de viaţă.

Preotul: Pace ţie… Citeţul: Aliluia, glasul al 6‑lea:

Fericit este cel pe care l‑ai ales şi l‑ai primit, Doamne.

Stih: Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui.

EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi….

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan, citire:

(VI, 35‑39)

(letrină două rânduri) Zis‑a Domnul către iudeii care crezuseră în El: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată. Dar am spus vouă că M‑aţi şi văzut şi nu credeţi. Tot ce‑Mi dă Mie Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel care vine la Mine, nu‑l voi da afară; pentru că M‑am pogorât din cer, nu ca să fac voia mea, ci voia Celui ce M‑a trimis pe Mine. Şi aceasta este voia Celui care M‑a trimis, ca din toţi pe care Mi i‑a dat Mie să nu pierd pe nici unul, ci să‑i înviez pe ei în ziua de apoi.

Apoi această

Rugăciune

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Doamne, Cel ce păzeşti pruncii în viaţa de acum, iar în cea viitoare, pentru nerăutatea şi nevinovăţia minţii lor, umpli cu ei sânurile lui Avraam şi‑i sălăşluieşti în locuri luminoase, unde petrec sufletele drepţilor, primeşte în pace şi sufletul robului Tău (N); căci Tu ai zis: a unora ca acestora este împărăţia cerurilor. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După aceea se face sărutarea icoanei sau a Sfintei Cruci aflată pe pieptul pruncului adormit, în timp ce cântăreţii cântă aceste stihiri, glasul al 8‑lea:

Podobie: O, preaslăvită minune…

O, cine nu va plânge, fiul meu, mutarea ta cea jalnică din viaţa aceasta? Căci, ca un prunc fără de vârstă, ai zburat acum grabnic din braţele maicii, ca o pasăre, şi la Ziditorul tuturor ai alergat. O fiule, cine nu va plânge, văzând veştejită faţa ta cea veselă, care mai înainte era ca un trandafir frumos?

O, cine nu va suspina, fiul meu, şi nu va striga cu plângere pentru podoaba şi frumuseţea cea multă a vieţii tale celei curate? Căci precum corabia ce n‑are urmă, aşa de grabnic ai apus de la ochii mei. Veniţi, prietenii mei, rudele şi vecinii împreună cu mine, să sărutăm pe acesta, petrecându‑l la groapă.

Moartea este uşurare pentru prunci, pentru că s‑au arătat neîmpărtăşiţi de relele lumeşti şi la odihnă şi bucurie cerească au ajuns; în sânurile lui Avraam se bucură şi cu cetele cele dumnezeieşti ale sfinţilor prunci acum se veselesc şi cu credinţă dănţuiesc, căci s‑au mutat curaţi de stricăciunea cea iubitoare de păcat.

Slavă…, glasul al 6‑lea:

Durere a fost pentru Adam gustarea din pomul de demult în Eden, când şi‑a vărsat şarpele veninul, căci prin aceasta a intrat moartea, care mănâncă tot neamul omenesc; ci venind Stăpânul a surpat şarpele şi nouă odihnă ne‑a dăruit. Deci către Dânsul să strigăm: iartă‑ne, Mântuitorule, şi pe cel pe care l‑ai luat cu sfinţii odihneşte‑l, ca un Iubitor de oameni.

Şi acum…, a Născătoarei:

Schimbarea celor întristaţi, izbăvirea celor neputincioşi fiind, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, miluieşte cetatea şi poporul, tu, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, singura folositoare a credincioşilor.

Ajungând la mormânt, se zice: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia…, troparele: Cu duhurile drepţilor… şi celelalte; rugăciunea: Dumnezeul duhurilor… şi cele ştiute ale înmormântării; apoi otpustul.

SĂ SE ŞTIE: deşi că nu se află scris până la ce vârstă să se săvârşească această slujbă a înmormântării pruncilor, noi credem că se cuvine să se săvârşească până la vârsta de şapte ani a pruncului.

Rânduiala înmormântării pruncilor   Făcând preotul obişnuitul început, se citeşte Psalmul 90: Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt… (caută‑l înapoi la pagina 169). Apoi: Aliluia, glasul al 8‑lea cu stihurile respective. După aceea troparele: Cel ce prin adâncul înţelepciunii… Slavă… Şi acum… al Născătoarei de Dumnezeu: Pe tine zid şi liman te avem… (caută‑le la pag. 170). Apoi Psalmul

DUMNEZEIASCA LITURGHIE

(a Sfântului IOAN GURA DE AUR, Arhiepiscopul Constantinopolului)

Liturghia Catehumenilor

Sfintele usi sunt deschise si perdeaua ridicata. Diaconul, stând în fata usilor împaratesti zice cu glas mare:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte.

Preotul, având capul descoperit, ia Sfânta Evanghelie cu amândoua mâinile, o ridica putin si face semnul Sfintei Cruci pe sfântul antimis, începând cu capatul de sus, apoi cu cel de jos, la stânga si la dreapta zicând:

Preotul: Binecuvântata este împaratia Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Preotul închide sfintele usi, iar diaconul zice ectenia mare. Daca nu este diacon o zice preotul din altar.

Ectenia Mare

Diaconul: Cu pace Domnului sa ne rugam.

În timpul ecteniei mari strana raspunde dupa fiecare ectenie de cerere.

Strana: Doamne miluieste.

  • Diaconul: Pentru pacea de sus si pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului sa ne rugam.

  • Pentru pacea a toata lumea, pentru buna starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor, Domnului sa ne rugam.

  • Pentru sfânta biserica aceasta si pentru cei ce cu credinta, cu evlavie si cu frica de Dumnezeu intra într-însa, Domnului sa ne rugam.

  • Pentru Prea Fericitul Parintele nostru ( N ) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru ( N ), pentru cinstita preotime si cea întru Hristos diaconime, si pentru tot clerul si poporul, Domnului sa ne rugam.

  • Pentru (aici se pomeneste Cârmuirea tarii, dupa îndrumarile Sfântului Sinod) , Domnului sa ne rugam.

  • Pentru sfânt locasul acesta, tara aceasta si pentru toate orasele si satele si pentru cei ce cu credinta locuiesc într-însele, Domnului sa ne rugam.

  • Pentru buna-întocmire a vazduhului, pentru îmbelsugarea roadelor pamântului si pen tru vremuri pasnice, Domnului sa ne rugam.

  • Pentru cei ce calatoresc pe ape, pe uscat si prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiti si pentru mântuirea lor, Domnului sa ne rugam.

  • Aici se pot adauga si alte ectenii pentru felurite cereri.

  • Pentru ca sa fim izbaviti noi, de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.

  • Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.

  • Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, marita stapâna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim.

  • Când strana cânta Preasfânta Nascatoare… , preotul zice încet rugaciunea antifonului întâi.

  • Strana: Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi.

  • Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

  • Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea Antifonului întâi

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, a Carui stapânire este neasemanata si slava neajunsa, a Carui mila este nemasurata si iubire de oameni negraita, Însuti Stapâne, dupa milostivirea Ta, cauta spre noi si spre sfânta biserica aceasta, si fa bogate milele Tale si îndurarile Tale cu noi si cu cei ce se roaga împreuna cu noi.

Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:

Preotul: Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si închinaciunea, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cânta acum antifonul întâi. La încheierea antifonului, diaconul sta din nou înaintea sfintelor usi, îsi ridica orarul si zice ectenia mica.

Ectenia Mica

  • Diaconul: Iara si iara cu pace, Domnului sa ne rugam.
  • Strana: Doamne, miluieste.

  • Diaconul: Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.

  • Strana: Doamne miluieste.

  • Diaconul: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, marita stapâna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim.

  • Când strana cânta Preasfânta Nascatoare… , preotul zice încet rugaciunea antifonului îal doilea.

  • Strana: Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi

  • Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

  • Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea Antifonului al doilea

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, mântuieste poporul Tau si binecuvânteaza mostenirea Ta; plinirea Bisericii Tale o pazeste, sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale, Tu pe acestia îi prea mareste cu dumnezeiasca puterea Ta si nu ne lasa pe noi, cei ce nadajduim întru Tine.

Cu glas tare preotul zice ecfonisul.

Preotul: Ca a Ta este stapânirea si a Ta este împaratia si puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cânta acum antifonul al doilea . La încheierea antifonului, diaconul sta iarasi în fata icoanei Nascatoarei de Dumnezeu, ridica orarul si zice ectenia mica.

Ectenia Mica

Diaconul: Iara si iara cu pace, Domnului sa ne rugam.

Strana: Doamne, miluieste

Diaconul: Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, marita stapâna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim.

Când diaconul intra în altar pe usa dinspre miazazi, sta la locul sau la sfânta masa si se înclina în fata preotului, în timp ce preotul zice rugaciunea antifonului al treilea .

Strana: Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi

Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea Antifonului al Treilea

Preotul: Cel ce ne-ai daruit noua aceste rugaciuni obstesti si împreuna-glasuite, Cel ce si la doi si la trei, care se unesc în numele Tau, ai fagaduit sa le împlinesti cererile, Însuti, si acum, plineste cererile cele de folos ale robilor Tai dându-ne noua, în veacul de acum, cunostinta adevarului Tau, si în cel ce va sa fie, viata vesnica daruindu-ne.

Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:

Preotul: Ca bun si iubitor de oameni esti si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În timp ce strana cânta antifonul al treilea sau Fericirile, preotul si diaconul fac trei închinaciuni înaintea Sfintei Mese. Preotul ridica Sfânta Evanghelie si o da diaconului. Diaconul merge înaintea preotului în jurul altarului. Ei ies pe usa dinspre miazanoapte si se opresc în mijlocul bi sericii.

Intrarea mica

Diaconul, stând în mijlocul bisericii, în fata preotului si putin în dreapta sa, zice:

Diaconul: Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.

Preotul zice Rugaciunea Intrarii:

Stapâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai asezat în ceruri cetele si ostile înge rilor si ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fa ca împreuna cu intrarea noastra sa fie si intrarea sfintilor îngeri, care slujesc împreuna cu noi si împreuna slavesc bunatatea Ta. Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si închi na ciunea, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Dupa rugaciune, diaconul, tinând orarul în mâna dreapta, arata catre rasarit cu mâna dreapta si zice:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, sfânta intrare.

Preotul, binecuvântând catre sfântul altar, zice încet:

Preotul: Binecuvântata este intrarea sfintilor Tai, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Ei se închina de doua ori. Diaconul îi da Sfânta Evanghelie preotului sa o sarute. Amândoi mai fac o închinaciune. Daca însa în biserica este arhiereu (sau la manastire, staret), ei îl înlocuiesc pe preot si diaconul duce Sfânta Evanghelie celui mai mare sa o sarute, sarutând si el mâna acestuia. Dupa ce se termina cântarea, diaconul, stând înaintea sfintelor usi, înalta Sfânta Evanghelie cu icoana Învierii spre popor si zice:

Diaconul: Întelepciune, drepti!

Diaconul intra în sfântul altar prin sfintele usi. Preotul se pleaca catre strani, intra în altar si, luând Sfânta Evanghelie, o aseaza pe Sfânta Masa.

Strana: Veniti sa ne închinam si sa cadem la Hristos. Mântuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu,

(Duminica) Cel ce ai înviat din morti, pe noi, cei ce-Ti cântam Tie: Aliluia.

(în zilele saptamânii) Cel ce esti minunat întru sfinti…

La praznicile împaratesti, în loc de Veniti sa ne închinam… , se cânta stihurile speciale.

Dupa aceasta cântare se cânta troparele si condacele potri vite.

Dupa ce se cânta condacele, diaconul, stând între sfintele usi, cu fata catre credinciosi si, tinând orarul în mâna dreapta, zice:

Diaconul: Domnului sa ne rugam.

Si întorcându-se în dreapta preotului îsi pleaca capul catre acesta.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul zice cu glas încet catre preot:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, vremea cântarii celei întreit-sfinte.

Preotul îl binecuvânteaza pe cap zicând:

Preotul: Ca sfânt esti Dumnezeul nostru si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea, – (Pauza)

La sarbatorile mai însemnate si mai cu seama când slujba se face în sobor, preotul se opreste dupa cuvintele : … acum si pururea , iar diaconul se apropie de sfintele usi si aratând cu orarul catre icoana Mântuitorului, zice:

Diaconul: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi.

Cei care se afla în altar cânta zicând aceleasi cuvinte.

Diaconul: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi (de doua ori)

De fiecare data, strana raspunde cu aceleasi cuvinte.

Diaconul: Si ne auzi pe noi.

Este de asemenea obiceiul ca cei din altar sa cânte Si ne auzi pe noi .

Dupa aceasta, diaconul, cu glas mare si înaltând orarul, zice:

Diaconul: Si în vecii vecilor.

Când slujeste preotul singur, zice el însusi: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi . Apoi el cânta singur: Si ne auzi pe noi , dupa care zice: Si în vecii vecilor .

Strana: Amin.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

În zilele de praznic, se poate zice si alta cântare.

În timpul acestei cântari, preotul citeste în taina:

Rugaciunea Cântarii celei Întreit-sfinte

Preotul: Dumnezeule cel sfânt, Care întru sfinti Te odihnesti, Cel ce cu glas întreit-sfânt esti laudat de serafimi si slavit de heruvimi si de toata puterea cereasca închinat; Cel ce dintru nefiinta întru fiinta ai adus toate; Care ai zidit pe om dupa chipul si asemanarea Ta si cu tot harul Tau l-ai împodobit; Cel ce dai întelepciune si pricepere celui ce cere, si nu treci cu vederea pe cel ce greseste, ci pui pocainta spre mântuire; Care ne-ai învrednicit pe noi, smeritii si nevrednicii robii Tai, si în ceasul acesta, a sta înaintea slavei sfântului Tau jertfelnic si a-Ti aduce datorita închinare si preaslavire: Însuti Stapâne, primeste si din gurile noastre, ale pacatosilor, întreit-sfânta cântare si ne cerceteaza pe noi întru bunatatea Ta. Iarta-ne noua toata greseala cea de voie si cea fara de voie; sfinteste sufletele si trupurile noastre si ne da noua sa slujim Tie cu cuviosie în toate zilele vietii noastre. Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor care din veac au bine-placut Tie. Ca sfânt esti Dumnezeul nostru si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preotul si diaconul se închina înaintea Sfintei Mese de fiecare data când se cânta Sfinte Dumnezeule…

La Slava… Si acum… , diaconul, de la locul lui, aratând cu orarul spre proscomidiar, zice catre preot:

Diaconul: Porunceste, parinte.

Preotul merge la proscomidiar îsi pleaca capul si zice:

Preotul: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi diaconul arata catre scaunul de sus si zice:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, scaunul cel de sus.

Diaconul ramâne în dreptul coltului sfintei mese. Preotul, se întoarce catre Sfânta Masa, apoi merge catre scaunul cel de sus, zicând:

Preotul: Binecuvântat esti pe scaunul slavei împaratiei Tale, Cel ce sezi pe heruvimi, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preotul sta cu fata catre credinciosi în dreapta scaunului de sus, locul din mijloc fiind rezervat episcopului.

Dupa Slava… Si acum… , diaconul stând între sfintele usi zice:

Diaconul: Puternic.

Si strana cânta Sfinte Dumnezeule…

Apostolul

Dupa plinirea Cântarii celei întreit-sfinte, diaconul venind între sfintele usi, cu fata spre credinciosi, zice:

Diaconul: Sa luam aminte.

Preotul: Pace tuturor.

Cititorul: Si duhului tau.

Clericii merg si stau înaintea scaunului înalt.

Cititorul sta în mijlocul bisericii cu fata la altar si cânta prochimenul Apostolului. Apoi diaconul zice:

Diaconul: Întelepciune.

Si citetul: Din Epistola catre…

Diaconul: Sa luam aminte.

Cititorul, cu fata la altar, citeste Epistola.

Diaconul ia cadelnita cu tamâie si vine catre preot pentru a primi binecuvântarea , apoi cadeste Sfânta Masa împrejur si în sfântul altar si pe preot, apoi iese din altar si cadeste dupa rânduiala icoanele, jetul arhieresc, stranile, pe citet si, din mijlocul bisericii, pe ceilalti credinciosi. Apoi, intra în sfântul altar, cadind.

Evanghelia

Întorcându-se catre Sfânta Masa, preotul citeste încetisor rugaciunea dinaintea Evangheliei.

Preotul: Straluceste în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stapâne, lumina cea curata a cunoasterii Dumnezeirii Tale si deschide ochii gândului nostru spre întelegerea evanghelicelor Tale propovaduiri. Pune în noi si frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului calcând, vietuire duhov niceasca sa petrecem, cugetând si facând toate cele ce sunt spre buna-placerea Ta. Ca Tu esti luminarea sufle te lor si a trupurilor noastre, Hristoase Dumneze ule si Tie slava înaltam, împreuna si Celui fara de început al Tau Parinte si Preasfântului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Diaconul, ispravind de cadit, pune cadelnita la locul ei, se apropie de preot si primeste de la el Sfânta Evanghelie si, închinându-se înaintea Sfintei Evanghelii, o ia cu amândoua mâinile si pune capatul orarului peste ea.

Dupa citirea Apostolului, preotul sta între sfintele usi cu fata spre credinciosi si zice:

Preotul: Pace tie, cititorule.

Citetul: Si duhului tau

Strana: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Diaconul iese cu Sfânta Evanghelie prin sfintele usi. Înaintea lui merg doi purtatori cu sfesnice cu lumânari; diaconul zice:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, pe binevestitorul Sfântului Apostol si Evanghelist ( N )

Preotul, binecuvântându-l, zice:

Preotul: Dumnezeu, pentru rugaciunile Sfântului, întru tot laudatului Apostol si Evanghelist ( N ) sa-ti dea tie, celui ce binevestesti, cuvânt cu putere multa, spre plinirea Evangheliei iubitului Sau Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos.

Diaconul: Amin.

În zilele saptamânii, preotul binecuvânteaza pe diacon în taina.

Dupa aceasta, diaconul (sau preotul daca nu este diacon) sta între sfintele usi cu fata catre credinciosi, si zice:

Diaconul: Întelepciune, drepti, sa ascultam Sfânta Evanghelie.

Preotul: Pace tuturor!

Preotul sta între sfintele usi, cât timp diaconul citeste din Sfânta Evanghelie.

Strana: Si duhului tau.

Diaconul: Din Sfânta Evanghelie de la ( N ) citire.

Strana: Slava Tie, Doamne, slava Tie.

Preotul sau diaconul al doilea zice:

Preotul: Sa luam aminte.

Daca nu este diacon, preotul citeste Sfânta Evanghelie, dintre sfintele usi, având de-a dreapta si de-a stânga câte un sfesnic cu lumânare aprinsa.

Dupa citirea Sfintei Evanghelii, diaconul îndreapta cartea catre preot care zice:

Preotul: Pace tie, celui ce ai binevestit.

Strana: Slava Tie, Doamne, slava Tie.

Preotul, primind Sfânta Evanghelie de la diacon, o saruta si-i binecuvânteaza pe credinciosi cu ea în semnul crucii dupa care o aseaza pe Sfânta Masa deasupra sfântului antimis.

Dupa citirea textului Evangheliei, urmeaza de obicei tâlcuirea ei (predica).

Dupa predica, daca se tine acum, se închid sfintele usi, iar diaconul stând în fata sfintelor usi, în mijlocul bisericii, zice:

Ectenia cererii staruitoare

  • Diaconul: Sa zicem toti, din tot sufletul si din tot cugetul nostru sa zicem.

  • Strana: Doamne miluieste.

  • Diaconul: Doamne, Atotstapânitorule, Dumnezeul parintilor nostri, rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste.

  • Strana: Doamne miluieste.

  • Diaconul: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste.

  • Strana: Doamne miluieste (de 3 ori) .

În acest timp, preotul zice în taina Rugaciunea cererii staruitoare.

Diaconul sau, daca nu este diacon, preotul, zice:

  • Diaconul: Înca ne rugam pentru Prea Fericitul Parintele nostru ( N ), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spentru (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru ( N ), si pentru toti fratii nostri întru Hristos.

  • Înca ne rugam (aici se pomeneste Cârmuirea tarii, dupa îndrumarile Sfântului Sinod) , pentru sanatatea si mântuirea lor.

  • Înca ne rugam pentru fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii si pentru toti cei întru Hristos frati ai nostri.

  • Înca ne rugam pentru fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sfânt locasului acestuia si pentru toti cei mai dinainte adormiti parinti si frati ai nostri dreptmaritori crestini, care odihnesc aici si pretutindeni.

  • Înca ne rugam pentru mila, viata, pacea, sanatatea, mântuirea, cercetarea, lasarea si iertarea pacatelor robilor lui Dumnezeu enoriasi, ctitori si binefacatori ai sfântului locasului acestuia.

Aici se pot pune ectenii pentru diferite cereri.

  • Înca ne rugam pentru cei ce aduc daruri si fac bine în sfânta si întru tot cinstita bise rica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cânta si pentru poporul ce sta înainte si asteapta de la Tine mare si multa mila.

Rugaciunea cererii staruitoare

  • Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, primeste aceasta rugaciune staruitoare de la robii Tai si ne miluieste pe noi, dupa multimea milei Tale, si trimite îndurarile Tale peste noi si peste tot poporul Tau, care asteapta de la Tine mare si multa mila.
  • Preotul: Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Strana: Amin.

* *

Ectenia pentru pomenirea mortilor

Acum se poate zice ectenia pentru cei chemati, potrivit cerintelor parohiei. De obicei nu se zice în zilele de duminica, în sarbatoarea Învierii sau în zilele de sarbatoare:

  • Diaconul: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste.

  • Strana: Doamne miluieste. (de 3 ori)

  • Diaconul: Înca ne rugam pentru odihna sufletelor adormitilor robilor lui Dumnezeu ( N ), si pentru ca sa li se ierte lor toata greseala cea de voie si cea fara de voie.

  • Strana: Doamne miluieste. (de trei ori)

  • Diaconul: Ca Domnul Dumnezeu sa aseze sufletele lor unde dreptii se odihnesc.

  • Strana: Doamne miluieste. (de trei ori)

  • Diaconul: Mila lui Dumnezeu, împaratia cerului si iertarea pacatelor lor, de la Hristos, Împaratul cel fara de moarte si Dumnezeul nostru, sa cerem.

  • Strana: Da Doamne.

  • Diaconul: Domnului sa ne rugam.

  • Strana: Doamne miluieste.

  • Preotul: Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, Care ai calcat moartea si pe diavolul l-ai surpat si ai daruit viata lumii Tale, Însuti Doamne, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai ( N ), în loc luminat, în loc cu verdeata, în loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, întristarea si suspinarea. Si orice greseala au savârsit ei cu cuvântul, cu lucrul, sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun si iubitor de oameni, iarta-le lor. Ca nu este om, care sa fie viu si sa nu greseasca; numai Tu singur esti fara de pacat; dreptatea Ta este dreptate în veac si cuvântul Tau, adevarul.

  • Diaconul: Domnului sa ne rugam.

  • Preotul: Ca Tu esti învierea si viata si odihna robilor Tai ( N ), Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava înaltam, împreuna si Celui fara de început al Tau Parinte si Preasfântului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

  • Strana: Amin.

Diaconul, sau daca nu este diacon, preotul:

  • Diaconul: Întru fericita adormire, vesnica odihna da, Doamne, sufletelor adormitilor robilor Tai, celor ce s-au pomenit acum, si le fa lor vesnica pomenire.

Si se cânta, în altar o data, apoi la strani de doua ori: Vesnica pomenire .

Strana: Vesnica pomenire.

Ectenia pentru cei chemati

Preotul începe sa desfaca sfântul antimis. Totusi Ectenia si Rugaciunea pentru cei chemati pot fi omise în unele situatii. În acest caz antimisul se desface la zicerea Ecteniei Cererii Staruitoare, înaintea ecfonisului. Daca se omite Ectenia pentru cei chemati, diaconul zice acum Ectenia pentru credinciosi.

Diaconul: Rugati-va cei chemati, Domnului.

Preotul desface partea din stânga sa.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Cei credinciosi, pentru cei chemati sa ne rugam, ca Domnul sa-i miluiasca pe dânsii.

Preotul desface partea din dreapta sa.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Sa-i învete pe dânsii cuvântul adevarului .

Preotul desface partea de jos.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Sa le descopere lor Evanghelia dreptatii.

Preotul desface pertea de sus.

Strana: Doamne miluieste.

Apoi preotul începe sa stearga cu buretele sfântul antimis, din toate partile, spre îndoitura din dreapta.

  • Diaconul: Sa-i uneasca pe dânsii cu Sfânta Sa sobornicesca si apostoleasca Biserica.

  • Strana: Doamne miluieste.

  • Diaconul: Mântuieste, miluieste, apara si-i pazeste pe dânsii, Dumnezeule, cu harul Tau.

  • Strana: Doamne miluieste.

  • Diaconul: Cei chemati, capetele voastre Domnului sa le plecati.

  • Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea pentru cei chemati

Preotul citeste în taina:

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce întru cele de sus locuiesti si spre cei smeriti privesti, Care ai trimis mântuire neamului omenesc pe Unul-Nascut Fiul Tau si Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, cauta spre robii Tai cei chemati, care si-au plecat grumajii înaintea Ta, si-i învredniceste pe dânsii, la vremea potrivita, de baia nasterii celei de a doua, de iertarea pacatelor si de vesmântul nestricaciunii; uneste-i pe dânsii cu sfânta Ta soborniceasca si apostoleasca Biserica si-i numara pe dânsii cu turma Ta cea aleasa.

Preotul zice ecfonisul în timp ce însemneaza crucis cu buretele deasupra sfântului antimis. Apoi îl saruta si îl pune la locul lui, sus în dreapta antimisului.

Preotul: Ca si acestia împreuna cu noi sa slaveasca preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul zice din mijlocul bisericii:

Diaconul: Câti sunteti chemati, iesiti.

Iar de este un al doilea diacon, zice si acesta, dintre sfintele usi:

Cei chemati, iesiti.

Apoi iarasi diaconul, din mijlocul bisericii:

Câti sunteti chemati, iesiti.

Diaconul, dintre sfintele usi:

Ca nimeni dintre cei chemati (sa nu ramâna).

Daca este numai un singur diacon, ori de slujeste preotul singur, preotul zice tot dialogul:

Câti sunteti chemati, iesiti.

Cei chemati, iesiti.

Câti sunteti chemati, iesiti.

Ca nimeni dintre cei chemati (sa nu ramâna).

Liturghia Credinciosilor

Prima ectenie pentru credinciosi

Diaconul, din mijlocul bisericii, zice:

Diaconul: Câti suntem credinciosi, iara si iara cu pace Domnului sa ne rugam.

Strana: Doamne miluieste.

Se închide perdeaua de la sfintele usi. Strana cânta din nou:

Strana: Doamne miluieste.

Preotul citeste în taina Prima rugaciune pentru credinciosi

Diaconul: Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.

Strana: Doamne miluieste.

Rugaciunea întâi pentru credinciosi

Preotul: Multumim Tie, Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta si acum înaintea sfântului Tau jertfelnic si a cadea la îndurarile Tale, pentru pacatele noastre si pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului. Primeste Dumnezeule, rugaciunea noastra; fa-ne sa fim vrednici a-Ti aduce rugaciuni, cereri si jertfe fara de sânge pentru tot poporul Tau; si ne învredniceste pe noi, pe care ne-ai pus întru aceasta slujba a Ta, cu puterea Duhului Tau celui Sfânt, ca fara de osânda si fara de sminteala, întru marturia curata a cugetului nostru, sa Te chemam pe Tine în toata vremea si în tot locul si, auzindu-ne pe noi, milostiv sa ne fii noua, întru multimea bunatatii Tale.

Diaconul: Întelepciune!

Preotul: Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si închinaciunea, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

A Doua Ectenie pentru Credinciosi

Diaconul: Iara si iara cu pace, Domnului sa ne rugam.

Strana: Doamne miluieste. (acum si la urmatoarele ectenii de cerere)

Urmatoarele ectenii de cerere se zic numai daca slujeste si un diacon. Daca preotul slujeste singur, el citeste în taina a doua Rugaciune pentru credinciosi.

  • Diaconul: Pentru pacea de sus si pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului sa ne rugam.

  • Pentru pacea a toata lumea, pentru bunastarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor, Domnului sa ne rugam.

  • Pentru sfânta biserica aceasta si pentru cei ce cu credinta, cu evlavie si cu frica de Dum nezeu intra într-însa, Domnului sa ne rugam.

  • Pentru ca sa fim noi izbaviti de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.

Daca preotul slujeste singur el continua de aici.

Diaconul : Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.

Strana: Doamne miluieste.

Rugaciunea a doua pentru credinciosi

Preotul: Iarasi si de multe ori cadem la Tine si ne rugam Tie, Bunule si Iubitorule de oameni, ca privind spre rugaciunea noastra, sa curatesti sufletele si trupurile noastre de toata necuratia trupului si a duhului si sa ne dai noua sa stam nevinovati si fara de osânda înaintea sfântului Tau jertfelnic. Si daruieste, Dumnezeule, si celor ce se roaga împreuna cu noi spor în viata, în credinta si în întelegerea cea duhov niceasca. Da lor sa-Ti slujeasca totdeauna cu frica si cu dragoste si întru nevinovatie si fara osânda sa se împartaseasca cu Sfintele Tale Taine si sa se învredniceasca de cereasca Ta împaratie.

Diaconul: Întelepciune.

Diaconul intra în altar prin usa dinspre miazanoapte.

Preotul: Ca sub stapânirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cânta cântarea heruvimica pâna la: Ca pe împaratul…

Strana: Noi, care pe heruvimi cu taina închipuim si facatoarei de viata Treimi întreit-sfânta cântare aducem, toata grija cea lumeasca sa o lepadam.

Preotul citeste în taina Rugaciunea din timpul cântarii heruvimice:

Rugaciunea din timpul cântarii heruvimice

Preotul: Nimeni din cei legati cu pofte si cu desfatari trupesti nu este vrednic sa vina, sa se apropie, sau sa slujeasca Tie, Împaratul slavei; caci a sluji Tie este lucru mare si înfricosator chiar pentru puterile cele ceresti. Dar, totusi, pentru iubirea Ta de oameni cea negraita si nemasurata, fara mutare si fara schimbare Te-ai facut om, si Arhiereu al nostru Te-ai facut, si, ca un Stapân a toate, ne-ai dat slujba sfânta a acestei jertfe liturgice si fara sânge; ca singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stapânesti cele ceresti si cele pamântesti, Care Te porti pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor si Împaratul lui Israel, Cel ce singur esti Sfânt si întru sfinti Te odihnesti. Deci pe Tine Te rog, Cel ce singur esti bun si binevoitor, cauta spre mine pacatosul si netrebnicul robul Tau, si-mi curateste sufletul si inima de cugete viclene; si învredniceste-ma, cu puterea Sfântului Tau Duh, pe mine, cel ce sunt îmbracat cu harul preotiei, sa stau înaintea sfintei Tale mese acesteia si sa jertfesc sfântul si preacuratul Tau Trup si scumpul Tau Sânge. Caci la Tine vin, plecându-mi grumajii mei si ma rog Tie: Sa nu întorci fata Ta de la mine, nici sa ma lepezi dintre slujitorii Tai, ci binevoieste sa-Ti fie aduse darurile acestea de mine pacatosul si nevrednicul robul Tau. Ca Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce Te împarti, Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava înaltam, împreuna si Celui fara de început al Tau Parinte si Preasfântului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Dupa ce preotul a zis rugaciunea, el si diaconul zic în taina cântarea heruvimica de trei ori, facând câte o închinaciune la fiecare sfârsit.

Cântarea heruvimica

Preotul: Noi, care pe heruvimi cu taina închipuim si facatoarei de viata Treimi întreit-sfânta cântare aducem, toata grija cea lumeasca sa o lepadam…

Diaconul: …Ca pe Împaratul tuturor, sa primim pe Cel înconjurat în chip nevazut de cetele îngeresti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Si de nu s-a facut mai înainte acoperirea Cinstitelor Daruri la proscomidiar, se face acum. Se ridica apoi perdeaua si se deschid sfintele usi. Diaconul da cadelnita preotului, si, luând o lumânare aprinsa merge înaintea preotului care tamâiaza Sfânta Masa împrejur, altarul tot si iesind prin sfintele usi, tamâiaza icoanele si pe credinciosi. Preotul zice în taina Psalmul 50 pâna la versul Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit… . Daca este timp el poate zice si alte tropare de umilinta. Întorcându-se la Sfânta Masa, preotul da cadelnita diaconului. Amândoi fac apoi doua închinaciuni înaintea Sfintei Mese, zicând:

Preotul: Dumnezeule, curateste-ma pe mine pacatosul si ma miluieste.

Dupa aceea preotul saruta sfântul antimis, Sfânta Cruce si Sfânta Masa. Diaconul saruta numai Sfânta Masa. Mai fac apoi amândoi o închinaciune si se întorc plecându-se, dintre sfintele usi, catre credinciosi. Merg dupa aceea la proscomidiar si închinându-se de trei ori, zic:

Dumnezeule curateste-ma pe mine pacatosul si ma miluieste.

Diaconul: Ridica, parinte.

Preotul, luând Aerul îl pune pe umerii diaconului, zicând:

Preotul: Ridicati mâinile voastre la cele sfinte si binecuvântati pe Domnul.

El da sfântul disc diaconului, care îl tine în dreptul fruntii. Preotul însusi ia sfântul potir. Diaconul iese înaintea preotului prin usa dinspre miazanoapte facând Iesirea cu Cinstitele Daruri sau Vohodul. Daca sunt doi diaconi, preotul pune mai întâi pe umerii celui de al doilea un Aer, dându-i apoi cadelnita. Al doilea diacon merge înaintea diaconului întâi. Iar de slujeste numai preotul, face el singur Vohodul, având Aerul pe umeri, potirul în mâna dreapta si discul în mâna stânga.

Când sunt mai multi preoti si diaconi, cel dintâi dintre preoti, împreuna cu diaconii, se pleaca catre credinciosi. Apoi vin si ceilalti preoti începând de la cei cu rang mai mare, care se închina dupa rânduiala si vin în fata proscomidiarului, având în mâna dreapta fiecare câte o sfânta cruce, si, la nevoie, chiar cartea Dumnezeiestii Liturghii. Preotul care a facut Proscomidia poarta copia si lingurita. Si fac Vohodul, mergând unul dupa altul în urma preotului celui dintâi si când ajung în mijlocul bisericii, se întorc cu fata spre apus. Când nu sunt diaconi, atât sfântul disc cât si sfântul potir se iau de catre întâiul dintre preoti.

Iesind deci din sfântul altar, întâiul dintre diaconi zice cu glas mare:

Iesirea cu Cinstitele Daruri

Diaconul: Pe voi pe toti, dreptmaritorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin. (Acum si la urmatoarele ectenii de cerere)

Al doilea diacon, mergând înaintea primului diacon, se opreeste în fata icoanei Sfintei Fecioare. Primul dintre diaconi intra în altar si sta în dreapta, asteptându-l pe preot sa intre cu Sfântul Potir. Când preotul intra în altar, al doilea diacon îl cadeste si apoi intra si el prin usa dinspre miazanoapte. Înainte de a intra în altar, preotul zice urmatoarele ectenii de cerere:

  • Preotul: Pe Prea Fericitul Parintele nostru ( N ), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spe (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru ( N ), sa-l pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.
  • Pe (aici se pomeneste Cârmuirea tarii, dupa îndrumarile Sfântului Sinod) , sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.

  • Pe fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii si pe toti cei din clerul bisericesc sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu întru înparatia Sa.

  • Pe adormitii întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Miron, Nicodim, Justinian si Iustin, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.

  • Pe fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sfântului locasului acestuia si pe alti ctitori, miluitori si facatori de bine, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.

  • Pe ostasii români cazuti pe câmpurile de lupta pentru apararea tarii, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.

  • Pe cei ce au adus aceste daruri si pe cei pentru care s-au adus, vii si morti sa-i pomenasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.

  • Pe toti cei adormiti din neamurile noastre, stramosi, mosi, parinti, frati, surori si pe toti cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare dupa numele sau, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.

Nu se citesc acum pomelnice.

Întâiul dintre preoti zice, facând semnul Sfintei Cruci cu potirul spre credinciosi:

  • Preotul: Si pe voi pe toti, dreptmaritorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

  • Strana: Amin.

Strana cânta mai departe cântarea heruvimica de la Ca pe Împaratul… pâna la sfârsit.

Strana: …Ca pe Împaratul tuturor, sa primim pe Cel înconjurat în chip nevazut de cetele îngeresti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Când preotii intra în altar, întâiul dintre diaconi zice catre preotul care duce sfântul potir:

Diaconul: Preotia ta sa o pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.

Preotul zice catre diacon:

Preotul: Diaconia ta sa o pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Si pune sfântul potir pe antimis si ia sfântul disc de la diacon, îl aseaza pe Sfânta Masa în stânga sfântului potir, întocmai ca la proscomidiar, zicând:

Preotul: Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tau, cu giulgiu curat înfasurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul si pe scaun împreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce esti necuprins.

Ca un purtator de viata si mai înfrumusetat decât raiul cu adevarat si decât toata camara împarateasca mai luminat s-a aratat, Hristoase, mormântul Tau, izvorul învierii noastre.

Se închid sfintele usi si perdeaua lor. Preotul ia aco-peramintele de pe sfântul disc si de pe sfântul potir, le pune pe Sfânta Masa. Dupa ce a luat Aerul de pe umerii diaconului, îl cadeste, apoi îl aseaza peste Cinstitele Daruri, zicând:

Preotul: Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tau, cu giulgiu curat înfasurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

Luând cadelnita, preotul cadeste Cinstitele Daruri de trei ori, zicând:

Preotul: Fa bine, Doamne, întru bunavoirea Ta, Sio nului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.

Diaconul: Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot, atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Preotul da înapoi cadelnita. Plecându-si capul, zice catre diacon:

Preotul: Pomeneste-ma, frate si împreuna-slujitorule.

Diaconul: Preotia ta sa o pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.

Apoi diaconul îsi pleaca capul si tinând orarul cu trei degete ale mâinii drepte, zice:

Diaconul: Roaga-te pentru mine, parinte.

Preotul: Duhul Sfânt sa vina peste tine si puterea Celui preaînalt sa te umbreasca.

Diaconul: Acelasi Duh sa lucreze împreuna cu noi în toate zilele vietii noastre. Pomeneste-ma, parinte.

Preotul îl binecuvânteaza pe diacon si zice:

Diaconul: Sa te pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Diaconul saruta dreapta preotului, iese prin usa dinspre miazanoapte si mergând la locul cel obisnuit, înaintea sfintelor usi, zice:

  • Diaconul: Sa plinim rugaciunea noastra Domnului.

  • Strana: Doamne miluieste. (Acum si la urmatoarele ectenii de cerere)

  • Diaconul: Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului sa ne rugam.

  • Pentru sfânta biserica aceasta si pentru cei ce cu credinta, cu evlavie si cu frica de Dumnezeu intra într-însa, Domnului sa ne rugam.

  • Pentru ca sa fim izbaviti noi de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.

  • Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.

  • Dupa asezarea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masa, diaconul îsi urmeaza ectenia, în timp ce preotul zice în taina Rugaciunea punerii-înainte.

  • Daca sunt mai multi preoti, Sarutul Pacii poate sa înceapa în timpul acestei ectenii de cerere.

  • Diaconul: Ziua toata desavârsita, sfânta, în pace si fara de pacat, la Domnul sa cerem.

  • Strana: Da Doamne. (Acum si la urmatoarele ectenii de cerere)

  • Diaconul: Înger de pace, credincios îndreptator, pazitor al sufletelor si al trupurilor noastre, la Domnul sa cerem.

  • Mila si iertare de pacatele si de greselile noastre, la Domnul sa cerem.

  • Cele bune si de folos sufletelor noastre si pace lumii, la Domnul sa cerem.

  • Cealalta vreme a vietii noastre în pace si întru pocainta a o savârsi, la Domnul sa cerem.

  • Sfârsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neînfruntat, în pace si raspuns bun la înfricosatoarea judecata a lui Hristos, sa cerem.

  • Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, marita stapâna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim.

  • Strana: Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

  • Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

  • Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea punerii – înainte

  • Preotul: Doamne, Dumnezeule, Atottiitorule, Cel ce esti singur Sfânt, Care primesti jertfa de lauda de la cei ce Te cheama pe Tine cu toata inima, primeste si rugaciunea noastra a pacatosilor si o du la sfântul Tau jertfelnic; fa-ne vrednici a-Ti aduce Tie daruri si jertfe duhovnicesti, pentru pacatele noastre si pentru cele din nestiinta ale poporului. Si ne învredniceste sa aflam har înaintea Ta, ca sa fie bineprimita jertfa noastra si sa se salasluiasca Duhul cel bun al harului Tau peste noi, peste aceste daruri puse înainte si peste tot poporul Tau.

Preotul: Cu îndurarile Unuia-Nascut Fiului Tau, cu Care esti binecuvântat, împreuna cu Preasfântul si bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul sta cu fata spre credinciosi si îi binecuvânteaza.

Sarutul pacii

Preotul: Pace tuturor.

Strana: Si duhului tau.

Diaconul: Sa ne iubim unii pe altii, ca într-un gând sa marturisim.

Strana: Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita.

Preotul se închina de trei ori, zicând de fiecare data:

Preotul: Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea, Domnul este întarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu.

Imnul aceasta îl poate cânta clerul din altar, corul sau un cântaret.

Preotul saruta sfântul disc, sfântul potir si marginea Sfintei Mese. Diaconul, face semnul crucii si saruta crucea de pe orarul sau.

De vor sluji mai multi preoti, cel dintâi dintre preotii împreuna-slujitori, dupa ce s-a închinat Cinstitele Daruri, trece în partea dinspre miazazi a altarului. Al doilea preot saruta si el Cinstitele Daruri si merge la cel dintâi care zice: Hristos în mijlocul nostru! Al doilea preot raspunde: Este si va fi! Se saruta unul pe altul pe umeri si cel dintâi zice: Totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin. Cel de-al doilea preot trece în dreapta celui dintâi si asteapta amândoi pâna ce ceilalti preoti saruta Sfintele Daruri si vin la ei sa schimbe sarutul pacii.

Daca sunt mai multi diaconi, ei nu saruta Cinstitele Daruri, ci fiecare sfânta cruce de pe orarul sau si apoi unul pe altul, rostind aceleasi cuvinte si facând întocmai ca si preotii.

Diaconul care a zis ectenia zice de la locul sau cu glas tare:

Diaconul: Usile, usile, cu întelepciune sa luam aminte!

Se ridica perdeaua sfintelor usi. Preotul ridica Aerul deasupra Cinstitelor Daruri si îl clatina singur, ori cu ceilalti preoti împreuna-slujitori, daca sunt mai multi. El zice, împreuna cu credinciosii, Simbolul credintei si dupa cuvintele si a înviat a treia zi saruta Aerul si îl aseaza la o parte împreuna cu celelalte acoperaminte.

Simbolul credintei (Crezul)

Cred întru unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Facatorul cerului si al pamântului, al tuturor celor vazute si nevazute.

Si întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai înainte de toti vecii: Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut;

Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a facut om;

Si S-a rastignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a îngropat;

Si a înviat a treia zi, dupa Scripturi;

Si S-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui;

Si iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii, a Carui împaratie nu va avea sfârsit.

Si întru Duhul Sfânt, Domnul de viata Facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce împreuna cu Tatal si cu Fiul este închinat si slavit, Care a grait prin prooroci.

Întru una, sfânta, soborniceasca si apostoleasca Biserica;

Marturisesc un botez spre iertarea pacatelor;

Astept învierea mortilor;

Si viata veacului ce va sa fie. Amin.

Pregatirea pentru Sfintirea

Cinstitelor Daruri

Diaconul: Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte, Sfânta Jertfa cu pace a o aduce.

Strana: Mila pacii, jertfa laudei.

Diaconul îsi face semnul crucii, intra în sfântul altar, ia un acoperamânt si apara cu evlavie Cinstitele Daruri. Se deschid sfintele usi. Preotul, luând în mâna o cruce de pe Sfânta Masa, si stând între sfintele usi, îi binecuvânteaza pe credinciosi zicând:

Preotul: Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si împar tasirea Sfântului Duh, sa fie cu voi cu toti.

Strana: Si cu duhul tau.

Preotul, înaltând Sfânta Cruce, zice tot cu fata spre credinciosi:

Preotul: Sus sa avem inimile.

Strana: Avem catre Domnul.

Preotul se întoarce catre icoana Mântuitorului, se pleaca si zice:

Preotul: Sa multumim Domnului.

Preotul se întoarce apoi la Sfânta Masa. Se închid sfintele usi si perdeaua.

Strana: Cu vrednicie si cu dreptate este a ne închina Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, Treimei celei de o fiinta si nedespartita.

Rugaciunile de sfintire a Cinstitelor Daruri:

Preotul: Cu vrednicie si cu dreptate este a-Ti cânta Tie, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lauda, Tie a-Ti multumi, Tie a ne închina, în tot locul stapânirii Tale; caci Tu esti Dumnezeu negrait si necuprins cu gândul, nevazut, neajuns, pururea fiind si acelasi fiind: Tu si Unul-Nascut Fiul Tau si Duhul Tau cel Sfânt. Tu din nefiinta la fiinta ne-ai adus pe noi, si cazând noi, iarasi ne-ai ridicat si nu Te-ai departat, toate facându-le, pâna ce ne-ai suit la cer si ne-ai daruit împaratia Ta ce va sa fie. Pentru toate acestea multumim Tie si Unuia-Nascut Fiului Tau si Duhului Tau celui Sfânt, pentru toate pe care le stim si pe care nu le stim; pentru binefacerile Tale cele aratate si cele nearatate, ce ni s-au facut noua. Multumim Tie si pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, desi stau înaintea Ta mii de arhangheli si zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi multi si se rafimii cei cu câte sase aripi, care se înalta zburând…

Diaconul, sau daca nu este diacon, preotul face cu sfânta steluta semnul crucii deasupra sfântului disc, atingând cu ea în cele patru parti ale sfântului disc, când preotul zice cu glas tare:

Preotul: Cântare de biruinta cântând, strigând, glas înaltând si graind:

Preotul saruta sfânta steluta si o pune deoparte.

Strana: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este cerul si pamântul de slava Ta! Osana întru cei de sus! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Diaconul sta în dreapta preotului, apara Cinstitele Daruri cu un acoperamânt. Preotul zice în taina:

Preotul: Cu aceste fericite Puteri si noi, Iubitorule de oameni, Stapâne, strigam si graim: Sfânt esti si Preasfânt, Tu si Unul-Nascut Fiul Tau si Duhul Tau cel Sfânt. Sfânt esti si Preasfânt si slava Ta este plina de maretie. Caci Tu ai iubit lumea Ta atât de mult încât pe Unul-Nascut Fiul Tau L-ai dat, ca tot cel ce crede într-Însul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Si Acesta venind si toata rânduiala cea pentru noi plinind, în noaptea întru care a fost vândut si mai vârtos Însusi pe Sine S-a dat pentru viata lumii, luând pâinea cu sfintele si preacuratele si fara prihana mâinile Sale, multumind si binecuvântând, sfintind si frângând, a dat Sfintilor Sai Ucenici si Apostoli, zicând:

Diaconul, tinând orarul cu trei degete de la mâna dreapta, arata preotului sfântul disc, preotul, aratând cu dreapta Sfântul Agnet, zice:

Preotul: Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea pacatelor.

Strana: Amin.

Preotul continua, zicând în taina:

Preotul: Asemenea si paharul dupa cina zicând:

Diaconul arata cu orarul sfântul potir, când preotul, aratând cu dreapta spre sfântul potir, zice:

Preotul: Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor.

Strana: Amin.

Preotul continua zicând în taina:

Preotul: Aducându-ne aminte, asadar, de aceasta porunca mântuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de groapa, de învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de sederea cea de-a dreapta, si de cea de a doua si slavita iarasi venire.

Diaconul pune acoperamântul deoparte si stând în fata Sfântei Mese ia sfântul disc cu mâna dreapta, si sfântul potir cu cea stânga, cu mâna dreapta peste cea stânga în chip de cruce, le înalta deasupra sfântului antimis la …Tie Ti-aducem… , coborându-le, face semnul crucii cu ele deasupra antimisului, în timp ce preotul zice:

Daca nu este diacon, preotul face el cele de mai sus.

Preotul: Ale Tale dintru ale Tale, Tie Ti-aducem de toate si pentru toate.

Strana: Pe Tine Te laudam, pe Tine Te binecuvântam, Tie Îti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeul nostru.

În timpul acestei cântari preotul si diaconul se închina de trei ori înaintea Sfintei Mese, zicând:

Clericii: Dumnezeule, curateste-ma pe mine pacatosul si ma miluieste.

Apoi preotul ridicându-si mâinile zice troparul Ceasului al III-lea:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tau Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieste noua, celor ce ne rugam Tie.

Diaconul: Stih 1: Inima curata zideste întru mine, Dumnezeule, si duh drept înnoieste întru cele dinlauntru ale mele.

Preotul si diaconul se pleaca din nou si preotul, ridicându-si mâinile, zice:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tau Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieste noua, celor ce ne rugam Tie.

Diaconul: Stih 2: Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Preotul si diaconul se pleaca din nou si preotul, ridicându-si mâinile, zice:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tau Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieste noua, celor ce ne rugam Tie.

Diaconul: Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh. Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Cuvintele diaconului care urmeaza nu se spun de catre preot când acesta este singur. Când sunt multi preoti, numai cel dintâi sfinteste Cinstitele Daruri.

Preotul zice în taina:

Preotul: Înca aducem Tie aceasta slujba duhovniceasca si fara de sânge, si Te chemam, Te rugam si cu umilinta la Tine cadem: Trimite Duhul Tau cel Sfânt peste noi si peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.

Diaconul îsi pleaca capul, arata cu orarul sfânta pâine si zice încet:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, sfânta pâine.

Preotul binecuvânteaza peste Sfântul Agnet, zicând:

Preotul: Si fa, adica, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tau.

Diaconul: Amin.

Diaconul arata spre Sfântul Potir si zice:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, sfântul potir.

Preotul binecuvânteaza sfântul potir, zicând:

Preotul: Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tau.

Diaconul: Amin.

Diaconul arata catre amândoua Sfintele, si zice:

Diaconul: Binecuvânteaza-le, parinte, pe amândoua.

Preotul face odata semnul crucii asupra sfântului disc si asupra sfântului potir, zicând:

Preotul: Prefacându-le cu Duhul Tau cel Sfânt.

Diaconul: Amin, Amin, Amin.

Preotul si diaconul se pleaca de trei ori, pâna la pamânt. Apoi diaconul zice:

Diaconul: Pomeneste-ma, parinte, pe mine pacatosul.

Preotul: Sa te pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Diaconul apara Sfintele Taine cu acoperamântul. Daca este numai un preot, el acopera sfântul potir cu un acoperamânt mic. Apoi continua:

  • Preotul: Pentru ca sa fie celor ce se vor împartasi, spre trezirea sufletului, spre iertarea pacatelor, spre împartasirea cu Sfântul Tau Duh, spre plinirea împaratiei cerurilor, spre îndraznirea cea catre Tine, iar nu spre judecata sau spre osânda.

  • Înca aducem Tie aceasta slujba duhovniceasca pentru cei adormiti întru credinta: stramosi, parinti, patriarhi, prooroci, apostoli, propovaduitori, evanghelisti, mucenici, marturisitori, pustnici si pentru tot sufletul cel drept, care s-a savârsit întru credinta.

Preotul si diaconul cad în genunchi privind spre dumneze iescul Trup si Sânge al Domnului. Terminându-se la strana imnul Pe Tine Te laudam… , preotul ridica perdeaua usilor împaratesti si tamâind Sfintele Taine zice:

Preotul: Mai ales pentru Preasfânta, curata, prea binecuvântata, marita stapâna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria:

Preotul da cadelnita diaconului care cadeste Sfânta Masa împrejur, proscomidiarul, altarul, pe preot si pe cei din altar. Daca preotul slujeste singur, el cadeste numai în fata Sfintei Mese. Diaconul pune cadelnita la o parte si citeste pomelnicul bisericii pentru cei adormiti. În acest timp la strana se cânta Axionul.

Axionul Nascatoarei de Dumnezeu

La praznicele împaratesti, axionul poate fi altul.

Strana: Cuvine-se cu adevarat sa te fericim Nasca toare de Dumnezeu, cea pururea feri ci ta si prea nevinovata si maica Dum nezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai marita fara de ase manare decât se rafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.

Înainte de terminarea Axionului Nascatoarei de Dumnezeu se savârseste sfintirea anafurei. Luând de la diacon vasul cu anafura, preotul îl atinge de sfântul disc si de sfântul potir, zicând în taina:

Preotul: Binecuvântata este anafura sfintilor Tai, Doamne, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Trebuie stiut ca: anfura se taie de obicei din prescura din care s-a scos Sfântul Agnet. Daca sunt credinciosi multi si nu ajunge numai o prescura, se poate taia si prescura a doua, din care s-a scos particica întru cinstea si pomenirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Prin urmare, aceste doua prescuri trebuie sa fie întregi si mai mari decât celelalte.

Preotul continua:

Preotul: Pentru Sfântul Ioan Proorocul, Înaintemergatorul si Botezatorul, pentru Sfintii maritii si întru tot laudatii Apostoli, pentru Sfântul ( N ), a carui pomenire o savârsim, si pentru toti sfintii Tai; cu ale caror rugaciuni, cerceteaza-ne pe noi, Dumnezeule. Si pomeneste pe toti cei adormiti întru nadejdea învierii si a vietii celei de veci si-i odihneste pe dânsii, Dumnezeul nostru, acolo unde straluceste lumina fetei Tale.

Înca Te rugam: Pomeneste, Doamne, pe toti episcopii ortodocsi, care drept învata cuvântul adevarului Tau, toata preotimea, cea întru Hristos diaconime si tot cinul preotesc si monahicesc.

Înca aducem Tie aceasta slujba duhovniceasca pentru toata lumea, pentru sfânta soborniceasca si apostoleasca Biserica; pentru cei ce în curatie si în viata cinstita vietuiesc, pentru (aici se pomeneste cârmuirea tarii, dupa îndrumarile Sfântului Sinod) . Da lor, Doamne, pasnica ocârmuire, ca si noi, întru linistea lor, viata pasnica si netulburata sa traim, în toata cucernicia si curatia.

Daca este timp, preotul citeste încet pomelnicele viilor si mortilor. Pentru cei vii zice:

Pentru mântuirea si iertarea pacatelor robilor lui Dumnezeu ( N ).

Iar pentru cei morti zice:

Pentru iertarea pacatelor si odihna sufletelor robilor lui Dumnezeu ( N ), în loc luminat, de unde a fugit toata durerea, întristarea si suspinarea; odihneste-i, Dumnezeul nostru, si-i salasluieste pe dânsii unde straluceste lumina fetei Tale.

Acum preotul si diaconul se spala pe mâini. Dupa terminarea axionului Nascatoarei de Dumnezeu, preotul spune cu glas tare:

Preotul: Întâi pomeneste, Doamne, pe Prea Fericitul Parintele nostru ( N ), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spe (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru ( N )t, pe care-l daruieste sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sanatos, îndelungat în zile, drept învatând cuvântul adevarului Tau.

Strana: Pe toti si pe toate.

Diaconul pomeneste încet la proscomidiar pomelnicul bi sericii pentru cei vii. Preotul se roaga în taina:

Preotul: Adu-Ti aminte, Doamne, de orasul ( sau : de satul, sau: de sfânt locasul) acesta, în care vietuim si de toate orasele si satele si de cei ce cu credinta vietuiesc într-însele. Adu-Ti aminte, Doamne, de cei ce calatoresc pe ape, pe uscat si prin aer, de cei bolnavi, de cei ce patimesc, de cei robiti si de mântuirea lor. Adu-Ti aminte, Doamne, de cei ce aduc daruri si fac bine în sfintele Tale biserici, si îsi aduc aminte de cei saraci; si trimite peste noi toti milele Tale.

Cu glas tare preotul spune urmatorul ecfonis:

Preotul: Si ne da noua, cu o gura si cu o inima, a slavi si a cânta preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul înconjoara Sfânta Masa spre coltul din stânga plecându-si capul si preotul îl binecuvânteaza. Apoi diaconul iese prin usa dinspre miazanoapte, mergând în mijlocul bisericii pentru rostirea ecteniei.

Strana: Amin.

Preotul, stând în dreptul sfintelor usi se întoarce catre cre dinciosi si, binecuvântându-i cu mâna, zice ecfonisul:

Preotul: Si sa fie milele marelui Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti.

Strana: Si cu duhul tau.

Se lasa perdeaua.

Ectenia de dinaintea Rugaciunii Domnesti

  • Diaconul: Pe toti sfintii pomenindu-i, iara si iara cu pace, Domnului sa ne rugam.
  • Strana: Doamne miluieste.

  • Diaconul: Pentru Cinstitele Daruri ce s-au adus si s-au sfintit, Domnului sa ne rugam.

  • Ca Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit pe Dânsele în sfântul, cel mai presus de ceruri si duhov nicescul Sau jertfelnic, întru miros de buna mireasma duhovniceasca, sa ne trimita noua dumneze iescul har si darul Sfântului Duh, sa ne rugam.

  • Pentru ca sa fim izbaviti noi de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.

În timp ce diaconul îsi urmeaza ectenia, preotul zice în taina rugaciunea de dinaintea Rugaciunii Domnesti:

  • Diaconul: Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste pe noi Dumnezeule cu harul Tau.

  • Ziua toata desavârsita, sfânta, în pace si fara de pacat, la Domnul sa cerem.

  • Strana: Da, Doamne.

  • Diaconul: Înger de pace, credincios îndreptator al sufletelor si al trupurilor noastre, la Domnul sa cerem.

  • Mila si iertare de pacatele si de greselile noastre, la Domnul sa cerem.

  • Cele bune si de folos sufletelor noastre si pace lumii, la Domnul sa cerem.

  • Cealalta vreme a vietii noastre în pace întru pocainta a o savârsi, la Domnul sa cerem.

  • Sfârsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neînfruntat, în pace si raspuns bun la înfricosatoarea judecata a lui Hristos, sa cerem.

  • Unirea credintei si împartasirea Sfântului Duh cerând, pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

  • Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea de dinaintea Rugaciunii Domnesti

Preotul: Tie, Stapâne, Iubitorule de oameni, Îti încredintam toata viata si nadejdea noastra si cerem si ne rugam si cu umilinta cadem înaintea Ta: Învredniceste-ne sa ne împartasim cu cuget curat, cu cerestile si înfricosatoarele Tale Taine ale acestor sfinte si duhovnicesti mese, spre lasarea pacatelor, spre iertarea greselilor spre împartasirea cu Sfântul Duh, spre mostenirea împaratiei cerurilor, spre îndraznirea cea catre Tine, iar nu spre judecata, sau spre osânda.

Cu glas tare preotul zice ecfonisul:

Preotul: Si ne învredniceste pe noi, Stapâne, cu îndraznire, fara de osânda, sa cutezam a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tata, si a zice:

Cel mai mare sau strana zice rar si deslusit (daca nu o cânta credinciosii) rugaciunea:

Rugaciunea Domneasca

În timpul rugaciunii, diaconul îsi pune orarul crucis peste piept.

Toti: Tatal nostru, Care esti în ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie împaratia Ta, faca-se voia Ta, precum în cer asa si pe pamânt; pâinea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri, si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Preotul zice ecfonisul:

Preotul: Ca a Ta este împaratia si puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Ridicând putin perdeaua, preotul zice:

Preotul: Pace tuturor.

Strana: Si duhului tau.

Diaconul: Capetele voastre, Domnului sa le plecati.

Strana: Tie, Doamne.

Preotul zice în taina rugaciunea de dupa Rugaciunea Domneasca:

Preotul: Multumim Tie, Împarate nevazut, Cel ce toate le-ai facut cu puterea Ta cea nemasurata si cu multimea milei Tale din nefiinta la fiinta toate le-ai adus. Însuti, Stapâne, cauta din cer spre cei ce si-au plecat Tie capetele lor; ca nu le-au plecat trupului si sângelui, ci Tie, înfricosatorului Dumnezeu. Tu deci, Stapâne, cele puse înainte noua tuturor, spre bine le întocmeste, dupa trebuinta deosebita a fiecaruia: cu cei ce calatoresc pe ape, pe uscat si prin aer împreuna calatoreste, pe cei bolnavi îi tamaduieste, Cel ce esti doctorul sufletelor si al trupurilor noastre.

Preotul zice cu glas tare:

Preotul: Cu harul si cu îndurarile si cu iubirea de oameni a Unuia-Nascut Fiului Tau, cu Care esti binecuvântat, împreuna cu Preasfântul si bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul se roaga în taina:

Preotul: Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt locasul Tau si de pe scaunul slavei împaratiei Tale si vino ca sa ne sfintesti pe noi, Cel ce sus împreuna cu Tatal sezi si aici în chip nevazut, împreuna cu noi esti. Si ne învredniceste, prin mâna Ta cea puternica, a ni se da noua Preacuratul Tau Trup si Scumpul Tau Sânge si prin noi la tot poporul.

Preotul si diaconul se închina de trei ori, zicând în taina de fiecare data:

Clericii: Dumnezeule, curateste-ma pe mine pacatosul si ma miluieste.

Diaconul sau, daca nu este diacon, preotul zice cu glas tare:

Diaconul: Sa luam aminte…

Preotul, luând Sfântul Trup cu amândoua mâinile, Îl înalta în semnul Sfintei Cruci, deasupra sfântului disc, zicând :

Preotul: …Sfintele, sfintilor.

Strana: Unul Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatal. Amin.

Sfânta Împartasanie

Aceasta cântare se schimba în functie de zilele saptamânii si se pot zice acum si alte cântari.

Strana: Laudati-l pe Domnul din ceruri; laudati-L pe El întru cele înalte. Aliluia, aliluia, aliluia!

Diaconul intra în sfântul altar si sta în dreapta preotului care ia Sfântul Trup în mâini. Diaconul zice:

Diaconul: Sfarâma, parinte, Sfântul Trup.

Preotul sfarâma Sfântul Trup în patru parti, cu luare-aminte si cu evlavie, zicând:

Preotul: Se sfarâma si se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarâma si nu se desparte, Cel ce se manânca pururea si niciodata nu se sfârseste, ci pe cei ce se împartasesc îi sfinteste.

Aseaza cele patru parti pe sfântul disc în semnul crucii astfel:

Diaconul arata cu orarul sfântul potir, zicând:

Diaconul: Plineste, parinte, sfântul potir.

Preotul ia particica, însemnata cu IS, face cu dânsa semnul Sfintei Cruci deasupra sfântului potir, si zice:

Preotul: Plinirea potirului credintei Sfântului Duh.

Pune particica în sfântul potir. Apoi îsi sterge degetele cu buretele, deasupra sfântului disc.

Diaconul: Amin.

Diaconul ia caldura si zice:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, caldura.

Preotul binecuvânteaza caldura, zicând:

Preotul: Binecuvântata este caldura sfintilor Tai, Doamne, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul, sau daca nu este diacon, preotul zice:

Diaconul: Amin

Diaconul toarna apoi în chipul Sfintei Cruci atât cât chibzuieste ca ajunge sa încalzesca Sfintele, zicând:

Diaconul: Caldura credintei plina de Duhul Sfânt. Amin.

Preotul împarte cu copia particica HS în tot atâtea particele câti clerici împreuna-slujitori sunt. El le pune pe partea de jos a sfântului disc. Cei prezenti fac trei închinaciuni si cer apoi iertare unul de la altul. Apoi preotul zice:

Preotul: Apropie-te, diacone.

Diaconul trecând prin partea de rasarit a Sfintei Mese, vine la stânga preotului. Tinând palmele întinse crucis, dreapta peste stânga, zice:

Diaconul: Da-mi mie, parinte, Cinstitul si Preasfântul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Preotul, având buretele între degetele de la mâna stânga, ia una din bucatile din particica HS si tinând-o deasupra buretelui, o da diaconului, zicând:

Preotul: Cinstitul si Preasfântul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos se da tie diaconului ( N ), spre iertarea pacatelor tale si spre viata de veci.

Diaconul, primind particica din Sfântul Trup în palma dreapta, raspunde:

Diaconul: Amin. Hristos în mujlocul nostru.

Preotul: Este si va fi.

Diaconul saruta dreapta preotului si se duce în partea de rasarit a Sfintei Mese si plecându-si capul asteapta sa ia si preotul particica din Sfântul Trup. Preotul pune buretele sub degetul mijlociu al mâinii drepte, între aratator si inelar, iar cu stânga ridica particica sa si o pune în palma dreapta, zicând:

Preotul: Cinstitul si Preasfântul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos se da mie preotului ( N ), spre iertarea pacatelor mele si spre viata de veci.

Îsi sterge degetele cu buretele, deasupra sfântului disc si asezând palma stânga sub mâna dreapta, se pleaca înaintea Sfintei Mese si împreuna cu diaconul zic în taina rugaciunile dinaintea împartasirii:

Rugaciunile dinaintea Împartasaniei

Cred, Doamne, si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume sa mântuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintâi sunt eu. Înca cred ca Acesta este însusi Preacurat Trupul Tau si Acesta este însusi Scump Sângele Tau. Deci ma rog Tie: Miluieste-ma si-mi iarta greselile mele cele de voie si cele fara de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele întru stiinta si întru nestiinta. Si ma învredniceste, fara osânda, sa ma împartasesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. Amin.

Cinei Tale celei de taina, Fiul lui Dumnezeu, astazi, partas ma primeste, ca nu voi spune vrajmasilor Tai, Taina Ta, nici sarutare Îti voi da ca Iuda, ci ca tâlharul marturisindu-ma strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, în împaratia Ta.

Nu spre judecata sau spre osânda sa-mi fie mie împartasirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre tamaduirea sufletului si a trupului.

Preotul si diaconul se împartasesc, cu particelele pe care le tin în mâini, cu frica si cu toata evlavia, stergându-si dupa aceea mâna cu buretele deasupra sfântului antimis.

Preotul, luând cu amândoua mâinile si cu un acoperamânt sfântul potir, se împartaseste de trei ori dintr-însul, zicând:

Preotul: Ma împartasesc eu, robul lui Dumnezeu, preotul ( N ), cu Cinstitul si Sfântul Sânge al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor mele si spre viata de veci. Amin.

Apoi îsi sterge preotul buzele sale si sfântul potir cu aco peramântul si zice:

Preotul: Iata S-a atins de buzele mele si va sterge faradelegile mele si de pacatele mele ma va curati.

Înca tinând sfântul potir cu un acoperamânt, cheama pe diacon, zicând:

Preotul: Apropie-te, diacone.

Diaconul vine, se închina si zice:

Diacon: Iata vin la nemuritorul Împarat.

Diaconul ia cu stânga coltul liber al acoperamântului si îl aseaza sub barbie, iar cu dreapta apuca de marginea pos tamentului sfântului potir, spre a înlesni preotului lucrarea, iar preotul îl împartaseste de trei ori, zicând:

Preotul: Se împartaseste robul lui Dumnezeu, diaconul ( N ), cu Cinstitul si Sfântul Sânge al Domnului si Dumnezeului si Mântui to rului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor sale si spre viata de veci.

Si diaconul zice:

Diaconul: Amin.

Dupa ce s-a împartasit diaconul, preotul zice:

Preotul: Iata s-a atins de buzele tale si va sterge faradelegile tale si de pacatele tale te va curati.

Diaconul îsi sterge apoi buzele si sfântul potir cu aco peramântul.

(Tipicul american) Când sunt mai multi credinciosi pregatiti sa se împartaseasca, sfarâma cu grija cele doua sfinte parti NI si KA în sfântul potir. Particica Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, a sfintilor, a viilor si a mortilor nu se pun în potir ci se lasa pe sfântul disc, pâna ce se vor cumineca toti credinciosii. Când diaconul pune particelele NI si KA în potir, zice:

(Tipicul românesc) Punând întâi particelele NI si KA una dupa alta în sfântul potir, diaconul (sau daca nu este diacon, preotul), zice:

Diaconul: Învierea lui Hristos vazând, sa ne închinam Sfântului Domnului Iisus, unuia Celui fara de pacat. Crucii Tale ne închinam, Hristoase, si sfânta Învierea Ta o laudam si o slavim; ca Tu esti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu stim, numele Tau numim. Veniti toti credinciosii sa ne închinam sfintei Învierii lui Hristos, ca iata a venit prin cruce bucurie la toata lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, laudam Învierea Lui, ca rastignire rabdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

(Tipicul românesc) Când pune în sfântul potir particica Nascatoarei de Dumnezeu, diaconul (daca nu este diacon, preotul) zice:

Diaconul: Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime, ca slava Domnului peste tine a rasarit. Salta acum si te bucura, Sioane, iar tu, Curata, Nascatoare de Dumnezeu, veseleste-te întru Învierea Celui nascut al tau.

(Tipicul românesc) Când pune în sfântul potir, particelele pentru cele noua cete ale sfintilor, diaconul (sau daca nu este diacon, preotul) zice:

Diaconul: O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase! O, Întelepciunea si Cuvântul lui Dumnezeu si Puterea! Da-ne noua sa ne împartasim cu Tine, mai cu adevarat, în ziua cea neînserata a Împaratiei Tale.

(Tipicul românesc) Diaconul sau preotul trage dupa aceea usor cu buretele miridele pentru vii si pentru morti, si le pune în sfântul potir, zicând:

Diaconul: Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sângele Tau, pentru rugaciunile sfintilor Tai.

Diaconul sau preotii, stergând apoi bine sfântul disc si sfântul antimis, ia particelele ramase si le pune în sfântul potir pe care dupa aceea îl acopera. Pune apoi pe sfântul disc Aerul, întocmit, apoi sfânta steluta, iar peste ea acoperamântul. Dupa aceea, preotul citeste în taina rugaciunea de multumire.

* Adesea, predica se tine acum.

Rugaciunea de multumire

Preotul: Multumim Tie, Stapâne, Iubitorule de oa meni, Datatorule de bine al sufletelor noastre, ca si în ziua de acum ne-ai învrednicit pe noi de cerestile si nemuritoarele Tale Taine. Îndrepteaza calea noastra, întareste-ne pe noi, pe toti, întru frica Ta; pazeste viata noas tra, întareste pasii nostri, pentru ruga ciunile si mijlocirile maritei Nascatoarei de Dum nezeu si pururea Fecioarei Maria si pentru ale tuturor sfintilor Tai.

Preotul si diaconul îsi spala mâinile. Când se termina pre dica, se ridica perdeaua si se deschid sfintele usi, iar diaconul, închinându-se o data, primeste sfântul potir de la preot si, stând între sfintele usi, înalta potirul si zice:

Diaconul: Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati.

Strana: Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului. Dumnezeu este Domnul si s-a aratat noua!

În Saptamâna Luminata strana cânta: Hristos a înviat… (o data).

Întorcându-se spre sfântul altar, diaconul da sfântul potir preotului. Credinciosii se apropie, unul câte unul, sa se împartaseasca cu Sfintele Daruri. Preotul, stând cu fata catre ei si tinând în mâini sfântul potir, zice rugaciunile dinaintea împartasaniei:

Preotul: Cred, Doamne, si marturisesc…, Cinei Tale celei de taina…, Nu spre judecata sau spre osânda…,

Credinciosii vin unul dupa altul cu umilinta si cu frica, închinându-se si tinând mâinile strânse la piept. Preotul zice fiecaruia:

Preotul: Se împartaseste robul lui Dumnezeu ( N ) cu Cinstitul si Sfântul Trup si Sânge al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor lui si spre viata de veci.

În timpul împartasirii credinciosilor, strana cânta: Trupul lui Hristos primiti… , Cinei Tale celei de taina… sau alte cântari.

Strana: Trupul lui Hristos primiti si din izvorul cel fara de moarte gustati. Aliluia, aliluia, aliuluia!

Cei împartasiti îsi sterg buzele cu sfântul acoperamânt si saruta sfântul potir închinându-se.

La încheierea împartasirii credinciosilor, preotul, tinând cu amândoua mâinile sfântul potir (sau, de nu este nimeni de împartasit, luându-l de la diacon) îi binecuvânteaza pe cre dinciosi cu sfântul potir si zice

Preotul: Mântuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvânteaza mostenirea Ta.

Strana: Am vazut lumina cea adevarata, am pri mit Duhul cel ceresc; am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei Treimi închi nându-ne, ca Aceasta ne-a mântuit pe noi.

De la Pasti pâna la Înaltare: Hristos a înviat... (o data)

De la Înaltare pâna la Rusalii: Înaltatu-Te-ai întru marire…

În timpul cântarii, preotul pune sfântul potir pe sfântul antimis si diaconul pune în sfântul potir celelalte particele de pe sfântul disc.

Preotul tamâiaza Sfintele Daruri de trei ori, zicând:

Preootul: Înalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pamântul slava Ta.

Preotul da cadelnita diaconului, care le ridica deasupra capului si, trecând prin fata Sfintei Mese, se întoarce spre credinciosi aratându-le sfântul disc, apoi îl duce la proscomidiar si-l pune acolo.

Preotul se închina de trei ori în fata Sfintei Mese si zice în taina:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Daca nu este diacon, preotul se închina de trei ori înaintea Sfintei Mese, ia sfântul disc cu mâna stânga si sfântul potir cu mâna dreapta si tinând sfântul potir deasupra sfântului disc, zice în taina: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Sfârsindu-se de cântat la strana: Am vazut Lumina cea adevarata… , preotul se întoarce catre credinciosi, zicând cu glas mare:

Preotul: …totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Sa se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca sa laudam marirea Ta; ca ne-ai învrednicit pe noi sa ne împartasim cu sfintele, dumnezeiestile, nemuritoarele, preacuratele si de viata facatoarele Tale Taine. Întareste-ne pe noi întru sfintenia Ta, toata ziua sa ne învatam dreptatea Ta. Aliluia, aliluia, aliluia!

În timpul acestei cântari, preotul merge la proscomidiar si pune sfântul potir acolo (iar daca nu este diacon, duce si sfântul disc). Preotul cadeste Sfintele de trei ori, nezicând nimic. Diaconul, având capul acoperit, merge în fata sfintelor usi si zice ectenia (daca nu este diacon, urmatoarea ectenie se zice de catre preot). Preotul se întoarce la Sfânta Masa si strânge sfântul antimis, începând cu partea de rasarit si continuând cu cea de apus, cea de miazazi si în urma cea de miazanoapte.

Ectenia de multumire

Diaconul: Drepti, primind dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile si de viata facatoarele, înfricosatoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie sa multumim Domnului.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Ziua toata desavârsita, sfânta, în pace si fara de pacat cerând, pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra, lui Hristos Dumnezeu, sa o dam.

Strana: Tie, Doamne.

Diaconul merge înaintea icoanei Mântuitorului si asteapta acolo cu capul plecat, pâna la sfârsitul rugaciunii amvonului.

Preotul face cruce peste sfântul antimis cu Sfânta Evanghelie, zicând ecfonisul:

Preotul: Ca Tu esti sfintirea noastra si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Aseaza Sfânta Evanghelie pe Sfânta Masa, asa cum era la începutul Sfintei Liturghii.

Strana: Amin.

Preotul, având capul acoperit si privind spre credinciosi zice:

Preotul: Cu pace sa iesim.

Strana: Întru numele Domnului.

Diaconul: Domnului sa ne rugam.

Strana: Doamne miluieste.

Preotul, luându-si Liturghierul, iese prin sfintele usi, merge în mijlocul bisericii, face o închinaciune catre altar si zice rugaciunea amvonului.

Rugaciunea amvonului

Preotul: Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvânteaza, Doamne, si sfintesti pe cei ce nadajduiesc întru Tine, mântuieste poporul Tau si binecuvânteaza mostenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o pazeste; sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe acestia îi preamareste cu dumnezeiasca puterea Ta; si nu ne lasa pe noi cei ce nadajduim întru Tine. Pace lumii Tale daruieste, bisericilor Tale, preotilor, (aici se pomeneste Cârmuirea tarii, dupa îndrumarile Sfântului Sinod) si la tot poporul Tau. Ca toata darea cea buna si tot darul desavârsit de sus este, pogorând de la Tine, Parintele luminilor, si Tie slava si multumire si închinaciune înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Daca credinciosii aduc daruri întru cinstirea si pomenirea Sfântului sau pentru sarbatoare (colivi, brânza si oua, struguri, pârga de poame, ori alte roade), se cânta la strana troparele si condacul sarbatorii.

Strana: (Cântarea cuvenita)

Preotul tamâind zice:

Preotul: Domnului sa ne rugam.

Strana: Doamne miluieste.

Preotul, stând lânga daruri, zice cu glas mare rugaciunea potrivita cu felul de daruri (rugaciunile de acest fel se gasesc mai departe în Liturghier).

Preotul: (Zice rugaciunea potrivita din Liturghier)

Strana: Amin.

Strana cânta:

Strana: Fie numele Domnului binecuvântat… (de 3 ori)

În Saptamâna Luminata… Hristos a înviat… (de trei ori)

Strana continua cu Psalmul 33 (de trei ori) :

Strana: Bine voi cuvânta pe Domnul…

Preotul se pleaca spre credinciosi, în dreapta si în stânga, si intra prin sfintele usi. Diaconul intra prin usa dinspre miazanoapte. Merg catre proscomidiar unde îsi descopera si îsi pleaca capetele amândoi. Preotul zice urmatoarea rugaciune:

Preotul: Plinirea Legii si a proorocilor Tu însuti fiind, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit toata rânduiala parinteasca, umple de bucurie si de veselie inimile noastre, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Diaconul, din sfintele usi, zice:

Diaconul: Domnului sa ne rugam.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul îsi descopera capul, se întoarce la proscomidiar si consuma ce a ramas din Sfintele Taine. El curata sfântul potir cu vin si apa. Apoi îl sterge cu un stergar anume pregatit si pune sfântul potir cu celelalte obiecte liturgice.

Preotul, acoperindu-si capul, binecuvânteaza pe credinciosi dintre sfintele usi:

Preotul: Binecuvântarea Domnului peste voi toti cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Otpustul

Preotul se pleaca catre icoana Mântuitorului si zice:

Preotul: Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, nadejdea noastra, slava Tie.

Strana: Slava. Tatalui si Fiului si Sfântului Duh. Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieste. Doamne miluieste. Doamne miluieste.

Întru numele Domnului, parinte, binecuvânteaza.

Preotul: Cel ce a înviat din morti…; iar de nu va fi duminica zice : Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfintilor, maritilor si întru tot laudatilor Apostoli, ale Sfântului ( N ) (al carui hram îl poarta biserica) , ale celui între sfinti Parintelui nostru Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, ale Sfântului ( N ), a carui pomenire o savârsim, ale Sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mântuiasca pe noi, ca un bun si de oameni iubitor.

Strana: Amin.

Preotul se întoarce cu fata spre icoana Mântuitorului si zice:

Preotul: Pentru rugaciunile sfintilor parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi.

Strana: Amin.

Preotul se întoarce în altar si închide sfintele usi si perdeaua. Iesind prin usa diaconului, el (sau altcineva anume rânduit) împarte anafura credinciosilor. Când se termina aceasta, se întoarce în altar si, daca nu este diacon, el însusi consuma Sfintele Taine. Preotul si diaconul îsi scot vesmintele si zic rugaciunile de multumire.

DUMNEZEIASCA LITURGHIE (a Sfântului IOAN GURA DE AUR, Arhiepiscopul Constantinopolului) Liturghia Catehumenilor Sfintele usi sunt deschise si perdeaua ridicata. Diaconul, stând în fata usilor împaratesti zice cu glas mare: Diaconul: Binecuvânteaza, parinte. Preotul, având capul descoperit, ia Sfânta Evanghelie cu amândoua mâinile, o ridica putin si face semnul Sfintei Cruci pe sfântul antimis, începând cu capatul de sus, apoi cu

PAVECERNIŢA  MICĂ

După ce preotul dă binecuvântarea, se zice: Împărate ceresc? Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă? Şi acum? Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori). Apoi Psalmul 50:

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de ppcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zamislit şi în pacate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tau cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria măntuirii Tale, şi cu Duh stăpânitor mă întareste. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grabeşte-Te! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: „Bine, bine!”. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: „Slăvit sa fie Domnul!”. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viata mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă aseman celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrajmaşii mei, Doamne ! La Tine am scăpat, Învaţă-mă să fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povătui la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţa. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toti cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare. Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte, Atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cela ce ridici păcatul lumii, miluieşte ne pe noi, Cel ce ridici păcatul lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin. În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis : Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie. Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul Meu. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumina. Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.

Învredniceşte-ne, Doamne, în noaptea aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci, amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne, întelepteşte-mă cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mânilor Tale nu le trece cu vederea, că Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cred întru-unul Dumnezeu ? (caută la Miezonoptică)

Apoi canonul din Canoanele Născătoarei de Dumnezeu, al glasului de rând, sau sau canonul sfântului din acea zi. Iar după sfârşitul canonului se cântă: Cuvine-se cu adevărat? Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? Apoi se citeşte troparul zilei, al hramului sfântului şi celelalte.

Iar dacă este hramul lui Hristos sau al Născătoarei de Dumnezeu, se citesc întâi al hramului şi al zilei. Apoi aceste tropare, glasul al 4-lea:

Dumnezeul Părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră.

Cu sângiuirile Mucenicilor Tăi, celor din toată lumea, ca şi cu o porfiră şi cu vison Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine, Hristoase Dumnezeule : Poporului Tău trimite-i îndurările Tale, pace obştii Tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă?

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum?., al Născătoarei de Dumnezeu:

Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi ale Nascatoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi, ca un îndurat.

Vineri seara, troparul Tuturor Sfinţilor, glasul al 2-lea:

Apostolilor, mucenicilor, proorocilor, ierarhilor, cuvioşilor şi dreptilor, care bine aţi săvârşit lupta şi credinţa aţi păzit, îndrăznire având către Mântuitorul, pe Acela, ca pe un Bun, rugaţi-L pentru noi, să mântuiască, rugămu-vă sufletele noastre.

Slavă?

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase? (caută mai sus).

Şi acum?., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ca o pârgă a firii, Ţie, Săditorului făpturii, lumea Îti aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici; pentru ale căror rugăciuni, în pace adâncă Biserica Ta, o păzeşte, pentru Născătoarea de Dumnezeu, mult-Milostive.

Iar Sâmbătă seara, condacul glasului de rând; la praznicele împărăteşti (când nu se face priveghere) sau la sfinţii mari, se zic condacele lor. Doamne miluieste (de 40 de ori). Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul? Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă? Şi acum? Ceea ce eşti mai cinstită? Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte. Preotul: Pentru rugăciunile Sfinţilor părinţilor noştri? Şi îndată rugăciunea de cerere către Sfânta de Dumnezeu Născătoarea: Nepătată, neîntinată, nestricată? (caută la Pavecerniţa Mare).

Şi rugăciunea către Domnul nostru Iisus Hristos: Şi ne dă nouă, Stăpâne? (caută la Pavecerniţa Mare).

După aceasta otpustul şi obişnuita iertare.

Această Pavecerniţă mică se citeşte peste tot anul neschimbat, iar în Postul Mare, Sâmbăta şi Dumninica seara.

PAVECERNIŢA  MICĂ După ce preotul dă binecuvântarea, se zice: Împărate ceresc? Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă? Şi acum? Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori). Apoi Psalmul 50: Psalmul 50 Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală

PAVECERNIŢA  MARE

Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezul nostru? iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noţtri? Şi cântăreţul cel rânduit începe aşa: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc? Sfinte Dumnezeule? Preasfântă treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? Doamne miluieşte (de 12 ori) Slavă? Şi acum? veniţi să ne închinăm? (de 3 ori).

De este săptămâna întâia a Postului Mare, se citeşte

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grabeşte-Te! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: „Bine, bine!”. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: „Slăvit sa fie Domnul!”. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

După sfârşitul psalmului acesta, se cântă Canonul mare al Sfântului Andrei Criteanul.

Iar de nu este Săptămâna mare, se începe aşa:

Psalmul 4

Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea. Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna? Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul. Mâniaţi-vă, dar nu greşiti; de cele ce ziceţi în inimile voastre, în aşternuturile voastre vă căiţi. Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul. Mulţi zic: „Cine ne va arăta nouă cele bune ?”. Dar însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne! Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmultit. Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat.

Psalmul 6

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte, şi Tu, Doamne, până când? Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine? Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de întristare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrabă.

Psalmul 12

Până când, Doamne, mă vei uita, până în sfârşit? Până când vei întoarce faţa Ta de la mine? Până când voi pune gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea? Până când se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea? Caută, auzi-mă Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte, ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu : „Întăritu-m-am asupra lui”. Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina. Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a facut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.

Iarăşi:

Caută, auzi-mă Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte, ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu : „Întăritu-m-am asupra lui”.

Slavă? Şi acum? Aliluia (de 3 ori) şi trei metanii Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă? Şi acum?

Psalmul 24

Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei, Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce fac fărădelegi în deşert. Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă. Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua. Adu-ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt. Păcătele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni. După mila Ta, pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne. Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta, lege va pune celor ce greşesc în cale. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile Sale. Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Lui şi mărturiile Lui. Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu, că mult este. Cine este omul cel ce se teme de Domnul ? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul. Domnul este întărirea celor ce se tem de Dânsul, aşezământul Lui îl va arăta lor. Ochii mei pururea spre Domnul, că El va scoate din lat picioarele mele. Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt eu. Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-mi iartă toate păcatele mele. Vezi pe vrăjmaşii mei, că s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât. Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine. Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne. Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

Psalmul 30

Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, ca să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.Că puterea mea şi scaparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu, şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frica cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ea un vas stricat, că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreuna împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am : „Tu eşti Dumnezeul meu!” în mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta! Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare. Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor. Ascunde-i-vei pe dânsii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită. Iar eu am zis întru uimirea mea : Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat catre Tine. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui, că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mâdresc, cu prisosinţă. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul.

Psalmul 90

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului : „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o arma te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme, de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiaza. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scapare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bataie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspida şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. „Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el, că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.

Slavă? Şi acum? Aliluia (de 3 ori), cu trei metanii.

Apoi strana întâia începe Cântarea proorocului Isaia, cu cântare dulce, lin şi rar, pe glasul al 7-lea:

Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu.

Strana a doua cântă iar această cântare toată, apoi amândouă stranele, fiecare câte un stih.

Auziţi până la marginile pământului, căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici, plecaţi-vă, căci cu noi este Dumnezeu.

Că iarăşi veţi putea şi iarăşi veţi fi biruiţi, căci cu noi este Dumnezeu.

Şi cuvântul pe care îl grăiţi nu va rămânrea întru voi, căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme, nici ne vom tulbura, căci cu noi este Dumnezeu.

Pe Domnul Dumnezeul nostru, pe Acela vom sfinţi, şi El va fi nouă frică, căci cu noi este Dumnezeu.

Şi de voi fi nădăjduindu-mă spre Dânsul, va fi mie spre sfinţire, căci cu noi este Dumnezeu.

Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu, căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umbra întru întuneric a văzut lumină mare, căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiţi în latura şi în umbra morţii, lumină va străluci peste voi, căci cu noi este Dumnezeu.

Că prunc S-a născut nouă Fiul şi S-a dat nouă, căci cu noi este Dumnezeu.

A Cărui stăpânire s-a făcut peste umărul Lui, căci cu noi este Dumnezeu.

Şi păcii Lui nu este hotar, căci cu noi este Dumnezeu.

Şi se cheamă numele Lui înger de mare sfat, căci cu noi este Dumnezeu.

Sfetnic minunat, căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu tare, Stăpânitor, Domn al păcii, căci cu noi este Dumnezeu.

Părinte al veacului ce va să fie, căci cu noi este Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului duh, căci cu noi este Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Căci cu noi este Dumnezeu.

Apoi amândouă stranele cântă împreună:

Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu (de trei ori).

Şi îndată troparele acestea:

Strana întâia:

Ziua trecând, mulţumesc Ţie, Doamne; seara, rogu-mă, cu noaptea, fără de păcat dăruieşte-o mie, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

Strana a doua:

Slavă?

Ziua trecând, slăvescu-Te pe Tine, Stăpâne; seara, rogu-mă, cu noaptea, fără de sminteală dăruieşte-o mie, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

Strana întâia:

Şi acum?

Ziua trecând, cu cântare Te slăvesc pe tine, Sfinte; seara, rogu-mă, cu noaptea, fără de bântuială dăruieşte-o mie, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

Amândouă stranele cântă împreună, pe glasul al 2-lea:

Firea cea fără de trup a heruvimilor cu cântări fără de încetare pe Tine Te slăveşte.

Vieţuitorii cei cu câte şase aripi, serafimii, cu neîncetate glasuri pe Tine Te preînalţă.

Toate oştile îngerilor cu cântări întreit sfinte Te laudă.

Că mai înainte de toate eşti, Cel ce eşti Părinte, şi împreună fără de început ai pe Fiul Tău.

Şi întocmai cinstit purtând pe Duhul vieţii, nedespărţirea Treimii arăţi.

Preasfântă Fecioară, maica lui Dumnezeu, şi cei ce aţi fost singurii văzători Cuvântului şi slujitori,

Ale proorocilor şi ale mucenicilor toate cetele, ca cei ce aveţi viaţă nemuritoare,

Pentru toţi rugaţi-vă cu de-adinsul, că toţi suntem întru nevoi.

Ca izbăvindune de înşelăciunea celui rău, să cântăm cântare îngerească:

Sfinte, Sfinte, Sfinte, întreit Sfinte, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Şi îndată se citeşte cu glas lin: Cred întru unul Dumnezeu? (caută la Miezonoptică).

Apoi:

Presfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru noi păcătoşii (de trei ori).

Toate puterile cereşti, ale sfinţilor îngeri şi ale arhanghelilor, rugaţi-vă pentru noi, păcătoşii (de două ori).

Sfinte Ioane, proorocule şi Înaintemergătorule şi Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-te pentru noi păcătoşii (de două ori).

Sfinţilor măriţilor apostoli, proorocilor şi mucenicilor şi toţi sfinţii, rugaţi-vă pentru noi păcătoşii (de două ori).

Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători părinţi ai noştri, păstori şi învăţători ai lumii, rugaţi-vă pentru noi păcătoşii (de două ori).

Aici se pomeneşte şi sfântul al cărui hram este (de două ori).

Cea nebiruită şi necuprinsă şi dumnezeiască putere a cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, nu ne lăsa pe păcătoşii (de două ori).

Dumnezeule, curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii.

Dumnezeule, curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii.

Dumnezeule, curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii, şi ne miluieşte.

Sfinte Dumnezeule? Preasfântă treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? Şi se cântă troparele acestea (iar de este praznic, troparul praznicului):

Luni şi Miercuri seara

Se cântă aceste tropare, pe glasul al 2-lea:

Lumineaza ochii mei Hristoase Dumnezeule, ca nu cumvă sa adorm în moarte, ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu: întăritu-m-am asupra lui.

Slavă?

Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a multor curse, izbăveşte-mă de dânsele şi mă mântuieşte, Bunule, ca un Iubitor de oameni.

Şi acum?

Că nu avem îndrăzneală pentru multe păcatele noastre, tu, pe Cel ce S-a născut din tine, roagă-L Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că milostiv este şi poate să mântuiască Cel ce a primit a pătimi pentru noi.

Marţi şi Joi seara

Se cântă aceste tropare, glasul al 8-lea:

Neadormirea nevăzuţilor mei vrăjmaşi o şti, Doamne, şi slăbiciunea ticălosului meu trup o cunoşti, cel ce m-ai zidit. Pentru aceasta în mâinile Tale voi da duhul meu. Acoperă-mă cu aripile bunătăţii Tale, ca nu cumva să adorm întru moarte. Şi ochii minţii mele luminează-le întru desfătarea dumnezeieştilor Tale cuvinte; şi mă deşteaptă la vreme potrivită, spre a Ta slăvire, ca un bun şi de oameni iubitor.

Stih: Caută şi mă auzi, Doamne Dumnezeul meu.

Cât va fi de înfricoşătoare judecata Ta, Doamne! Îngerii stând înainte, oamenii în mijloc adunându-se, cărţile deschizându-se, faptele cercetându-se. gândurile întrebându-se. Ce judecată va fi mie, celui zămislit în păcate? Cine-mi va stinge văpaia? Cine-mi va lumina întunericul, de nu mă vei milui Tu, Doamne, ca un iubitor de oameni?

Slavă?

Lacrimi dă-mi mie, Dumnezeule, ca oarecând femeii celei păcătoase şi mă învredniceşte să ud picioarele Tale, care din calea rătăcirii pe mine m-au izbăvit. Şi să aduc Ţie mir de bună mireasmă, viaţă curată, întru pocăinţă mie agonisitţ; ca să aud şi eu glasul Tău cel dorit: credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace!

Şi acum?, al Născătoarei de Dumnezeu:

Neînfruntată nădejdea ta, Născătoare de Dumenzeu, având, mă voi mântui. Folosinţa ta agonisind, Precurată, nu mă voi mântui. Izgoni-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi birui pe ei, îmbrăcându-mă numai cu acoperământul tău ca şi cu o platoşă; şi întru ajutorul tău cel atotputernic rugându-mă, strig către tine: Stăpână, mântuieşte-mă cu rugăciunile Tale şi mă scoală din întunecatul somn, spre a ta slăvire, cu puterea Celui ce S-a întrupat din tine, a Fiului lui Dumnezeu.

Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavă? Şi acum? Ceea ce eşti mai cintită decât heruvimii? Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte. Preotul: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri? Apoi se citeşte această

Rugăciune a Marelui Vasile

Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai izbăvit de toată săgeata ce zboară în zi, izbăveşte-ne şi de tot lucrul ce umblă întru întuneric. Primeşte jertfa cea de seară, ridicările mâinilor noastre, şi ne învredniceşte şi măsura nopţii fără de prihană a o trece, neispitiţi de rele, şi ne izbăveşte de toată tulburarea şi îngrozirea care ne vin de la diavol. Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă şi gândurilor noastre grijire de întrebarea ce va să fie la înfricoşătoarea şi dreapta judecată. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi omoară mădularele noastre cele pământeşti, ca şi întru liniştea somnului să ne luminăm cu privirea la judecăţile Tale. Întoarce de la noi toată nălucirea necuvioasă şi pofta cea vătămătoare şi ne ridică în vreme de rugăciune, întăriţi în credinţă şi sporind întru poruncile Tale, cu bună vrerea şi bunătatea Unuia-Născut Fiului Tău, cu care binecuvântat eşti, împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi îndată; Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori). Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule? (caută la rugăciunile dimineţii).

Psalmul 101

Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea, la Tine să ajungă! Să nu întorci fata Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta! În orice zi Te voi chema, degrab auzi-mă! Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş. Toata ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau. Că cenuşă am mâncat în loc de pâine şi băutura mea cu plângere am amestecat-o, din pricina, urgiei Tale şi a mâniei Tale; că, ridicându-mă eu, m-ai surpat. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărână lui le va fi mila. Şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul; că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit, ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi, să vestească în Sion numele Domnului şi laudă Lui în Ierusalim, când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile, ca să slujească Domnului. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat, şi lucrul mâinilor Tale sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.

Rugăciunea lui Manase, regele iudeilor

Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, ai lui Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţie celei drepte a lor, Cel care ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoşător şi slăvit, Înaintea căruia toate se tem şi tremură din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi! Însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul cel Preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, căruia îi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac şi Iacov, care nu ţi-au greşit ţie, ci ai pus pocăinţă mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele. Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile. Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta, am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc, însă cer, rugându-Te: Iartă-mă Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. Şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!

Sfinte Dumnezeule?, cu trei metanii, Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia?, apoi troparele aceste, glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi? Slavă? Doamne, miluieşte-ne pe noi? Şi acum? Uşa milostivirii deschide-o nouă? (caută la Miezonoptică). Doamne miluieşte (de 40 de ori). Slavă? Şi acum? Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii?Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri? şi această

Rugăciune a lui Mardarie

Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne, Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, şi cu judecăţile care ştii, miluieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori)

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grabeşte-Te! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: „Bine, bine!”. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: „Slăvit sa fie Domnul!”. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viata mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă aseman celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrajmaşii mei, Doamne ! La Tine am scăpat, Învaţă-mă să fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povătui la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţa. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toti cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare. Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte, Atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cela ce ridici păcatul lumii, miluieşte ne pe noi, Cel ce ridici păcatul lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin. În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis : Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie. Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul Meu. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumina. Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.

Învredniceşte-ne, Doamne, în noaptea aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci, amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne, întelepteşte-mă cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mânilor Tale nu le trece cu vederea, că Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi se zice canonul de rând al sfântului sau al Născătoarei de Dumnezeu.

Iar după sfârşitul canonului se cântă: Cuvine-se cu adevărat? Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia?

Apoi încep strănile să cânte lin şi rar, pe glasul al 7-lea:

Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem. Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi (de două roi fără stih).

Apoi se cântă însoţit de stih.

Stih: Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

Doamne al puterilor?

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

Doamne al puterilor?

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi alăută.

Doamne al puterilor?

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.

Doamne al puterilor?

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

Doamne al puterilor?

Stih: Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

Doamne al puterilor?

Slavă?

Doamne, de n-am avea pe sfinţii Tăi rugători şi bunătatea Ta milostivindu-se spre noi, cum am îndrăzni, Mântuitorule, a te lăuda pe Tine, pe Care Te binecuvintează neîncetat îngerii? Ştiutorul inimilor, iartă sufletele noastre.

Şi acum?, al Născătoarei de Dumnezeu:

Multe sunt mulţimile greşealelor mele, Născătoare de Dumnezeu. La tine am scăpat, curată, mântuire trbuindu-mi. Cercetează neputinciosul meu suflet şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeului nostru să-mi dăruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce eşti una binecuvântată.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii mele, nu mă lăsa pe mine. Ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci singură mă sprijineşte şi mă miluieşte.

Şi aceasta, a Născătoarei de Dumnezeu:

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul Tău.

Doamne miluieşte ( de 40 de ori ), Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul? (caută la Miezonoptică). Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă? Şi acum? Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii? Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi? Iar fiecare, stând puţin, zice întru sine rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele?, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele. Apoi Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Doamne miluieşte (de 12 ori). Şi această

Rugăciune de cerere
către Presfânta de Dumnezeu Născătoarea

Facere a lui Pavel Monahul din Mânăstirea Făcătoarei de bine.

Nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă, Stăpână care pe Dumnezeu-Cuvântul, cu oamenii, prin preaslăvită naşterea ta L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce ştii singură nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de mine cel păcătos şi întinat, care cu urâte gânduri, cu cuvinte şi cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am făcut şi prin lenea dulceţilor vieţii cu voia rob m-am făcut. Ci, ca ceea ce eşti Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni milostiveşte-te spre mine păcătosul şi întinatul şi primeşte rugăciunea mea ce se aduce ţie din buze necurate. Şi pe Fiul tău şi Stăpânul nostru şi Domnul, cu îndrăzneala Ta ca o Maică, cuprinzând, roagă-L ca să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni, ale bunătăţii Sale. Şi trecând greşelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă şi lucrător poruncilor Sale iscusit să mă arate. Şi fii lângă mine pururea ca o milostivă şi milosârdă şi iubitoare de bine. În această viaţă de acum, caldă folositoare şi ajutătoare; năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă şi în vremea ieşirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli, departe de la dânsul izgonindu-le. Şi în ziua înfricoşatei judecăţi, de munca cea veşnică izbăvindu-mă şi slavei celei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru, moştean pe mine arătându-mă. Pe care să o şi dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea şi sprijinul tău. Cu darul si cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea, şi închinăciunea, împreună cu Cel făra de început a Lui Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Duhul Lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea
către Domnul nostru Iisus Hristos

Facere a lui Antioh Monahul Pandectul.

Şi ne dă nouă Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului şi sufletului; şi ne păzeşte pe noi de întunecatul somn al păcatului şi de toată întunecata şi cea de noapte patima a dulceţii. Conteneşte întărâtările patimilor, stinge săgetile vicleanului cele aprinse, cele pornite asupra noastră cu vicleşug. Zburdarile trupului nostru le potoleşte şi tot gândul nostru cel pământesc şi trupesc, adoarme-l. Şi ne dăruieşte nouă, Dumnezeule, minte deşteaptă, cuget curat, inimă trează, somn uşor şi de toată nălucirea satanei nestrămutat. Şi ne scoală pe noi în vremea rugăciunii, întăriţi în poruncile Tale, şi pomenirea judecăţilor Tale în noi nestricată avându-o. Cuvântare de slavă Ta în toată noaptea ne dăruieste, ca să cântăm, să binecuvântam şi să slăvim prea cinstitul şi prea încuviinţatul Tău nume: al Tătalui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preaslăvita pururea Fecioara, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumezeul nostru, şi cere ca să mântuiască prin tine sufletele noastre.

Rugăciunea Sfântului Ioanichie

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt: Treime Sfântă, slavă Ţie.

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumuezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

Slavă? Şi acum? Doamne miluieşte (de 3 ori); iar noi toţi ne plecăm la pământ şi preotul, tot în genunchi, cu faţa la apus, zice cu glas mare această

Rugăciune

Stăpâne mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci; uc folosinţele cinstitelor cereştilor puteri celor fără de trupuri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului prooroc Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioşilor şi purtătorilor de Dumnezeu părinţilor noştri; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor Tăi, bineprimită fă rugăciunea noastră; dăruieşte-ne iertare de greşealele noastre; acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale; izgoneşte de la noi pe tot vrăjmaşul şi pizmaşul; împacă viaţa noastră; Doamne miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta şi mântuieşte sufletele noastre, ca un bun şi de oameni iubitor.

Apoi, făcând cel mai mare metanie până la pământ, zice către fraţi sau către credincioşi:

Binecuvântaţi şi mă iertaţi pe mine, păcătosul.

Iar fraţii (credincioşii)

Dumnezeu să te ierte, părinte sfinţite.

Preotul se întoarce cu faţa către Răsărit şi zice: Să ne rugăm pentru? şi celelalte, după cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele; şi după fiecare stih se cântă: Doamne miluieşte. Iar la urmă cel mai mare zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştrii?

Şi încep fraţii sau credincioşii de-a dreapta şi de-a stânga, câte doi pe rând, a face metanii şi a cere iertare de la cel mai mare zicând fiecare:

Binecuvintează, părinte sfinţite, şi mă iartă pe mine, păcătosul.

Iar cel mai mare stă în mijlocul bisericii, până ce toţi fraţii termină de aâşi lua iertare de la el.

Iar când merg în chilii, monahii (şi mirenii mergând acasă) rostesc această

Rugăciune

Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşelile noastre, cele de voie, cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul. Toate le iartă nouă, ca un Bun şi iubitor de oameni.

Pe cei ce ne urăsc şi ne fac nouă strâmbătate, iartă-i Doamne. Celor ce ne fac bine, fă-le bine. Fraţilor şi rudeniilor noastre, dăruieşte-le cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pe cei ce sunt în neputinţă, cercetează-i şi vindecare dăruieşte-le. Pe cei de pe mare, ocârmuieşte-i. Cu cei călători împreună călătoreşte. Pe cei din văzduh ocroteşte-i. Celor ce ne slujesc şi ne miluiesc pe noi, iertare păcateler dăruieşte-le. Pe cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânsii, miluieşte-i după mare mila Ta. Pomeneşte Doamne, pe cei mai înainte adormiţi, părintii şi fraţii noştri, şi-i odihneşte unde luminează lumina feţei Tale. Pomeneşte, Doamne, pe fraţii noştri cei din necazuri şi-i izbăveşte de toată primejdia. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce aduc daruri şi fac bine în Sfintele Tale Biserici şi le dă lor cererile cele către mântuire şi viaţă veşnica. Pomeneşte-ne, Doamne, şi pe noi, smeriţii, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, luminează mintea noastră cu lumina cunoştintei Tale şi ne îndreptează pe calea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor Tăi, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.

PAVECERNIŢA  MARE Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezul nostru? iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noţtri? Şi cântăreţul cel rânduit începe aşa: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc? Sfinte Dumnezeule? Preasfântă treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? Doamne miluieşte (de 12 ori) Slavă? Şi acum? veniţi să ne închinăm? (de 3 ori).

RUGĂCIUNEA LA MASA DE SEARĂ

Mergând seara la masă, se zice:

Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul; iar cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului.

Slavă? Şi acum? Doamne miluieşte (de 3 ori). Binecuvintează, părinte. Preotul binecuvintează masa.

După scularea de la masă, se zic aceste rugăciuni către Născătoarea de Dumnezeu:

Făcutu-s-a pântecele tău masă sfântă, având cerească pâine pe Hristos Dumenzeul nostru, dintru Care tot cel ce mănâncă nu va muri, precum a zis Hrănitorul tuturor, Născătoare de Dumnezeu.

Darurilor tale fă-ne pe noi vrednici, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, trecând cu vederea greşealele noastre şi dăruind vindecare celor ce iau credinţă binecuvântarea ta, Preacurată.

Apoi se zice: Cuvine-se cu adevărat? şi:

Veselitu-ne-ai pe noi, Doamne, întru făpturile Tale, şi întru lucrurile mâinilor Tale, Doamne. Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-au înmulţit. Cu pace împreună ne vom culca şi vom adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi, întru nădejde ne-ai aşezat.

Slavă? Şi acum? Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvintează, părinte.

Preotul:

Cu noi este Dumnezeu, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA LA MASA DE SEARĂ Mergând seara la masă, se zice: Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul; iar cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului. Slavă? Şi acum? Doamne miluieşte (de 3 ori). Binecuvintează, părinte. Preotul binecuvintează masa. După scularea de la masă, se zic aceste rugăciuni către Născătoarea

VECERNIA

După ce preotul binecuvintează din faţa Sfintei Mese, se zice: Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori).

Psalmul 103

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui, şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiţi izvoare în vai, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerulul vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarba dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine aşteapta ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi. Dar întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dunmezeului meu cât voi fi. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătosii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Iarăşi:

Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!

Slavă? Şi acum? Aliluia (de 3 ori), Ectenia mare. După Catisma de rând din Psaltire, Doamne strigat-am…, pe glasul primei stihiri; iar sâmbătă seara se cântă pe glasul de rând

Psalmul 140

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară, auzi-mă, Doamne!

Stihurile care urmează se citesc; iar la sfinţii cu Doxologie mare, sfinţii cu Polieleu, sâmbătă seara şi la Sfintele Liturghii unite cu Vecernia, se cântă

Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşa de îngrădire, împrejurul buzelor mele.

Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele.

Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untul de lemn al păcătoşilor să nu ungă capul meu.

Că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor.

Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit. Ca o brazda de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătosii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursa mie.

Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.

Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce căuta sufletul meu.

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: ” Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii” .

Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.

Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

(Stih. Pe 10):

Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laud numele Tău.

Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

Psalmul 129 (stih. pe 8):

Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!

Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.

(Stih. pe 6):

De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?, că la Tine este milostivirea.

Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.

(Stih. pe 4):

Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.

Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El, şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

Psalmul 116

Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele.

Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

Slavă… Şi acum…

Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc Celui fără de moarte, Celui Sfânt şi Fericit, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toata vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.
Prochimenele săptămânii

Se cuvine a şti că de se va întâmpla unul din posturi şi de este Aliluia, în locul prochimenelor săptămânii, se cântă acestea:

Luni seara

Aliluia (de 3 ori), pe glasul al 6-lea:

Stih: Domane, nu cu urgia Ta să mâ mustri, nici cu mânia Ta să mă cerţi.

Aliluia.

Stih: Şi în vecii vecilor.

Iar strana cu glas mare: Aliluia.

Marţi şi Joi seara

Aliluia (de 3 ori), pe glasul al 6-lea.

Stih: Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este.

Aliluia.

Stih: Şi în vecii vecilor.

Aliluia.

Miercuri şi Vineri seara

Aliluia (de trei ori), pe glasul al 6-lea.

Stih: În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la mrginile lumii marginile lor.

Stih: Şi în vecii vecilor.

Aliluia.

Sâmbătă seara şi duminică seara nu se cântă niciodată Aliluia.

Iar de s-a cântat: Dumnezeu sete Domnul…, se cântă prochimenele acestea:

Sâmbătă seara

Glasul al 6-lea

Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat.

Stih: Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clătina.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

Duminică seara

Glasul al 8-lea

Iată, acum binecuvântaţi pe Domnul toţi slujitorii Domnului.

Stih: Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.

Luni seara

Glasul al 4-lea

Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul.

Stih: Când Te-am chemat, auzitu-m-ai, Dumnezeul dreptăţii mele.

Marţi seara

Glasul 1

Mila Ta, Doamne, mă va urma în toate zilele vieţii mele.

Stih: Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi; în locul păşunii, acolo m-a sălăşluit.

Miercuri seara

Glasul al 5-lea

Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă.

Stih: Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, ia în urechi graiurile gurii mele.

Joi seara

Glasul al 6-lea

Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Stih: Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu.

Vineri seara

Glasul al 7-lea

Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti Tu şi mila Ta mă va întâmpina.

Stih: Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală asupra mea izbăveşte-mă.

Şi după prochimen se zice:

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne, întelepteşte-mă cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mânilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi stihirile Stihoavnei, la care se zic stihurile acestea deplin, de nu este sărbătoare.

Psalmul 122

Stih 1: Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei. Iată, precum sunt ochii slugilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi.

Stih 2: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare, că prea mult s-a umplut sufletul nostru de ocara celor ce sunt îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri.

Dacă e sâmbătă, la Stihoavnă se zic stihurile: Domnul a împărăşit…, precum s-a scris mai sus.

Dacă este Praznic împărătesc sau se va serba vreun sfânt, se zic stihurile Praznicului sau ale sfântului.

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Apoi rugăciunea lui Simeon, primitorul de Dumnezeu (Luca II, 29-30):

Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.

Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Apoi troparul praznicului ce se va întâmpla, sau al sfântului, sau al zilei, Slavă… Şi acum… al Născătoarei de Dumnezeu, ectenia întreită şi otpustul.

Iar de este Post se cântă troparele acestea, glasul al 5-lea:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre (o metanie)

Botezătorule al lui Hristos, pe noi toţi ne pomeneşte, ca să ne izbăvim de fărădelegile noastre, că ţie s-a dat har a te ruga pentru noi (o metanie)

Slavă…

Rugaţi-vă pentru noi, Sfinţilor Apostoli şi sfinţii toţi, ca să ne izbăvim de primejdii şi de necazuri; că pe voi calzi folositori către Mântuitorul v-am câştigat (o metanie)

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăveşte pe noi, una curată, una binecuvantata (aceasta se zice fără metanie)

Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavă… Şi acum…Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte.

Preotul, din faţa Sfintei Mese:

Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi:

Împărate ceresc, pe credinciosul nostru popor ocroteşte-l, credinţa o întăreşte, pe cei răi îmblânzeşte, lumea o împacă, sfânt locaşul acesta bine-l păzeşte, pe cei mai înainte răposaţi, părinţii şi fraţii noştri, în locaşurile drepţilor îi aşază şi pe noi întru mărturisire şi pocăinţă ne primeşte, ca un bun şi de oameni iubitor.

După aceea se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele… aşa cum s-a arătat la Miezonoptica de toate zilele. Sfinte Dumnezeule… Presfântă treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia… Doamne miluieşte (de 12 ori). Iar de este Postul Mare se zice această

Rugăciune

Presfântă Treime, Stăpânie de o fiinţă, Împărăţie nedespărţită, ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor binevoieşte şi pentru mine, păcătosul; întăreşte înţelepţeşte inima mea şi şterge toată întinarea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc şi să te laud şi să mă închin Ţie şi să zic: unul Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac. (de 3 ori), cu trei metanii.

Slavă… Şi acum… Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea… Psalmul 33 (caută la Obedniţa şi Condacele de peste săptămână), şi: Înălţa-Te-voi, Dumnezeul meu, Împăratul meu, şi voi binecuvânta numele Tău… Psalmul 144 (caută la Rânduiala Mesei). Cuvine-se cu adevărat să te fericim… Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvintează… Apoi se face otpustul. Acestea se fac când e Post.

Iar de-ţi este voia, după sfârşitul Vecerniei, zi această

Rugăciune a Marelui Vasile

Bine eşti cuvântat, Stăpâne atotţiitorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea ai stralucit-o cu raze de foc; Care ne-ai învrednicit a trece lungimea zilei şi a ne apropia de începuturile nopţii; ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporul Tău şi ne iartă nouă tuturor păcatele noastre cele de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta. Ocroteşte-ne cu sfinţii Tăi îngeri. Întrarmează-ne cu armele dreptăţii Tale. Îngrădeşte-ne cu adevărul Tău. Păzeşte-ne cu puterea Ta. Mântuieşte-ne de toată primejdia, de tot vicleşugul celui potrivnic şi ne dăruieşte şi această seară cu noaptea ce vine şi toate zilele vieţii noastre desăvârşit, sfântă, cu pace, fără de păcate, fără sminteală şi fără nălucire. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, cară Ţi-au plăcut din veac. Amin.

Apoi: Ceea ce eşti mai cintită decât heruvimii…, şi otpustul.

VECERNIA După ce preotul binecuvintează din faţa Sfintei Mese, se zice: Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori). Psalmul 103 Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi

MIJLOCEASUL AL NOUĂLEA

Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi aceşti psalmi:

Psalmul 112

Laudaţi, tineri, pe Domnul, laudaţi numele Domnului. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele Domnului. Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava Lui. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte şi spre cele smerite priveşte, în cer şi pe pământ? Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman, ca să-l aseze cu cei mari, cu cei mari ai poporului său. Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii.

Psalmul 137

Lăda-Te-voi, Doamne, cu toata inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele, şi înaintea îngerilor îţi voi cânta. Închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfânt şi voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfănt al Tău. În orice zi Te voi chema, degrab mă auzi! Sporeşte în sufletul meu puterea. Să Te laude pe Tine, Doamne, toţi împăraţii pământului, când vor auzi toate graiurile gurii Tale, şi să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului. Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte. De ajung la necaz, viază-mă! Împotriva vrăjmaşilor mei ai întins mâna Ta şi m-a izbăvit dreapta Ta. Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

Psalmul 139

Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte, care gândeau nedreptate în inima, toată ziua îmi duceau război. Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna pacătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală. Zis-am Domnului: ” Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele” . Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mâna păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să nu se trufească. Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei! Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire, ştiu că Domnul va face judecata celui sărac şi dreptate celor sărmani. Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.

Slavă… Şi acum… Sfinte Dumnezeule… Presfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia…, şi troparele acestea:

Cel ce ai luminat pe pământeni cu Crucea şi ai chemat pe păcătoşi la pocăinţă, să nu mă desparţi de turma Ta, Păstorule bun. Ci, Stăpâne, caută-mă pe mine rătăcitul şi mă numără cu turma Ta cea sfântă, ca un milostiv şi de oameni iubitor.

Slavă..

Ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie, Bunule: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia ta şi mă însoţeşte şi pe mine cu el, Cel ce de voie ai pătimit pentru noi.

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Pe Cel ce pentru noi s-a răstignit, veniţi toţi să-L lăudăm, că pe Acesta văzându-L Maria pe Cruce, a grăit: Deşi rabzi răstignire, dar Tu eşti Fiul şi Dumnezeul meu.

Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii…, şi cele trei metanii mari. Apoi se zice rugăciunea aceasta a Marelui Vasile: Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce îndelung ai răbdat pentru greşealele noastre… (caută la sfârşitul Ceasului al nouălea). Iar după sfârşitul rugăciunii se zice: Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte (de 3 ori) şi otpustul Mijloceasului al nouălea.

MIJLOCEASUL AL NOUĂLEA Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi aceşti psalmi: Psalmul 112 Laudaţi, tineri, pe Domnul, laudaţi numele Domnului. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele Domnului. Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava Lui. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru,

CEASUL AL NOUĂLEA

După ce binecuvintează preotul, se zice: Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Presfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia… Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), şi aceşti psalmi:

Psalmul 83

Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor! Doreşte şi se şfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu. Că pasarea şi-a aflat casăşi turtureaua cuib, unde-şi va pune puii săi: Altarele Tale, Doamne al Puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda. Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa a pus, în valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Ca binecuvântare va da Cel ce pune lege; merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob! Apărătorul nostru, vezi, Dumnezeule, şi caută spre faţa unsului Tău! Că mai bună este o zi în curţile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în Casa lui Dumnezeu, mai vârtos decât a locui în locaşurile păcătoşilor. Că mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi slava va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate. Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru Tine.

Psalmul 84

Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob. Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor. Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mâniei Tale. Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre, şi-Ţi întoarce mânia Ta de la noi. Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam? Dumnezeule, Tu, întorcându-Te, ne vei dărui viaţa, şi poporul Tău se va veseli de Tine. Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o nouă. Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grai pace peste poporul Său. Şi peste cuvioşii Săi şi peste cei ce îşi întorc inima spre Dânsul. Dar mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălăşluiască slava în pământul nostru. Mila şi adevarul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat. Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit. Că Domnul va da bunătate şi pământul nostru îşi va da rodul său; dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii Săi.

Psalmul 85

Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necajit sunt eu. Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine. Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele. În ziua necazului meu, am strigat către Tine, că m-ai auzit. Nu este asemenea Ţie între dumnezei Doamne, şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne, şi vor slăvi numele Tău. Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu. Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău. Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac. Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos. Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor. Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat. Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul, slujnicei Tale. Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

Iarăşi:

Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

Slavă… Şi acum… Aliluia (de 3 ori), Doamne miluieşte (de 3 ori).

De s-a cântat: Dumnezeu este Domnul…, se citeşte Slavă… troparul sfântului, Şi acum…, Cel ce pentru noi… (vezi mai jos).

Iar de este Aliluia, se cântă troparul acesta, glasul al 8-lea:

Cel ce în ceasul al nouălea pentru noi cu trupul moarte ai gustat, omoară cugetul trupului nostru, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.

În acest timp se fac metanii; asemenea şi la cele două stihuri care urmează:

Stih 1: Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne, după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.

Stih 2: Să intre cererea mea înaintea Ta, Doamne, după cuvântul Tău mă izbăveşte.

Slavă… Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioara şi răstignire ai răbdat. Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

Nu ne lăsa pe noi până în sfârşit pentru numele Tău cel sfânt şi nu strica legătura Ta şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine, şi pentru Isaac, robul Tău, şi Israel, sfântul Tău.

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia…, Condacul sfântului ce va fi de rând. Iar de este Post, troparele acestea:

Văzând tâlharul pe începătorul vieţii pe Cruce spânzurat zicea: De n-ar fi fost Dumnezeu întrupat, Care cu noi a fost răstignit, nu şi-ar fi ascuns soarele razele sale, nici s-ar fi clătinat pământul, cutremurandu-se. Ci, Cel ce toate le-ai suferit, pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.

Slavă…

În mijlocul a doi tâlhari cumpăna dreptăţii s-a aflat Crucea Ta; unul adică s-a pogorât în iad cu îngreuierea hulei; iar celălalt s-a uşurat de greşeale spre cunoaşterea cuvântării de Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.

Şi acum…

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul lumii pe Cruce văzându-L ceea ce L-a născut, a zis, lăcrimând: Lumea se bucură luând izbăvire, iar inima mea arde văzând răstignirea Ta, pe care pentru toţi o rabzi, Fiule şi

Doamne miluieşte (de 40 de ori), Cel ce în toată vremea…(caută la Miezonoptica din toate zilele). Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi…

Şi de este Post, adică Postul Naşterii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli, se fac 16 cele metanii obişnuite, pentru că se cântă mijloceasurile. Şi în loc de: Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru… (vezi mai departe), se zice: Stăpâne Doamne, Părinte atotputernice… (caută la Miezonoptica din toate zilele).

Iar în Sfântul şi Mare Post se fac numai trei metanii mari, cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, şi îndată

Rugăciunea Marelui Vasile

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce îndelung ai răbdat pentru greşealele noastre şi până la acest ceas de acum ne-ai adus pe noi, întru care pe lemnul cel de viaţă făcător fiind răstignit, tâlharului celui bine-cunoscător intrarea în rai i-ai făcut şi cu moartea pe moarte ai sfărâmat, curăţeşte-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, că am greşit şi fărădelegi am făcut şi nu suntem vrednici să ridicăm ochii noştri şi să privim la înălţimea cerului, pentru că am lăsat calea dreptăţii Tale şi am umblat în voile inimii noastre; ci ne rugăm neasemănatei bunătăţii Tale, iartă-ne pe noi, Doamne, după mulţimea milei Tale, şi ne mântuieşte pentru sfânt numele Tău, că s-au stins întru deşertăciuni zilele noastre. Scoate-ne din mâna potrivnicului, iartă nouă păcatele noastre şi omoară gândul nostru cel trupesc. Ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi Ţie să vieţuim, Stăpânului nostru şi Făcătorului de bine. Şi aşa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veşnică să ajungem, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc. Că Tu eşti cu adevărat veselia cea adevărată, şi bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfârşitul Ceasului al nouălea

Să se ştie:

Că, dacă se citeşte Ceasul al nouălea în pridvorul bisericii, se face şi otpustul mic aici; iar dacă se citeşte în biserică, la strană, nu se face otpust, ci după rugăciunea: Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru…, binecuvântând preotul din Sfântul altar, îndată se începe Vecernia.

CEASUL AL NOUĂLEA După ce binecuvintează preotul, se zice: Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Presfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia… Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), şi aceşti psalmi: Psalmul 83 Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor! Doreşte şi se şfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima mea şi

RÂNDUIALA MESEI

Mai înainte de masă, fiecare laudă iarăşi pe Ziditorul şi, venind la masă, se zice

Psalmul 144

Înălţa-Te-voi Dumnezeul meu, Împăratul meu şi voi binecuvânta numele Tău în veac şi în veacul veacului. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfârşit. Neam şi neam vor lăuda lucrurile Tale şi puterea Ta o vor vesti. Mareţia slavei sfinţeniei Tale vor grăi şi minunile Tale vor istorisi. Şi puterea lucrurilor Tale înfricoşătoare vor spune şi slava Ta vor istorisi. Pomenirea mulţimii bunătăţii Tale vor vesti şi de dreptatea Ta se vor bucura. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung răbdător şi mult-milostiv. Bun este Domnul cu toţi şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui. Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale şi cuvioşii Tăi să Te binecuvinteze. Slavă împărăţiei Tale vor spune şi de puterea Ta vor grăi. Ca să se facă fiilor oamenilor cunoscută puterea Ta şi slava măreţiei împărăţiei Tale. Împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor, iar stăpânirea Ta din neam în neam. Credincios este Domnul în cuvintele Sale şi cuvios în toate lucrurile Sale. Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei gârboviţi. Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc şi Tu le dai lor hrană la bună vreme. Deschizi Tu mâna Ta şi de bunăvoinţă saturi pe toţi cei vii. Drept este Domnul în toate căile Lui şi cuvios în toate lucrurile Lui. Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cel ce-L cheamă pe El întru adevăr. Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va auzi şi-i va mântui pe dânşii. Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi pe toţi păcătoşii îi va pierde. Laudă Domnului va grăi gura mea şi să binecuvinteze tot trupul numele cel Sfânt al Lui, în veac şi în veacul veacului.

Tatăl nostru… Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte (de 3 ori), părinte binecuvintează. Preotul binecuvintează cele puse înainte, zicând rugăciunea mesei:

Hristoase Dumnezeule, binecuvintează mâncarea şi băutura robilor Tăi, că sfânt eşti totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Citeţul: Amin. Şi cel rânduit zice îndată titlul cuvântului ce are să se citească şi, isprăvind titlul, zice: Binecuvinteză, părinte, pentru a citi. Iar preotul zice: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri…şi citeţul zice: Amin. Apoi aşteaptă puţin până când se aşează toţi fraţii la masă; iar după ce se aşează, preotul loveşte în clopoţel şi îndată citeţul începe a citi cuvântul ori viaţa sfântului ce se va întâmpla, până când fraţii, mâncând, se îndestulează. După aceea preotul lovind iarăşi în clopoţel, citeţul face sfârşitul cuvântului, zicând: Dumnezeuleui nostru slavă. Iar pretul zice: Aceluia slava şi stăpânirea, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Citeţul: Amin. Şi după ce se scoală de la masă, citeţul zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…

Şi îndată zice:

Binecuvântat este Dumnezeu, Care ne miluieşte şi ne hrăneşte pe noi din tinereţile noastre, Cel ce dă hrană la tot trupul, umple de bucurie şi veselie inimile noastre; ca totdeauna toată îndestularea având, să ne prisosească spre tot lucrul bun, întru Iisus Hristos Domnul nostru, cu Care Ţie se cuvine slava, stăpânia, cinstea şi închinăciunea, cu Sfântul Duh, în veci. Amin.

Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie, Sfinte, slavă Ţie, Împărate, că ne-ai dat nouă bucate spre veselie. Umple-ne pe noi şi de Duhul Tău cel Sfânt, ca să ne aflăm înaintea Ta bineplăcuţi şi neînfruntaţi, când vei răsplăti fiecăruia după lucrurile sale.

Mulţumim Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, că ne-ai săturat pe noi de bunătăţile Tale cele pământeşti; nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta împărăţie, ci, precum în mijlocul ucenicilor Tăi ai venit, Mântuitorule, pace dându-le lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte.

Apoi tropare aceste:

Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururrea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră.

Cu sângiurile mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca şi cu o porfiră şi cu vizon, Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine: Hristoase Dumnezeule, poporului Tău trimite-i îndurările tale, pace obştii Tale dăruieşte-i şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă…

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum…

Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi ca un îndurat.

Cuvine-se cu adevărat… Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvintează, părinte.

Preotul zice:

Bine este cuvântat Dumnezeu, cel ce ne miluieşte şi ne hrăneşte pe noi din darurile Sale cele bogate, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Aceasta este, precum s-a spus, rânduiala mesei de la amiază în mânăstirile cu viaţă de obşte; iar la mesele creştinilor, rânduiala, când este de faţă preotul, este aceasta: cineva zice la începutul mesei: Tatăl nostru… Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte (de 3 ori), Părinte, binecuvintează.

Preotul zice:

Hristoase Dumnezeule, binecuvintează mâncarea şi băutura robilor Tăi, că sfânt eşti totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

La scularea de la masă cineva zice iarăşi:

Mulţumim Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, că ne-ai săturat pe noi de bunătăţile Tale cele pământeşti; nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta împărăţie, ci, precum în mijlocul ucenicilor Tăi ai venit, Mântuitorule, pace dându-le lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte.

Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte (de 3 ori), părinte, binecuvintează:

Preotul zice:

Bine este cuvântat Dumnezeu, cel ce ne miluieşte şi ne hrăneşte pe noi din darurile Sale cele bogate, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

De nu este preot de faţă, cineva din cei ce au mânact zice: Mulţumim Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru.

RÂNDUIALA MESEI Mai înainte de masă, fiecare laudă iarăşi pe Ziditorul şi, venind la masă, se zice Psalmul 144 Înălţa-Te-voi Dumnezeul meu, Împăratul meu şi voi binecuvânta numele Tău în veac şi în veacul veacului. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia

CONDACELE

DE PESTE SĂPTĂMÂNĂ

Luni

Al îngerilor, pe glasul al 2-lea:

Mai-marilor voievozi ai lui Dumnezeu, slujitori ai dumnezeieştii slave, căpeteniile îngerilor şi povăţuitorii oamenilor, cele de folos cereţi nouă şi mare milă, ca cei ce sunteţi mai-marii voievozi ai celor fără de trup.

Marţi

Al Înaintemergătorului, pe glasul al 2-lea:

Proorocule al lui Dumnezeu şi Înaintemergătorule al harului, capul tău ca un trandafir presfinţit din pământ aflându-l, vindecări totdeauna luăm, pentru că iarăşi, ca şi mai înainte, în lume propovăduieşti pocăinţa.

Miercuri şi Vineri

Al crucii, pe glasul al 4-lea:

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra potrivnicului, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Joi

Al Sfinţilor Apostoli, pe glasul al 2-lea:

Pe propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori, căpetenia ucenicilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăţilor Tale şi în odihnă; că chinurile acelora şi moartea ai primit, mai vârtos decât roada, Unule, Cel ce ştii cele din inimă.

Al Sfântului Nicolae, pe glasul al 3-lea:

În Mira Lichiei, sfinte, sfinţitor te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos, cuvioase, plinind-o, ţi-ai pus sufletul tău pentru poprul tău; scăpat-ai pe cei nevinovaţi din moarte. Pentru aceasta te-ai sfinţit ca un mare cunoscătoar al harului lui Dumnezeu.

Sâmbătă

Se zice mai întâi condacul hramului, apoi:

Slavă…

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum… al mucenicilor, pe glasul al 8-lea:

Ca o pârgă a firii, Ţie, Săditorului făpturii, lumea Îţi aduce, Domane, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici. Pentru ale căror rugăciuni, în pace adâncă, Biserica Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, o păzeşte, mult-Milostive

Iar acest conadc se zice în toate zilele afară de sâmbătă:

Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată milocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

De este Post: Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavă… Şi acum… ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii… Întru numele Domnului binecuvinteză, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi… Şi se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele…, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele. Şi după ce ne rificăm, cel mai mare începe: Veniţi să ne închinăm… şi Psalmul 103: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul… (la Vecernie).

Iar de nu este Post, după condace: Doamne miluieşte (de 12 ori) şi această

Rugăciune

Presfântă Treime, Stăpânie de o fiinţă, Împărăţie nedespărţită, Ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, fii binevoitoare şi mie păcătosului; întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată întinăciunea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc şi să Te laud şi să mă închin Ţie şi să zic: Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

Iar de este Liturghie, se zice:

Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm slava Ta, că ne-ai învrednicit pe noi a ne împărtăşi cu Sfintele, cele fără de moarte, cu precinstitele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ta; toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia, Aliluia, Aliuluia.

Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până-n veac (de 3 ori).

Slavă… Şi acum…

Psalmul 33

Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să se veselească. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine, şi să înălţăm numele Lui împreună. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit, şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi, şi feţele voastre să nu se ruşineze. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el, şi din toate necazurile lui l-a izbăvit. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El, şi-i va izbăvi pe ei. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi; cine este omul cel ce voieşte viaţă, care iubeste să vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor. Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor. Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit, şi din toate necazurile lor i-a izbăvit. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă, şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui. Multe sunt necazurile drepţilor, şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi. Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim… Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvintează, şi otpustul.

CONDACELE DE PESTE SĂPTĂMÂNĂ Luni Al îngerilor, pe glasul al 2-lea: Mai-marilor voievozi ai lui Dumnezeu, slujitori ai dumnezeieştii slave, căpeteniile îngerilor şi povăţuitorii oamenilor, cele de folos cereţi nouă şi mare milă, ca cei ce sunteţi mai-marii voievozi ai celor fără de trup. Marţi Al Înaintemergătorului, pe glasul al 2-lea: Proorocule al lui Dumnezeu şi Înaintemergătorule al harului, capul

OBEDNIŢA

OBEDNIŢA

se începe aşa:

Psalmul 102

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui.

Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale.

Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milăşi cu îndurări.

Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.

Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.

Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale.

Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv.

Nu până în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia.

Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,

Că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dânsul.

Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.

În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul.

Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.

Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori.

Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său.

Iar mila Domnului din veac şi până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul;

Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui

Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit Scaunul Său şi Împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.

Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.

Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.

Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Strana întâia: Slavă…, Strana a doua: Şi acum…, Şi iarăşi strana întâia:

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele din lăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Bine eşti cuvântat, Doamne.

Strana a doua: Slavă…

Psalmul 145

Laudă, suflete al meu, pe Domnul.

Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.

Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.

Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.

Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui,

Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac;

Cel ce face judecată celor năpăstuiti; Cel ce dă hrană celor flămânzi.

Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi;

Domnul îndreapta pe cei gârboviţi; Domnul înţelepţeşte orbii; Domnul iubeşte pe cei drepţi;

Domnul păzeste pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătosilor o va pierde.

Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul Tău, Sioane, în neam şi în neam.

Şi acum…

Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte, şi ai primit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; Carele neschimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.

Trebuie să se ştie că în Postul Mare nu se citesc psalmii de la Obedniţă, ci după rugăciunea: Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru… (de la sfârşitul Ceasului al nouălea), strana cea rânduită începe: Întru împărăţia Ta, când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta. Şi îndată Fericiţi cei săraci cu duhul… După fiecare fericire se cântă stihira: Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta, pe glasul al 8-lea, cu cântare dulce şi cu glas lin şi rar până după: Slavă… Şi acum…

Întru împărăţia Ta, când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.

Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este împărăţia cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că acelora este împărăţia cerurilor.

Fericiţi veţi fi când vă vor ocărâ şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri

Şi de este Post, amânduoă stranele împreună cântă cu umilnţă: Pomeneşte-ne pe noi, Doamne… în trei stări, cu 3 meatnii mari.

Iar de nu este Post, se citeşte degrab aşa:

Slavă… Şi acum…

Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.

Pomeneşte-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni întru împărăţia Ta.

Pomeneşte-ne pe noi, Sfinte, când vei veni întru împărăţia Ta.

Ceata îngerească Te laudă pe Tine şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.

Stih: Apropiaţi-vă către Dânsul şi vă veţi lumina, şi feţele voastre nu se vor ruşina.

Ceata îngerească Te laudă pe Tine şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.

Slavă…

Ceata sfinţilor îngeri şi a arhanghelilor, cu toate cereştile puteri, Te laudă pe Tine şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.

Şi acum… Cred într-unul Dumnezeu… (caută la Miezonoptica din toate zilele)

Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, greşealele nostre, cele de voie şi cele fărăde voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul, toate le iartă nouă, ca un bun şi de oameni iubitor.

Tatăl nostru… Apoi condacele, după obicei, ce sunt după zilele săptămânii şi al sfântului al căruia este hramul. Iar de este hramul Domnului Hristos, se zice mai înainte condacul hramului, apoi al zilei şi al sfântului, a căruia sete ziua, dacă are.

Slavă…

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată milocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Iar de va fi hramul Născătoarei de dumnezeu, se sfârşeşte aşa: Şi acum…, al hramului.

OBEDNIŢA se începe aşa: Psalmul 102 Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te

MIJLOCEASUL AL ŞASELEA

Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), şi aceşti psalmi:

Psalmul 55

Miluieşe-mă Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit. Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine, din înălţime. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul? Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău. Locui-vor lângă mine şi se vor ascunde; şi vor păzi călcâiul meu, ca şi cum ar căuta sufletul meu. Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule. Viaţa mea am spus-o Ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta. Întoarce-se-vor vrăjmaşii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu. În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-îmi va face mie omul? În mine sunt, Dumnezeule făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale, că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Psalmul 56

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea. Striga-voi către Dumnezeul cel Preaînalt, Dumnezeul, Care mi-a făcut bine. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi sageti şi limba lor sabie ascuţită. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta! Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu; săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi şi voi lăuda slava mea. Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi Ţie între neamuri. Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău. Înălţa-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grabeşte-Te! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: „Bine, bine!”. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: „Slăvit sa fie Domnul!”. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

Slavă… Şi acum… Sfinte Dumnezeule… Presfântă treime… Tatîl nostru… Că a Ta este împărăţia… şi troparele acestea, glasul 1:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Slavă…

Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oamnei, rugămu-ne Ţie.

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi ca un îndurat.

Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii… Întru numele domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri… Şi se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele…, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele. Apoi rugăciunea Marelui Vasile: Dumnezeule şi Doamne al puterilor… (caută la sfârşitul Ceasului al şaselea).

MIJLOCEASUL AL ŞASELEA Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), şi aceşti psalmi: Psalmul 55 Miluieşe-mă Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit. Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine, din înălţime. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua;

CEASUL AL ŞASELEA

Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori).

Psalmul 53

Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele. Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor. Că iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinitorul sufletului meu. Întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei. De bunăvoie voi jertfi Ţie; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun, că din tot necazul m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit ochiul meu.

Psalmul 54

Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea. Ia aminte spre mine şi mă ascultă; mâhnitu-m-am întru neliniştea mea şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului şi de necazul păcătosului. Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mânie m-a vrăjmaşit. Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine; teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul. Şi am zis: ” Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc?” Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustie. Aşteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuieşte de puţinătatea sufletului şi de vifor. Nimiceşte-i, Doamne, şi împarte limbile lor că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate. Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi nedreptate; şi n-a lipsit din uliţele ei camătă şi vicleşug. Că de m-ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat, şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el. Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea şi cunoscutul meu, care împreuna cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gând! Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii, că vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul lor. Iar eu, către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine. Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti şi va auzi glasul meu. Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulţi erau împotriva mea. Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci. Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile lor împotriva aliaţilor lor, întinat-au legământul Lui. Risipiţi au fost de mânia feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor; muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeţi. Aruncă spre Domnul grija ta, şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii. Bărbaţii vărsători de sânge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne.

Psalmul 90

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului : „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o arma te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme, de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiaza. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scapare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bataie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspida şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. „Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el, că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.

Slavă… Şi acum… Aliluia (de 3 ori).

De se cântă: Dumnezeu este Domnul…, se zice troparul sfântului ce se va întâmpla. Slavă… Şi acum… Neavând îndrăzneală… (vezi mai jos). Iar de este Aliluia, se cântă troparul acesta, glasul al 2-lea:

Cel ce în ziua şi în ceasul al şaselea pe Cruce ai pironit păcatul, cel cu îndrăzneală, făcut de Adam în rai, şi zapisul greşealelor noastre rupe-l, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.

În acest timp, se fac metanii; asemenea şi la cele două stihuri care urmează:

Stih 1: Auzi, Dumnezeule, glasul meu şi nu trece cu vederea rugăciunea mea.

Stih 2: Eu către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine.

Slavă… Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Neavând îndrăzneală pentru păcatele noastre cele multe, tu, pe Cel ce S-a născut din tine roagă-L, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpanului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor Preacurată, că Milostiv este şi poate să mântuiască, Cel ce a voit a pătimi pentru noi.

În Postul Mare aici se cântă, din triod, troparul profeţiei, Slavă… Şi acum… acelaşi tropar, apoi se citeşte Paremia, tot de acolo, şi se continuă cu troparul următor:

Degrab să ne întampine pe noi îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit foarte. Ajută nouă Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău. Doamne, izbăveşte-ne pe noi şi curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău.

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

De nu este Postul Mare, se zice condacul sfântului ce se va întâmpla. Iar de este Post, se zic troparele acestea, pe glasul al 2-lea:

Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule; pe Cruce ai întins preacurate mâinile Tale, adunând toate neamurile cele ce strigă: Doamne, slavă Ţie.

Slavă…

Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşealelor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că de voie ai binevoit a Te sui cu Trupul pe Cruce, ca să izbăveşti din robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceea, cu mulţumire strigăm Ţie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea.

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne pe noi de milostivire, Născătoare de Dumnezeu. Caută spre poporul cel păcătos şi arată, ca totdeauna, puterea ta. Că întru tine nădăjduind, strigăm ţie: ” Bucură-te” , ca şi oarecând Gavriil, mai-marele voievod al celor fără de trup.

Troparele de mai sus se zic luni, marţi şi joi; iar miercuri şi vineri se zice acest tropar al Crucii şi al Născătoarei de Dumnezeu, pe acelaşi glas:

Preamărita eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Lăudămu-te pe tine, că prin Crucea Fiului tău s-a surpat iadul şi moartea s-a omorât şi cei morti ne-am sculat şi vieţii ne-am învrednicit; raiul am luat, desfătarea cea de demult. Pentru aceasta mulţumind, slăvim ca pe Cel puternic, pe Hristos Dumnezeul nostru şi singurul mult-Milostiv.

Apoi Doamne miluieşte (de 40 de ori), Cel ce în toată vremea… (caută la Miezonoptica din toate zilele), Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii… Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi…

Iar de este Postul Mare, se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele…, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele. Iar dacă se citesc Mijloceasurile, în loc de rugăciunea de mai jos: Dumnezeule şi Doamne al puterilor…, se zice rugăciunea: Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputernice… (caută la Miezonoptica din toate zilele).

Iar când nu este nici Post şi nici nu se citesc Mijloceasurile, se zice această

Rugăciune a Marelui Vasile

Dumnezeule şi Doamne al Puterilor şi Ziditor a toată făptura, Care, pentru milostivirea milei Tale celei neasemănate, pe Unul-Născut Fiul Tău, pe Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis spre mântuirea neamului nostru şi, prin cinstită Crucea Lui, zapisul păcatelor noastre L-ai rupt şi ai biruit întru Dânsul stăpâniile şi puterile întunericului; Însuţi Stăpâne, Iubitorule de oameni, primeşte aceste rugăciuni de mulţumire şi de cerere ale noastre, ale păcătoşilor, şi ne izbăveşte pe noi de toată căderea în păcat cea de tot pierzătoare şi întunecată şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi care caută să ne facă rău. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri rele, ci cu dorirea Ta hrăneşte sufletele noastre. Ca spre Tine totdeauna căutând şi cu lumina cea de la Tine povăţuiţi fiind, la Tine, Lumina cea neapropiată şi pururea fiitoare privind, neîncetată mărturisire şi mulţumire Ţie să înălţăm, Tatălui celui fără de început, împreună Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfârşitul Ceasului al şaselea.

Dacă s-a cântat: Dumnezeu este Domnul… se citeşte Obedniţa.

Iar de este Aliluia, aceasta se citeşte după Ceasul al nouălea.

CEASUL AL ŞASELEA Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori). Psalmul 53 Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele. Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor. Că iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este

MIJLOCEASUL AL TREILEA

După ce binecuvintează preotul, se zice: Sfinte Dumnezeule… Presfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia… Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), şi apoi se citesc aceşti psalmi:

Psalmul 29

Înalţa-Te-voi, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşul meu împotriva mea. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cel ce se coboară în groapă. Cântaţi Domnului cei cuviosi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui. Că iuţime este întru mânia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria. Iar eu am zis întru îndestularea mea: ” Nu mă voi clătina în veac!” Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar când Ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat. Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi ruga. Ce folos ai de sţngele meu de mă pogor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti adevărul Tău? Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu! Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie, că slava mea să-Ţi cânte Ţie şi să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!

Psalmul 31

Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta, şi am căzut în suferinţa când ghimpele Tău mă împungea, păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o împotriva mea. Zis-am: ” Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului” ; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge, ca să nu se apropie de tine. Multe sunt bătăile păcătosului, iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

Psalmul 60

Auzi, Dumnezeule, cererea mea; ia aminte la rugăciunea mea. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat. Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului. Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale, că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău. Zile la zilele Împăratului adaugă, anii lui din neam în neam. Rămâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevărul va păzi. Aşa voi cântă numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduinţele mele zi de zi.

Slavă… Şi acum… Sfinte Dumnezeule… Presfântă Treime… Tatăl nostru… că a ta este împărăţia…, şi se zic troparele acestea, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci cu noi, după blândeţile tale, nu îndepărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră.

Slavă…

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria ta, pe chinuitori au surpat; zdrobit-au şi ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Născătoare de Dumnezeu Feciaoră, care eşti zid nesurpat nouă, creştinilor, către tine scăpând, nevătămaţi rămânem; şi iarăşi greşind, pe tine te avem rugătoare. Pentru aceea mulţumind stigăm ţie: Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Domnul este cu tine.

Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii… Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri… Şi se zice rugăciunea Sfântului efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele… aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele. Apoi această

Rugăciune a Marelui Vasile

Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce dai pacea Ta oamenilor şi harul Presfântului Tău Duh l-ai trimis Ucenicilor şi Apostolilor Tăi şi prin limbile cele de foc cu puterea Ta ai deschis gurile lor, deschide şi gurile noastre, ale păcătoşilor, şi ne învaţă cum se cuvine a ne ruga pentru toate trebuinţele. Îndrepteză viaţa noastră cea cu valuri de liman lin şi arată nouă calea pe care vom merge. Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale noastre şi cu duh stăpânitor întăreşte cugetele noastre ca să nu alunece; ca în toate zilele, de Duhul Tău cel bun fiind povăţuiţi către cele de folos, să ne învrednicim a face poruncile Tale şi a ne aduce aminte pururea de preslăvita a doua venire, când vor fi cercetate faptele oamenilor, şi să nu fim aflaţi amăgiţi de frumuseţile cele stricăcioase ale acestei lumi; ci ne întăreştea dori răsplătirea bunătăţilor ce vor să fie, că bine eşti cuvântat şi lăudat de toţi sfinţii tăi, în vecii vecilor. Amin.

MIJLOCEASUL AL TREILEA După ce binecuvintează preotul, se zice: Sfinte Dumnezeule… Presfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia… Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), şi apoi se citesc aceşti psalmi: Psalmul 29 Înalţa-Te-voi, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşul meu împotriva mea. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am

CEASUL AL TREILEA

După ce binecuvintează preotul, se zice: Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia… Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori).

Psalmul 16

Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat în mine nedreptate. Ca să nu graiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am pazit căi aspre. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei. Eu am strigat, că m-ai auzit, Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuiesti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale. Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă de faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrajmaşii mei sufletul meu l-au cuprins; cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie. Izgonindu-mă, acum m-au înconjurat; ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pământ. Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri. Scoală-Te, Doamne, întâmpină-i pe ei şi împiedică-i. Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta. Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătatile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşitele pruncilor. Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.

Psalmul 24

Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrajmaşii mei, pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce fac fărădelegi în deşert. Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă. Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua. Adu-Ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt. Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiintei mele nu le pomeni. După mila Ta, pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne. Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta, lege va pune celor ce greşesc în cale. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile Sale. Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Lui şi mărturiile Lui. Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu, că mult este. Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul. Domnul este întărirea celor ce se tem de Dânsul, aşezământul Lui îl va arăta lor. Ochii mei pururea spre Domnul, că El va scoate din lat picioarele mele. Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt eu. Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-mi iartă toate păcatele mele. Vezi pe vrăjmaşii mei, ca s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât. Păzeşte Sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine. Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne. Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

Psalmul 50 : Miluieşte-mă Dumnezeule (caută la Rugăciunile Dimineţii). Slavă… Şi acum… Aliluia (de 3 ori).

De se cântă Dumnezeu este Domnul…, se zice Slavă…, troparul zilei sau al sfântului, Şi acum… Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată… (vezi mai jos).

Iar de este Aliluia sau Postul Mare, se cântă troparul acesta pe glasul al 6-lea:

Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci Îl înnoieste întru noi, cei ce ne rugăm Ţie.

În acest timp se fac metanii; asemenea şi la cele două stihuri ce urmează:

Stih 1: Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule, şi duh drept înnoieste în cele dinlăuntru ale mele.

Stih 2: Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Slavă… Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii; ţie ne rugăm: Roagă-te Stăpână cu Sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre.

Domnul Dumnezeu bine este cuvântat. Bine este cuvântat Domnul, ziua, în toate zilele; să facă priicioase cele ale noastre Dumnezeul mântuirii noastre, Dumnezeul nostru, Dumnezeul măntuirii.

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia… şi condacul sfântului.

Iar de este Post, se zic aceste tropare, pe glasul al 8-lea:

Bine eşti cuvântat, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce preaîntelepţi pe pescari ai arătat, trimiţindu-le lor Duhul Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.

Slavă…

Grabnică şi tare mângâiere dă robilor Tăi, Iisuse, când se mâhnesc duhurile noastre. Nu Te osebi de sufletele noastre în necazuri; nu Te depărta de gândurile noastre întru primejdii, ci pururea ne întâmpină pe noi. Apropie-Te de noi, apropie-Te Cel ce eşti pretutindeni. Precum şi cu Apostolii Tăi ai fost pururea, aşa şi cu cei ce doresc de Tine Te uneşte, Îndurate, ca fiind împreună cu Tine, să Te lăudăm pe Tine şi să slăvim pe Duhul Tau cel întru tot Sfant.

Şi acum…

Nădejdea şi ocrotirea şi scăparea creştinilor, zid nebiruit celor slabi, liman neînviforat tu eşti Născătoare de Dumnezeu Preacurată. Şi precum lumea o mântuieşti cu neîncetată rugăciunea ta, pomeneşte-ne şi pe noi, Fecioara, întru tot lăudată.

Apoi: Doamne miluieşte (de 40 de ori), Cel ce în toată vremea… (caută la Miezonoptică), Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstitită decât heruvimii… Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi…

Iar de este Postul Mare, se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi stăpânul vieţii mele…, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele. Şi

Rugăciunea Sfântului Mardarie

Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne, Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, şi cu judecăţile care ştii, miluieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

CEASUL AL TREILEA După ce binecuvintează preotul, se zice: Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia… Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori). Psalmul 16 Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. De la faţa Ta judecata

MIJLOCEASUL  ÎNTÂI

După ce binecuvintează preotul, se zice: Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori), şi apoi aceşti psalmi:

Psalmul 45

Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoara. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor. Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria Lui. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui. Dumnezeu e în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ. Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înalţa-Mă-voi pe pământ. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Psalmul 91

Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numele Tău, Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toata noaptea, în psaltire cu zece strune, cu cântece din alauta. Că m-ai veselit, Doamne, întru făpturile Tale şi întru lucrurile mâinilor Tale mă voi bucura. Că s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, adânci cu totul sunt gândurile Tale! Bărbatul nepriceput nu va cunoaşte şi cel neîntelegător nu va întelege acestea, când răsar păcătoşii ca iarba şi se ivesc toţi cei ce fac fărădelegea, ca să piară în veacul veacului. Iar Tu, Preaînalt eşti în veac, Doamne. Că iată vrăjmaşii Tăi, Doamne, vor pieri şi se vor risipi toţi cei ce lucrează fărădelegea. Şi se va înălţa puterea mea ca a inorogului şi bătrâneţile mele unse din belşug. Şi a privit ochiul meu către vrăjmaşii mei şi pe cei vicleni, ce se ridică împotriva mea, îi va auzi urechea mea. Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi. Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curtile Dumnezeului nostru vor înflori. Încă întru bătrâneţe unse se vor înmulţi şi bine-vieţuind vor fi, ca să vestească: Drept este Domnul Dumnezeul nostru şi nu este nedreptate întru Dânsul.

Psalmul 92

Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, pentru că a întărit lumea care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor, ridicat-au râurile valurile lor; dar mai mult decât glasul apelor clocotitoare. Mai mult decât zbuciumul neasemuit al mării, minunat este întru cele înalte, Domnul. Mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

Slavă? Şi acum? fără Aliluia. Sfinte Dumnezeule?, cu trei închinăciuni. Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? şi troparele acestea, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pr noi.

Slavă?

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomenii fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi sumtem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum?, al Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavă? Şi acum? Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii? Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri? Şi se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele?, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele. Apoi această

Rugăciune a Marelui Vasile

Dumnezeule cel veşnic şi fără de început, Lumină pururea fiitoare, Făcătorule a toată făptura, Izvorule al milei, adâncul bunătăţilor şi noianul cel neurmat al iubirii de oameni, arată peste noi lumina feţei Tale; Doamne, străluceşte în inimile şi în cugetele noastre soarele dreptăţii şi umple de a Ta veselie sufletele noastre. Învaţa-ne pe noi ca să spunem judecăţile Tale şi să ne mărturisim Ţie neîncetat, Stăpânului nostru şi Făcătorului de bine. Mâinile noastre le îndreptează spre lucrarea voirii Tale şi fă cu noi ca să Te iubim şi să sporim bine-făcând cele plăcute Ţie, ca şi întru noi, nevrednicii, să se slăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh: o Dumnezeire şi o Împărăţie, Căreia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

Apoi zi şi această

Rugăciune a Marelui Vasile

Cel ce trimiţi lumina şi purcezi şi răsari soarele peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, peste cei răi şi peste cei buni şi cu lumina cea de ziuă luminezi toată lumea, luminează şi inimile noastre, Stăpâne al tuturor. Dăruieşte nouă şi în ziua ce vine, să facem cele plăcute Ţie. Păzeşte-ne de tot păcatul şi de toată lucrarea cea rea. Izbăveşte-ne pe noi de toate săgeţile ce zboară ziua şi de puterile cele potrivnice, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea, ale cereştilor puteri, slujitorilor Tăi cei fără de trup, şi ale tuturor sfinţilor care din veac au bineplăcut Ţie. Că Ţie se cuvine să ne miluieşti şi să ne mântuieşti pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi putrurea şi în vecii vecilor. Amin.

Otpustul mic

MIJLOCEASUL  ÎNTÂI După ce binecuvintează preotul, se zice: Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori), şi apoi aceşti psalmi: Psalmul 45 Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoara. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii

CEASUL ÎNTÂI

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu? (de 3 ori)

Psalmul 5

Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga, Doamne! Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul. Iar eu întru mulţimea milei tale voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne. Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi sălaş lor, şi se vor lauda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.

Psalmul 89

Doamne, scăpare, Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis: „Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”, că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am sfârsit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înintea Ta, greşealele noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui paianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine ? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptam inimile, spre înţelepciune. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Măngâile pe robii Tăi! Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am vazut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mânilor noastre le îndreptează.

Psalmul 100

Mila şi judecata Ta voi cânta Ţie, Doamne. Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine? Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat. Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şada ei împreuna cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnulul pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.

Slavă? Şi acum? Aliluia (de 3 ori), cu trei închinăciuni.

De se cântă: Dumnezeu este Domnul?, se zice: Slavă?, troparul sfântului, Şi acum?, Cum te vom numi, ceea ce eşti plină de har?? (vezi mai departe).

Iar de este Postul Mare, se cântă troparul acesta, pe glasul al 6-lea:

Dimineaţa auzi glasul meu, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.

Cântându-l, se fac metanii cu genunchii la pământ.

Stih 1: Graiurile mele ascultă-le Doamne, înţelege strigarea mea.

Stih 2: Căci către Tine mă voi ruga, Doamne

Slavă? Şi acum?, al Născătoarei de Dumnezeu:

Cum Te vom numi, ceea ce esti plina de har? Cer, că ai răsărit pe Soarele dreptăţii? Rai, că ai odrăslit floarea nestricăciunii? Fecioară, că ai rămas nestricată? Maică curată, că ai avut în sfintele tale braţe Fiu, pe Dumnezeul tuturor? Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.

Izbăveşte-mp de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.

Faţa Ta arat-o peste robul Tău şi mă învaţî îndreptările Tale.

Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.

Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru?

De nu este Postul Mare, se zice condacul sfântului, de are, sau al Praznicului ce se va întâmpla.

De este Post, se zic aceste tropare ale Născătoarei de Dumnezeu:

Luni, marţi şi joi:

Pe Mărita Maică a lui Dumnezeu, şi mai sfânta decât sfinţii îngeri, fără încetare o lăudăm, cu inima şi cu gura, Născătoare de Dumnezeu pe dânsa mărturisind-o, ca pe ceea ce cu adevărat a născut pe Dumnezeu întrupat şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.

Miercuri şi Vineri

Degrab ne întâmpină pe noi mai înainte până ce nu ne robim, când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru. Pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa dreptmăritorilor creştini, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

Sâmbătă

Ca o pârgă a firii, Ţie, Săditorule făpturii, lumea Îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici, pentru ale căror rugăciuni, în pace adâncă, Biserica Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, o pazeste, mult-Milostive.

Duminica, la Praznice sau la sfinţii cu Doxologie sau Polieleu, se citeşte condacul glasului de rând, sau al sărbătorii respective.

Apoi: Doamne miluieşte ( de 40 de ori ), Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul? (caută la Miezonoptică). Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă? Şi acum? Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii? Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi?

Iar de este Aliluia sau Postul Mare, se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele?, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele. Apoi Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Doamne miluieşte (de 12 ori). Şi

Rugăciunea aceasta

Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feţei Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiata. Îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară.

În zilele de rând se face otpustul desăvârşit, iar Duminica se face otpustul mic.

CEASUL ÎNTÂI Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu? (de 3 ori) Psalmul 5 Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga, Doamne! Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti

UTRENIA

După ce binecuvintează preotul, din faţa Sfintei Mese, de este Postul Mare, se zice: Sfinte Dumnezeule? Presfântă Treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori). În acest timp cântăreţul (citeţul) se închină de trei ori.

Iar de nu este Post, după ce binecuvintează preotul, se zice: Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori) şi aceşti doi psalmi.

Psalmul 19

Să te audă Domnul în ziua necazului, şi să-ţi fie scut numele Dumnezeului lui Iacob. Trimită ţie ajutor din locaşul Lui cel sfânt, şi din Sion sprijinească-te pe tine. Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta bineplăcuta să-I fie. Dea ţie Domnul după inima ta, şi tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de mântuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe Unsul Său cu puterea dreptei Sale. Auzi-L-va pe Dânsul din cerul cel sfânt al Lui. Unii se laudă cu căruţele lor, altii cu căii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. Doamne, mântuieste pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Psalmul 20

Doamne, întru puterea Ta se va veseli împaratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru mâtuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului; veseli-l-vei pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. Află-se mâna Ta, peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. Pune-i vei pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde, şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea să stea. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta; cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Slavă? Şi acum? Sfinte Dumnezeule? Presfântă Treime? Tatăl nostru? Că a Ta este înpărăţia? Dator este pretul a lua aminte ca să fie în mijlocul bisericii când va zice: Că a Ta este împărăţia? După Sfinte Dumnezeule? şi Tatăl nostru?, citeţul zice aceste tropare:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Slavă?

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini, daruindu-le lor biruinţă asupra celui potrivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Şi acum?, al Născătoarei de Dumnezeu:

Ocrotitoare, neînfricată si neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce eşti bună, rugăciunile noastre, întru tot lăudată Născătoare de Dumnezeu. Întăreşte viaţa cea de obşte a dreptmăritorilor creştini. Mântuieşte pe cei ce ă-ai rânduit să conducă şi le dă lor biruinţă din cer, pentru că ai născut pe Dumnezeu, ceea ce eşti una binecuvântată.

Preotul din faţa Sfintei Mese, zice ectenia aceasta, la care se răspunde: Doamne miluieşte (de 3 ori).

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [ pentru (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)] , pentru sănătatea şi mântuirea lui.

Încă ne rugăm pentru (aici se pomeneşte cârmuirea ţării, ţinând seamă de îndrumările Sfântului Sinod), pentru sănătatea şi mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi cucernicii şi dreptslăvitorii creştini, pentru sănătatea şi mânturiea lor.

Ecfonis

Că milostiv şi iubitor de oamnei Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Întru numele Domnului binecuvintează, părinte!

Preotul:

Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin

Iar citeţul cel rânduit (sau cel mai mare), cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu, zice:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire (de trei ori).

Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta (de două ori).

(Preotul, cu capul descoperit, citeşte în faţa Sfintei Mese primele şase rugăciuni ale dimineţii).

Psalmul 3

Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; mulţi zic sufletului meu: ” Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!” Iar Tu Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă Dumnezeul meu; că Tu ai bătut pe toţi ce-mi vrăjmăşuiesc mie în deşert; dinţii păcătosilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea, şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

Şi iarăşi:

Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.

Psalmul 37

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu de către faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele, de către faţa păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea au apăsat peste mine. Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele de către faţa nebuniei mele. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că şalele mele s-au umplut de ocări, şi nu este vindecare în trupul meu. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte, răcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. Că eu spre bătai gata sunt, şi durerea mea înaintea mea este pururea. Că faradelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; iar vrăjmasii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplatesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea. Nu mă lasa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Şi iarăşi:

Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul Cel Sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Că de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta. Iar ei în desert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi. Iar împaratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

Şi iarăşi:

În dimineşi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.

Slavă? Şi acum? Aliluia (de 3 ori), fără închinăciuni. Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă? Şi acum?

Preotul iese din Sfântul Altar, îşi desoperă capul şi citeşte în taină ultimele 6 rugăciuni de dimineaţă, înaintea uşilor împărăteşti.

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga Mea, Doamne, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răniţi, ce dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor, închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua întins-am către Tine mâinile mele. Oare morţilor vei face minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevarul Tău în locul pierzării? Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat? Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineata rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înaltat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au trecut mâniile Tale şi infricoşările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieteni, şi pe cunoscuţii mei, şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.

Şi iăraşi:

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga Mea.

Psalmul 102

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv. Nu până în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dânsul. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac şi până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul; şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit Scaunul Său şi Împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Şi iarăşi:

În tot locul stăpânirii Lui binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viata mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă aseman celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrajmaşii mei, Doamne! La Tine am scăpat, Învaţă-mă să fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povătui la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţa. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toti cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Şi iarăşi:

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău!

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău!

Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.

Slavă? Şi acum? Aliluia (de 3 ori). Apoi preotul, cu capul descoperit, zice ectenia mare şi îndată se cântă:

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

Dumnezeu este Domnul? se cântă pe glasul troparului, cu aceste patru stihuri:

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

Înconjurând m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.

Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta şi este minunată în ochii noştri.

Apoi se cântă troparul sărbătorii ce se va întâmpla, sau al sfântului, sau al învierii, pe glasul care va fi la rând.

Iar în Sfântul şi Marele Post se cântă Aliluia (de 3 ori), după glasul de rând, cu aceste patru stihuri:

De noapte mânecă duhul meu către Tine Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ.

Dreptate vă învăţaţi toţi cei ce locuiţi pe pământ.

Pizmuire va cuprinde pe poporul cel neînvăţat şi acum focul pe cei potrivnici va mânca.

Adaugă lor rele, Doamne, adaugă rele celor măriţi ai pământului.

Şi după Aliluia, se cântă troparele Treimice ale glasului de rând, fiecare câte o dată.

Cântările Treimice

glasul 1

Cu trupeşti închipuiri, către mintea cea netrupescă şi fără materie a Puterilor celor fără de trup ridicându-se, şi prin cântare întreit-sfântă a Dumnezeirii cele în trei ipostasuri primind strălucire, ca heruvimii să strigăm către Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă?

Cu toate Puterile cereşti, ca heruvimii să strigăm celui ce este întru cei de sus, întreit-sfântă laudă înălţându-I: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum?

Sculându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule, şi cântare îngerească strigăm Ţie, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să se ştie

Că la sfârşitul Cântărilor Treimice în toată săptămâna se zice:

LUNI

Cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

MARŢI

Pentru rugăciunile Înaintemergătorului, miluieşte-ne pe noi.

MIERCURI ŞI VINERI

Cu puterea Crucii Tale, păzeşte-ne pe noi.

JOI

Pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli şi ale Ierarhului Nicolae, miluieşte-ne pe noi.

Tot aşa şi la luminândele Sfântului şi Marelui Post.

glasul al 2-lea

Puterilor celor de sus urmând pe pământ, cântare de biruinţă aducem Ţie, Bunule: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru;cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă?

Nezidită fire, Făcătorul tuturor, buzele nostre le deschide, ca să vestim lauda ta, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum?

Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doamne, mintea mea o luminează, inima şi buezle mele le deschide, ca să Te laud pe Tine, Sfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

glasul al 3-lea

Treime de o fiinţă şi nedespărţită, Unime în trei ipostasuri şi împreună-vecuitoare, Ţie, ca unui singur Dumnezeu, cântare îngerescă strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă?

Pe Tatăl cel fără de început, pe Fiul cel împreună fără de început, pe Duhul cel împreună-vecuitor, Dumnezeirea cea una, ca heruvimii a slăvi îndrăznind, zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum?

Fără de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia se vor descoperi; deci cu frică să strigăm în miezul nopţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

glasul al 4-lea

Noi, cei muritori, îndrăznind să aducem cântare slugilor Tale celor ce sunt duhuri, zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă?

Precum cetele îngerilor acum în cer, aşa şi stările oamenilor pe pământ, cu frică, cântare de biruinţă aducem Ţie. Bunule: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum?

Pe Părintele Tău cele fără de început şi pe Tine, Hristoase Dumnezeule, şi pe Duhul cel Presfânt, ca heruvimii a slăvi îndrăznind, zicem:

glasul al 5-lea

Vremea cântării este şi ceasul rugăciunii. Cu osârdie să strigăm către Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă?

Îndrăznind a ne asemăna oştilor Tale celor înţelegătoare Treime, Ceea ce eşti fără de început, cu guri nevrednice strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum?

Cel ce în pântece fecioresc ai încăput şi de sânurile Tatălui nu Te-ai despărţit, Hristoase Dumezeule, cu îngerii primeşte-ne şi pe noi, care strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

glasul al 6-lea

Heruvimii, stând înainte cu frică, şi serafimii, spăimântându-se cu cutremur, întreit sfântă cântare aduc cu glas fără de tăcere. Cu care şi noi păcătoşii strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă?

Cu guri fără de trup, cu doxologii fără tăcere, cei cu câte şase aripi cântă Ţie întreit sfântă cântare, Dumnezeul nostru; iar noi cei de pe pământ, cu buze nevrednice laudă Ţie înălţăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum?

Pe Unimea Dumnezeirii în Treime, în unire neamestecată O slăvim şi cântare îngerească strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

glasul al 7-lea

Cel ce eşti lăudat de heruvimi cu preînaltă şi cu dumnezeiască slavă de îngeri închinat, primeşte-ne şi pe noi, cei de pe pământ, care cu buze nevrednice laudă Ţie înălţăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă?

Ca pe un somn lepădând lenea, suflete, îndreptare spre lauda Judecătorului arată şi cu frică strigă: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum?

Dumnezeirii celei neapropiate, Treimii celei într-o Unime, întreit-sfânta laudă a serafimilor înălţând, cu frică să strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

glasul al 8-lea

Spre cer inimile având, cetelor îngereşti să urăm şi cu frică la Cel ce nu ia mită să cădem, laudă de biruinţă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă?

Heruvimii, neîndrăznind a privi la Tine, zburând strigă cu înălţare de vers cântarea dumnezeiască a glasului celui întreit-sfânt; cu care şi noi strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum?

Fiind robiţi de mulţimea greşealelor noastre şi neîndrăznind a privi la înălţimea Ta, plecăm sufletul şi trupul, şi cu îngerii cântare strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfârşitul laudelor Treimice.

Urmează citirea Psaltirii şi Sedelnele după rânduiala lor. Psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule? (caută la Rugăciunile Dimineţii), apoi Cântările lui Moise şi Canonul. Iar la Cântarea a 9-a a Canonului, se cântă:

IMNUL PRESFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

Preotul zice:

Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstind-o să o mărim.

Măreşte, suflete al meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Strana:

Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi-a făcut mie mărire Cel putenic şi sfânt numele Lui şi mila Lui din neam în neam spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.

Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a ridicat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Luat-a pe Israel sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

După fiecare stih se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii? şi se face închinăciune după fiecare stih. Apoi Cântarea a 9-a a Canonului. După Canon, se cântă pe glasul irmoaselor:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai marită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

După sfârşitul canonului, de nu este duminică, se cântă: Cuvine-se cu adevărat?, ectenia mică, iar de este duminică, după ectenie, se zice:

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de două ori), iar a treia oară:

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui (o închinăciune), că sfânt este.

Apoi Luminânda învierii. Iar de este Post, se cântă Luminândele glasului ce se va întâmpla. Sfârşitul luminândelor se face cu stihurile Treimice, precum s-a arătat la tipicul de la începutul Cântărilor Treimice, adică:

Luni: ? Cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Marţi: ? Pentru rugăciunile Înaintemergătorului, miluieşte-ne pe noi.

Miercuri şi Vineri: ? Cu puterea Crucii tale, păzeşte-ne pe noi.

Joi: ? Pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli şi ale Ierarhului Nicolae, miluieşte-ne pe noi.

Luminândele Postului Mare

Fiecare luminândă se cântă de trei ori, după glasul ce va fi de rând.

glasul 1

Cel ce răsari lumina, Doamne, curăţeşte sufletul meu de tot păcatul, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 2-lea

Lumina Ta cea pururea veşnică trimite-o, Hristoase Dumnezeule, şi luminează ochii cei de taină ai inimii mele, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 3-lea

Trimite lumina Ta, Hristoase Dumnezeule, şi luminează inima mea, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 4-lea

Cel ce răsari lumină lumii Tale, sufletul meu cel ce este întru întuneric curăţeşte-l de tot păcatul, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 5-lea

Dătătorule de lumină, Doamne, trimite lumina Ta şi luminează inima mea, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 6-lea

Doamne, trimite sufletelor noastre lumina Ta cea pururea veşnică, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 7-lea

Ridică-mă, Domane, spre lauda Ta, şi mă învaţă să fac voia Ta, Sfinte, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 8-lea

Lumină fiind Hristoase, luminează-mă întru Tine, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

Liminândele zilelor de peste
toată săptămâna

Luni

A îngerilor:

Podobie: Femei, auziţi?

Arhangheli şi Îngeri, Începătorii şi Domnii, Puteri, Stăpânii, şi Scaune, Heruvimi, cei cu ochi mulţi, şi Serafimi, cei cu câte şase aripi, rugaţi-vă acum pentru noi, să ne izbăvim din nevoi şi de focul cel nestins.

Alta:

Cel ce ai împodobit cerul cu stele, ca un Dumnezeu, şi prin îngerii Tăi tot pământul luminezi, Făcătorule a toate, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce eşti dulceaţa îngerilor, bucuria celor necăjiţi, folositoarea creştinilor, Fecioară, Maica Domnului, apără-ne pe noi şi ne izbăveşte de chinurile cele veşnice.

Marţi

A Înaintemergătorului:

Proorocule preamărite şi Înaintemergătorule al harului, cel ce ai propovăduit pocăinţa mântuirii tuturor şi pe Mieluşelul, Cel ce a ridicat păcatul lumii L-ai arătat, fericite, pe Acela acum rogă-L să mântuiască lumea.

Alta:

Pe Înaintemergătorul Ioan şi Botezătorul Mântuitorului, pe cel ce între prooroci prooroc şi pe cel hrănit în pustie, pe cel născut al Elisabetei toţi să-l lăudăm.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Feciară, pe tine toţi prooroci mai înainte te-au vestit. David pe tine munte te numeşte, chivot şi sfeşnic. Scară şi pod, năstrapă, ceea ce porţi mana, şi toiag odrăslit. Iar noi, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, după vrednicie te cinstim.

Miercuri

A Crucii:

Cruce dumnezeiască, lauda creştinilor, armă nebiruită şi întărire a credinţei, cu credinţă te lăudăm şi ne închinăm; păzitoarea dreptmăritorilor creştini şi slava mucenicilor, după vrednicie pe tine te lăudăm.

Alta:

Crucea este păzitoare a toată lumea, Crucea, podoaba Bisericii, Crucea, stăpânia celor ce conduc, Crucea, întărirea credincioşilor, Crucea, slava îngerilor şi diavolilor rană.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Lângă cruce înainte a stat ceea ce Te-a născut mai presus de fire şi tânguindu-se a strigat: Vai mie, predulce Fiule, cum ai apus de la ochii mei? Cum între cei morţi te-ai socotit?

Joi

A Sfinţilor Apostoli:

Pe Petru şi pe Pavel, pe Andrei, pe Ioan, pe Iacob, pe Vartolomei şi pe Matei, pe Filip, pe Toma şi pe Simion, pe Iacob al lui Alfeu, pe Iuda tadeul şi pe Matia, Apostolii Domnului, şi pe sfinţii evanghelişti Marcu şi Luca cu credinţă să-I lăudăm.

Alta:

Apostoli ai Mântuitorului, în toată latura cea de sub soare alergând, aţi propovăduit cu adevărat sfânta întrupare a lui Hristos din fecioară şi, din înşelăciune întorcând pe păgâni şi luminându-i, pe toţi i-aţi învăţat să cinstească pe Sfânta Treime.

A Sfântului Nicolae:

Pe marele arhipăstor şi ierarh şi întâiul şezător pe scaunul Mirelor, pe Nicolae, toţi să-l lăudăm, că pe mulţi bărbaţi ce erau să moară fără dreptate i-a izbăvit şi împăratului şi lui Avlavie s-a arătat în vis, stricând cu totul hotărârea lor cea nedreaptă.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Marie precurată, cădelniţă de aur, ceea ce ai fost încăpere Dumnezeirii celei neîncăpute, întru care Tatăl a binevoit şi Fiul s-a sălăşluit şi Duhul cel Presfânt, umbrindu-te pe tine, Fecioară, te-a arătat de Dumnezeu Născătoare.

Vineri

A Crucii:

Bucură-te, Cruce presfântă, zidul cel nesurpat al lumii, scăparea scârbiţilor şi a celor ce sunt în nevoi, biruinţa celor ce conduc şi apărătoarea credincioşilor, surparea barbarilor, cununa Apostolilor şi mântuirea credincioşilor.

Alta:

Crucea este păzitoare a toată lumea, Crucea, podoaba Bisericii, Crucea, stăpânia celor ce conduc, Crucea, întărirea credincioşilor, Crucea, slava îngerilor şi diavolilor rană.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Pe Cruce răstignit văzându-Te pe Tine Preacurata, plângând şi tânguindu-se, striga: Cum ai apus, Soarele slavei, Începătorul luminii? Cum pe Cruce ai fost pironit şi cu suliţa în coastă ai fost împuns, Fiule şi Dumnezeul meu, pentru a oamenilor mântuire?

Sâmbătă

A tuturor Sfinţilor:

Prooroci preslăviţi, Apostoli fericiţi, drepţilor, patriarhilor, o dănţuire a ierarhilor şi preacuvioşilor, adunarea sfintelor femei şi toţi sfinţii mucenici, cu Maica lui Dumnezeu rugaţi-vă Domnului să miluiască pe ai voştri robi.

A morţilor:

Cel ce stăpâneşti pe cei morţi şi pe cei vii, ca un Dumnezeu, şi prin sfinţii Tăi tot pământul luminezi, Ziditorule a toate, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Noi întru tine ne lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, şi folositoare către Dumnezeu te avem; tinde mâna ta cea nebiruită şi sfărâmă pe vrăjmaşii noştri; trimite robilor tăi ajutor dintru Cel sfânt.

Şi îndată

Laudele

De va fi duminică sau praznic împărătesc sau sfânt care are Doxologie mare, laudele se cântă pe glasul ce va fi de rând sau al primei stihiri de la laude.

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, laudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Iar de va fi altă zi, peste săptămână, se citesc aceşti psalmi:

Psalmul 148

Laudaţi-L pe Domnul din ceruri, laudaţi-L pe El în cele înalte. Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, Lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina. Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri, să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au facut, El a poruncit şi s-au zidit. Pusu-le-a pe ele în veac şi în veacul veacului. Porunca a pus li nu o vor trece. Lăudaţi pe El toţi cei de pe pământ; balaurii şi toate adâncurile; focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul Lui; munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii; fiarele şi toate animalele cele ce se târăsc şi păsările cele zburătoare. Împăraţii pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi judecătorii pământului. Tinerii şi fecioarele, bătrânii cu tinerii să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în cer. Şi va înălţa puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

Psalmul 149

Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi. Să se veselească Israil de Cel ce l-a făcut pe el, şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor. Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în Psaltire să-I cânte Lui. Că iubeşte Domnul poporul Său şi va înălţa pe cei blânzi şi-i va izbăvi. Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor. Laudele lui Dumnezeu în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor. Ca să facă izbândă între neamuri, mustrări între popoare. Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier. Ca să facă între dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.

Psalmul 150

Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; Lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; Lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; Lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; Lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; Lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

De va fi duminică, se zic aceste stihuri:

Scoală-Te, Domane Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.

Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

Slavă?, Stihira Evangheliei,

Şi acum?, a Născătoarei de Dumnezeu:

Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu fecioară, că prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a nimicit, Eva s-a liberat, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta sântând, strigăm: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeule, Cel ce bine ai voit aşa, slavă Ţie.

(Dacă este Praznic, sau sfânt cu Doxologie, sau sfânt cu Polieleu, se cântă Slavă? Şi acum? dim Minei, Triod sau Penticostar).

Apoi

Doxologia

Preotul sau diaconul zice:

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

Strana cântă:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie pentru slava Ta cea mare.

Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte.

Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.

Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi.

Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.

Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.

Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale (de 3 ori).

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.

Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.

Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă? Şi acum? Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi

Apoi mai pe larg.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Iar de este Postul Mare sau altă zi ce n-are Doxologie mare, După Laude Slavă? Şi acum?, citeţul cel rânduit zice aşa:

Ţie slavă se cuvine, Doamne Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina. Citeţul: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu? Şi: Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă?

Apoi

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne, întelepteşte-mă cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mânilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul zice ectenia: Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă Domnului?

Apoi, de nu este praznic, se zice Stihoavna din Octoih, cu aceste stihuri:

Stih 1: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi, pentru anii în care am văzut rele. Şi caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.

Stih 2: Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

Slavă? Şi acum?, de are sfântul, de nu, din Octoih. Apoi:

Bine este a ne mărturisi Domnului şi a cânta numele Tău, Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea (fără metanii).

După aceea: Sfinte Dumnezeule? Slavă? Şi acum? Preasfânta Treime? Tatăl nostru? Şi troparul sfântului. Slavă? Şi acum?, al Născătoarei de Dumnezeu.

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta? şi celelalte. Iar după ecfonis: Înţelepciune Strana: Binecuvintează. Preotul: Cel ce sete binevucântat? Strana: Amin.

Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a dreptmăritorilor creştini, şi Sfântă Biserica Ta în veacul veacului.

Şi îndată: Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori) şi se începe Ceasul întâi şi apoi otpustul desăvârşit.

De este Post, se zice: Bine este a ne mărturisi Domnului … (de 2 ori), cu metanii, apoi Sfinte Dumnezeule? Slavă? Şi acum? Preasfânta Treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? şi se citeşte troparul acesta:

În Biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare; Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşa cerească, deschide nouă uşa milei Tale.

Doamne miluieşte (de 40 de ori). Slavă? Şi acum? Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii? Întru numele Domnului binecuvintează, părinte.

Preotul, din faţa Sfintei Mese:

Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Citeţul: Amin.

Împărate Ceresc, pe binecredinciosul nostru popor ocroteşte-l, credinţa o întăreşte, pe cei răi îi îmblânzeşte, lumea o împacă, sfânt locaşul acesta bine-l păzeşte, pe cei mai înainte răposaţi părinţii şi fraţii noştri, în locaşurile drepţilor îi aşază, iar pe noi întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte, ca un bun şi de oameni iubitor.

După aceea se fac trei metanii zicând fiecare întru sine la fiecare metanie rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele?, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica de taote zilele. După ce se ridică fraţii, cel mai mare sau citeţul rânduit începe: Veniţi să ne închinăm?, (de 3 ori), cu închinăciuni, şi se citeşte Ceasul întâi.

De este duminică, după sfârşitul Doxologiei şi Sfinte Dumnezeule?, se cântă troparul Învierii.

La glasurile 1, al 2-lea, al 3-lea şi al 4-lea, acest tropar al Învierii, pe glasul al 4-lea:

Astăzi mântuirea a toata lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt şi Începătorului vieţii noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dăruit nouă şi mare milă.

La glasurile al 5-lea, al 6-lea, al 7-lea şi al 8-lea, acest tropar al Învierii, pe glasul al 8-lea:

Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului izbăvindu-i. Arătându-Te pe Tine Apostolilor Tăi; trimisu-i-ai pe dânşii la propovăduire; şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult-Milostive.

Apoi ecteniile şi otpustul Utreniei.

UTRENIA După ce binecuvintează preotul, din faţa Sfintei Mese, de este Postul Mare, se zice: Sfinte Dumnezeule? Presfântă Treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori). În acest timp cântăreţul (citeţul) se închină de trei ori. Iar de nu este Post, după ce binecuvintează preotul, se zice: Veniţi

RÂNDUIALA MIEZONOPTICII DE DUMINICĂ

Preotul dă binecuvântarea, zicând:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc? Sfinte Dumnezeule? Se fac trei închinăciuni, iar de este Aliluia, se fac trei metanii.

Slavă? Şi acum? Preasfântă Treime? Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă? Şi acum? Tatăl nostru? Că a Ta este Împărăţia? Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă? Şi acum? Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori). Şi îndată Pslamul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule? (caută la Rugăciunile Dimineţii), apoi Catisma a şaptesprezecea, Psalmul 118.

Starea întâia:

Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L cauta cu toata inima lor, că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale! Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc Ţie. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat, ca de toată bogăţia. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale. La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea. Certat-ai pe cei mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale. Fă să înţeleg calea îndreptarilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi. Pe calea poruncilor Tale am alergat, când ai lărgit inima mea. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă. Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine. Îndepărtează ocara de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău, şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit, şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat. Am vorbit despre mărturille Tale înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale. Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat. Cei mândri m-au batjocorit peste măsura dar de la legea Ta nu m-am abătut. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătosilor, care părăsesc legea Ta. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău. Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. Funiile păcătosilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.

Slavă? Şi acum? Aliluia (de trei ori), cu închinăciuni şi în Postul Mare cu metanii. Doamne miluieşte (de trei ori) Slavă? Şi acum?

Starea a doua:

Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău. Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este. Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez. Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit. Sfarşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: ” Când mă vei mângăia?” . Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc? Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă! Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale. După mila Ta, viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne, în cer; în neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ţie. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit întru necazul meu. În veac nu voi uita îndreptările, Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput. La tot lucrul desăvârşit am văzut sfărşit, dar porunca Ta este fără de sfărşit. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei m-ai întelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este. Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este. Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale. De la judecăţile Tale nu m-am abătut,că Tu ai pus mie lege. Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele. Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă. Sufletul meu în mânile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire. Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. Apăra-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate. Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri. Sfârşitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale. Fă cu robul Tău după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă. Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decât aurul şi topazul. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi întelepţeşte pe prunci. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.

Slavă? Şi acum? Aliluia (de trei ori), cu închinăciuni şi în Postul Mare cu metanii. Doamne miluieşte (de trei ori) Slavă? Şi acum?

Starea a treia:

Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi sa nu mă stăpânească nici o fărădelege. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale. Izvoare de apă s-au pogorât din ochii mei, pentru că n-am pazit legea Ta. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta, adevărul. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta. Strigat-am către Tin: ” Mântuieşte-mă, şi voi păzi marturiile Tale” . În zori m-am sculat şi am strigat: ” Întru cuvintele Tale am nădăjduit” . Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat. Judecă pricina mea şi mă izbăveste; după cuvântul Tau, fă-mă viu. Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au cautat. Îndurările Tale multe sunt, Doamne; după judecata Ta mă viază. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, ca n-au păzit cuvintele Tale. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază. Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoara mare. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale, şi le-a iubit foarte. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale. Rosti-va limba mea cuvintele Tale că toate poruncile Tale sunt drepte. Mâna Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

Slavă? Şi acum?, şi îndată:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl, Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu facut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastrş mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi s-a îngropat;

Şi a înviat a treia zi după Scripturi;

Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui;

Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.

Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor.

Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Sfinte Dumnezeule?, cu trei închinăciuni. Preasfântă Treime? tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia?

Apoi troparele acestea, glasul al 8-lea:

Iată, Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; dar nevrednică este iarăşi pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci, te deşteaptă, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Slavă?

La ziua cea înfricoşatoare gândind, suflete al meu, priveghează, aprinzându-ţi candela ta, cu untdelemn luminând-o, că nu ştii când va veni la tine glasul ce va zice: ” Iata Mirele!” . Vezi, dar, suflete al meu, să nu dormitezi, căci vei rămâne afară bătând ca cele cinci fecioare. Ci în priveghere aşteaptă, ca să întâmpini pe Hristos cu untdelemn de ungere, şi-ţi va da ţie cămara cea dumnezeiască a slavei Sale.

Şi acum?, al Născătoarei de Dumnezeu:

Pe tine, zidul cel nebiruit, întărirea mântuirii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, te rugăm: Sfaturile celor potrivnici le risipeşte, întristarea poporului tău în bucurie o întoarce, ţara ta o apără şi o ajută, pentru pacea lumii te roagă, că tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră.

Doamne miluieşte ( de 40 de ori ), şi rugăciunea aceasta:

Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răbdătorule, mult-Milostive şi mult-Milosarde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătosi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce au să fie; Însuţi, Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curaţeşte şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziti şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, ca binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă? Şi acum?

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărita fără de asemanăre decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Strana: Întru numele Domnului binecuvintează, părinte.

Preotul:

Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează faţa spre noi şi ne miluieşte.

Şi de este Aliluia sau Postul Mare, se zice rugăciunea aceasta a Sfântului Efrem Sirul, în trei stări, cu trei metanii mari:

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie).

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, daruieşte-l mie, slugii Tale (o metanie).

Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să îmi văd greşealele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).

Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului (o închinăciune).

Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul (o închinăciune).

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă (o închinăciune).

Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o închinăciune).

Şi pe urmă, iarăşi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, şi la sfârşit cu o metanie mare: Doamne şi Stăpânul vieţii mele? Apoi:

Rugăciunea aceasta a lui Mardarie:

Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne, Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, şi cu judecăţile care ştii, miluieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este Aliluia sau Postul Mare, se lasă rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele? şi metaniile, şi se zice numai rugăciunea de mai sus: Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputernice? Apoi se zice: Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori), şi

Psalmul 120

Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul. Nu va lăsă să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce te păzeşte. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeste pe Israel. Domnul te va păzi pe tine; Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta şi iesirea ta de acum şi până în veac.

Psalmul 133

Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte ţi binecuvântaţi pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Slavă? Şi acum? Sfinte Dumnezeule? trei închinăciuni, Preasfântă Treime? Tatăl nostru?

Apoi troparele aceste, glasul al 2-lea:

Pomeneşte, Doamne, ca un bun pe robii Tăi, şi câte în viaţă au greşit, iartă-le; că nimenea nu este fără de păcat, fără numai Tu, Cel ce poţi şi celor adormiţi a le da odihnă.

Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti, Unule, Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletelor adormiţilor robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Slavă?

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum?, al Născătoarei de Dumnezeu:

Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că în tine, Cel neîncăput, Hristos Dunmezeul nostru, a binevoit încăpea. Fericiţi suntem şi noi, folositoare pe tine avându-te, că ziua şi noaptea te rogi pentru noi. Pentru aceasta lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.

Apoi Doamne miluieste (de 12 ori), şi

Rugăciunea aceasta

Pomeneşte, Doamne, pe cei ce în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice au adormit, pe părinţii şi fratii nostri, şi pe toţi care în cucernicie şi în credinţă s-au săvârşit; şi iartă lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie, cea cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, şi-i aşază pe dânşii în locuri luminoase, în locuri răcoroase, în locuri de odihnă, de unde a fugit, toată durerea, întristarea şi suspinul, unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte lor şi nouă împărăţia Ta ţi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti viaţa şi învierea şi odihna robilor Tăi celor adormiţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preamărită pururea Fecioară, Maica lui Hristos Dumnezeu, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru şi cere să mântuiască pentru tine sufletele noastre.

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântă, slavă Ţie.

Glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pr noi.

Slavă?

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomenii fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi sumtem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum?, al Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

În timpul troparelor de umilinţă preotul iese din Sfântul Altar în faţa uşilor împărăteşti şi cu faţa către răsărit zice ectenia:

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Doamne miluieşte (de 3 ori).

Încă ne rugăm pentru ca să se păzescă sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi toate oraşele şi satele: de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să fie nouă Bunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi.

Doamne miluieşte (de 40 de ori).

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe şi, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, faţă de păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi.

Doamne miluieşte (de 3 ori).

Preotul zice ecfonisul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Preotul:

Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea nostră, slavă Ţie.

Strana: Slavă? Şi acum? Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvintează. Iar preotul, întorcându-se cu faţa către credincioşi, zice otpustul cel mic:

Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

Apoi plecându-se preotul către străni îşi cere obişnuita iertare, zicând:

Binecuvântaţi şi mă iertaţi pe mine, păcătosul!

Iar fraţii răspund:

Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască, părinte sfinţite.

Apoi preotul se întoarce cu faţa către răsărit şi zice ectenia aceasta:

Să ne rugăm pentru pacea lumii.

Pentru buna sporire şi întărirea drepslăvitorilor creştini.

Pentru Prea fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [ pentru (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)] şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Pentru (aici se pomeneşte cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod).

Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi.

Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă.

Pentru cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii.

Pentru izbăvirea celor robiţi.

Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer.

Pentru cei ce zac în neputinţe.

Să ne rugăm pentru îmbelşugarea roadelor pământului.

Şi pentru toţi ortodocşi creştini.

Să fericim pe conducătorii ţării.

Pe arhiereii ortodocşi.

Pe ctitorii sfântului locaşului acestuia.

Pe părinţii şi învăţătorii noştri.

Pe toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia.

Doamne miluieşte (de 3 ori).

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Se cuvine a şti că aşa se citeşte Miezonoptica din toate zilele peste toată săptămâna, afară de sâmbătă, duminică şi când este Priveghere.

RÂNDUIALA MIEZONOPTICII DE DUMINICĂ Preotul dă binecuvântarea, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc? Sfinte Dumnezeule? Se fac trei închinăciuni, iar de este Aliluia, se fac trei metanii. Slavă? Şi acum? Preasfântă Treime? Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă? Şi acum? Tatăl nostru? Că a

Preotul dă binecuvântarea, zicând:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc? Sfinte Dumnezeule? Se fac trei închinăciuni, iar de este Aliluia, se fac trei metanii.

Slavă? Şi acum? Preasfântă Treime? Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă? Şi acum? Tatăl nostru? Că a Ta este Împărăţia? Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă? Şi acum? Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori). Şi îndată Pslamul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule? (caută la Rugăciunile Dimineţii), apoi Catisma a şaptesprezecea, Psalmul 118.

Starea întâia:

Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L cauta cu toata inima lor, că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale! Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc Ţie. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat, ca de toată bogăţia. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale. La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea. Certat-ai pe cei mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale. Fă să înţeleg calea îndreptarilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi. Pe calea poruncilor Tale am alergat, când ai lărgit inima mea. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă. Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine. Îndepărtează ocara de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău, şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit, şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat. Am vorbit despre mărturille Tale înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale. Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat. Cei mândri m-au batjocorit peste măsura dar de la legea Ta nu m-am abătut. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătosilor, care părăsesc legea Ta. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău. Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. Funiile păcătosilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.

Slavă? Şi acum? Aliluia (de trei ori), cu închinăciuni şi în Postul Mare cu metanii. Doamne miluieşte (de trei ori) Slavă? Şi acum?

Starea a doua:

Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău. Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este. Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez. Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit. Sfarşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: ” Când mă vei mângăia?” . Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc? Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă! Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale. După mila Ta, viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne, în cer; în neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ţie. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit întru necazul meu. În veac nu voi uita îndreptările, Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput. La tot lucrul desăvârşit am văzut sfărşit, dar porunca Ta este fără de sfărşit. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei m-ai întelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este. Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este. Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale. De la judecăţile Tale nu m-am abătut,că Tu ai pus mie lege. Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele. Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă. Sufletul meu în mânile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire. Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. Apăra-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate. Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri. Sfârşitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale. Fă cu robul Tău după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă. Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decât aurul şi topazul. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi întelepţeşte pe prunci. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.

Slavă? Şi acum? Aliluia (de trei ori), cu închinăciuni şi în Postul Mare cu metanii. Doamne miluieşte (de trei ori) Slavă? Şi acum?

Starea a treia:

Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi sa nu mă stăpânească nici o fărădelege. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale. Izvoare de apă s-au pogorât din ochii mei, pentru că n-am pazit legea Ta. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta, adevărul. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta. Strigat-am către Tin: ” Mântuieşte-mă, şi voi păzi marturiile Tale” . În zori m-am sculat şi am strigat: ” Întru cuvintele Tale am nădăjduit” . Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat. Judecă pricina mea şi mă izbăveste; după cuvântul Tau, fă-mă viu. Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au cautat. Îndurările Tale multe sunt, Doamne; după judecata Ta mă viază. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, ca n-au păzit cuvintele Tale. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază. Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoara mare. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale, şi le-a iubit foarte. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale. Rosti-va limba mea cuvintele Tale că toate poruncile Tale sunt drepte. Mâna Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

Slavă? Şi acum?, şi îndată:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl, Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu facut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastrş mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi s-a îngropat;

Şi a înviat a treia zi după Scripturi;

Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui;

Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.

Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor.

Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Sfinte Dumnezeule?, cu trei închinăciuni. Preasfântă Treime? tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia?

Apoi troparele acestea, glasul al 8-lea:

Iată, Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; dar nevrednică este iarăşi pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci, te deşteaptă, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Slavă?

La ziua cea înfricoşatoare gândind, suflete al meu, priveghează, aprinzându-ţi candela ta, cu untdelemn luminând-o, că nu ştii când va veni la tine glasul ce va zice: ” Iata Mirele!” . Vezi, dar, suflete al meu, să nu dormitezi, căci vei rămâne afară bătând ca cele cinci fecioare. Ci în priveghere aşteaptă, ca să întâmpini pe Hristos cu untdelemn de ungere, şi-ţi va da ţie cămara cea dumnezeiască a slavei Sale.

Şi acum?, al Născătoarei de Dumnezeu:

Pe tine, zidul cel nebiruit, întărirea mântuirii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, te rugăm: Sfaturile celor potrivnici le risipeşte, întristarea poporului tău în bucurie o întoarce, ţara ta o apără şi o ajută, pentru pacea lumii te roagă, că tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră.

Doamne miluieşte ( de 40 de ori ), şi rugăciunea aceasta:

Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răbdătorule, mult-Milostive şi mult-Milosarde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătosi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce au să fie; Însuţi, Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curaţeşte şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziti şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, ca binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă? Şi acum?

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărita fără de asemanăre decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Strana: Întru numele Domnului binecuvintează, părinte.

Preotul:

Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează faţa spre noi şi ne miluieşte.

Şi de este Aliluia sau Postul Mare, se zice rugăciunea aceasta a Sfântului Efrem Sirul, în trei stări, cu trei metanii mari:

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie).

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, daruieşte-l mie, slugii Tale (o metanie).

Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să îmi văd greşealele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).

Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului (o închinăciune).

Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul (o închinăciune).

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă (o închinăciune).

Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o închinăciune).

Şi pe urmă, iarăşi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, şi la sfârşit cu o metanie mare: Doamne şi Stăpânul vieţii mele? Apoi:

Rugăciunea aceasta a lui Mardarie:

Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne, Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, şi cu judecăţile care ştii, miluieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este Aliluia sau Postul Mare, se lasă rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele? şi metaniile, şi se zice numai rugăciunea de mai sus: Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputernice? Apoi se zice: Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori), şi

Psalmul 120

Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul. Nu va lăsă să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce te păzeşte. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeste pe Israel. Domnul te va păzi pe tine; Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta şi iesirea ta de acum şi până în veac.

Psalmul 133

Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte ţi binecuvântaţi pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Slavă? Şi acum? Sfinte Dumnezeule? trei închinăciuni, Preasfântă Treime? Tatăl nostru?

Apoi troparele aceste, glasul al 2-lea:

Pomeneşte, Doamne, ca un bun pe robii Tăi, şi câte în viaţă au greşit, iartă-le; că nimenea nu este fără de păcat, fără numai Tu, Cel ce poţi şi celor adormiţi a le da odihnă.

Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti, Unule, Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletelor adormiţilor robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Slavă?

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum?, al Născătoarei de Dumnezeu:

Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că în tine, Cel neîncăput, Hristos Dunmezeul nostru, a binevoit încăpea. Fericiţi suntem şi noi, folositoare pe tine avându-te, că ziua şi noaptea te rogi pentru noi. Pentru aceasta lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.

Apoi Doamne miluieste (de 12 ori), şi

Rugăciunea aceasta

Pomeneşte, Doamne, pe cei ce în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice au adormit, pe părinţii şi fratii nostri, şi pe toţi care în cucernicie şi în credinţă s-au săvârşit; şi iartă lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie, cea cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, şi-i aşază pe dânşii în locuri luminoase, în locuri răcoroase, în locuri de odihnă, de unde a fugit, toată durerea, întristarea şi suspinul, unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte lor şi nouă împărăţia Ta ţi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti viaţa şi învierea şi odihna robilor Tăi celor adormiţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preamărită pururea Fecioară, Maica lui Hristos Dumnezeu, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru şi cere să mântuiască pentru tine sufletele noastre.

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântă, slavă Ţie.

Glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pr noi.

Slavă?

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomenii fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi sumtem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum?, al Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

În timpul troparelor de umilinţă preotul iese din Sfântul Altar în faţa uşilor împărăteşti şi cu faţa către răsărit zice ectenia:

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Doamne miluieşte (de 3 ori).

Încă ne rugăm pentru ca să se păzescă sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi toate oraşele şi satele: de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să fie nouă Bunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi.

Doamne miluieşte (de 40 de ori).

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe şi, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, faţă de păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi.

Doamne miluieşte (de 3 ori).

Preotul zice ecfonisul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Preotul:

Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea nostră, slavă Ţie.

Strana: Slavă? Şi acum? Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvintează. Iar preotul, întorcându-se cu faţa către credincioşi, zice otpustul cel mic:

Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

Apoi plecându-se preotul către străni îşi cere obişnuita iertare, zicând:

Binecuvântaţi şi mă iertaţi pe mine, păcătosul!

Iar fraţii răspund:

Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască, părinte sfinţite.

Apoi preotul se întoarce cu faţa către răsărit şi zice ectenia aceasta:

Să ne rugăm pentru pacea lumii.

Pentru buna sporire şi întărirea drepslăvitorilor creştini.

Pentru Prea fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [ pentru (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)] şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Pentru (aici se pomeneşte cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod).

Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi.

Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă.

Pentru cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii.

Pentru izbăvirea celor robiţi.

Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer.

Pentru cei ce zac în neputinţe.

Să ne rugăm pentru îmbelşugarea roadelor pământului.

Şi pentru toţi ortodocşi creştini.

Să fericim pe conducătorii ţării.

Pe arhiereii ortodocşi.

Pe ctitorii sfântului locaşului acestuia.

Pe părinţii şi învăţătorii noştri.

Pe toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia.

Doamne miluieşte (de 3 ori).

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Se cuvine a şti că aşa se citeşte Miezonoptica din toate zilele peste toată săptămâna, afară de sâmbătă, duminică şi când este Priveghere.

Preotul dă binecuvântarea, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc? Sfinte Dumnezeule? Se fac trei închinăciuni, iar de este Aliluia, se fac trei metanii. Slavă? Şi acum? Preasfântă Treime? Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă? Şi acum? Tatăl nostru? Că a Ta este Împărăţia? Doamne

Ce se face în mânăstiri
la zile însemnate

După săvârşirea dumnezeieştii Liturghii, de este Priveghere merge cel mai mare împreună cu toţi fraţii în biserică. Şi luând preotul cel de rând icoana praznicului sau a sfântului în cinstea căruia s-a făcut priveghere, ies împreună toţi cântând troparul praznicului sau al sfântului, până ce intra în trapeză. După ce intră, citeţul cântă Slavă… Şi acum…, condacul. Şi până se cântă acestea, preotul ce va fi de rând scoate o parte din prescura pusă în panaghier. După sfârşitul condacului, citeţul începe îndată: Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia… Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte (de 3 ori). Părinte, binecuvintează. Preotul, binecuvântând masa zice: Hristoase, Dumnezeule, binecuvintează mâncarea şi băutura…

Iar de nu este Priveghere, merge cel mai mare împreună cu toţi fraţii la trapeză şi citeţul zice Psalmul 144: Înălţa-Te-voi Dumnezeul meu, Împăratul meu… (caută la Rânduiala mesei). Şi după sfârşitul psalmului se zice: Tatăl nostru… Slavă… Şi acum…, Doamne miluieşte (de 3 ori) părinte, binecuvintează. Preotul binecuvintează masa, zicând: Hristoase, Dumnezeule, binecuvintează mâncarea şi băutura… şi celelate după cum s-a scris mai sus. Şi după ce se scoală de la masă, citeţul zice: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri…, Binecuvântat este Dumnezeu… Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie, Sfinte, Slavă Ţie, Împărate… (caută la Rânduiala mesei); Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte (de 3 ori), părinte binecuvintează. Şi cel rânduit a ridica panaghia zice:

Binecuvântaţi, părinţi sfinţiţi, şi mă iertaţi pe mine păcătosul.

Şi toţi răspund:

Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască.

Şi luând citeţul panaghia cu amândouă mâinile, cu vârful degetelor o înalţă puţin cu chipul Sfintei Treimi, zicând cu glas mare:

Mare este numele.

Iar cel mai mare sau preotul de rând zice:

Al Presfintei Treimi.

Şi punând-o pe icoana Născătoarei de Dumnezeu, însemnează cruciş, zicând:

Presfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă.

Şi preotul zice:

Cu ale ei rugăciuni, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

Citeţul zice apoi troparul Născătoarei de Dumnezeu:

Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu Feciaoră, că întru tine Cel neîncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a binevoit a încăpea. Fericiţi suntem şi noi, avându-te pe tine folositoare, că ziua şi noaptea te rogi pentru noi. Pentru aceasta lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.

Apoi se cântă: Cuvine-se cu adevărat să te fericim…

SĂ SE ŞTIE: că de este praznic împărătesc, în loc de: Cuvine-se cu adevărat… se cântă irmosul Cântării a 9-a; şi aceasta cântându-se, cel ce a înălţat panaghia poartă panaghierul pe la toţi fraţii, care, după rânduială, sărutându-l, gustă din presfânta parte; şi sfârşindu-se cântarea, preotul zice:

Întru multe rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.

Iar citeţul zice:

Pentru rugăciunile ei, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

Preotul:

Domnul cel milostiv şi îndurat a dat hrană celor ce se tem de Dânsul şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului.

Apoi citeţul citeşte

Psalmul 121

Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: ” În casa Domnului vom merge” ! Stăteau picioarele noastre în curţile tale, Ierusalime! Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale cărei porţi sunt strâns unite. Că acolo s-au suit seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude numele Domnului. Că acolo s-au aşezat scaunele la judecată, scaunele pentru casa lui David. Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului şi pentru îndestularea celor ce te iubesc pe tine. Să fie pace în întăriturile tale şi îndestulare în turnurile tale. Pentru fraţii mei şi pentru vecinii mei grăiam despre tine pace. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune ţie.

Apoi: Sfinte Dumnezeule… Presfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia… Citeţul: Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul nostru… şi condacul praznicului sau al sfântului. Duminica se zice condacul Învierii, după glasul de rând. Apoi: Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte (de 3 ori), Părinte, binecuvintează. Iar cel mai mare sau pretul de rând zice: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce ne miluieşte şi ne hrăneşte pe noi din darurile Sale cele bogate…

Apoi preotul, lovind în clopoţel, zice:

Slavă Ţie, Dumnezeu nostru, slavă Ţie!

Citeţul:

Nădejdea noastră, slavă Ţie!

Preotul:

Dumnezeu să-l ierte şi să-l mântuiască pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, [pe (Înalt) Prea Sfinţitul (Arhi) Episcopul nostru (N)].

Citeţul:

Dumnezeu să-l ierte şi să-l miluiască pe el.

Preotul:

Dumnezeu să ierte şi să miluiască şi pe prea cuviosul părintele nostru (N), dimpreună cu toţi părinţii şi fraţii slujitori ai sfânt locaşului acesta.

Citeţul:

Dumnezeu să-l ierte şi să-l miluiască pe ei.

Preotul:

Dumnezeu să ierte şi să miluiască pe cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă.

Citeţul:

Dumnezeu să-l ierte şi să-l miluiască pe ei.

Preotul:

Dumnezeu să ierte şi să miluiască pe cei ce se ostenesc şi slujesc, părinţi şi farţi ai noştri.

Citeţul:

Dumnezeu să-l ierte şi să-l miluiască pe ei.

Preotul:

Dumnezeu să odihnescă pe fericiţii şi pururea pomeniţii ctitorii sfântului locaşului acestuia.

Citeţul:

Veşnica lor pomenire.

Preotul:

Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi. Amin.

Ce se face în mânăstiri la zile însemnate După săvârşirea dumnezeieştii Liturghii, de este Priveghere merge cel mai mare împreună cu toţi fraţii în biserică. Şi luând preotul cel de rând icoana praznicului sau a sfântului în cinstea căruia s-a făcut priveghere, ies împreună toţi cântând troparul praznicului sau al sfântului, până ce intra în trapeză. După ce intră, citeţul