CANONUL ÎNTÂI DE RUGĂCIUNE AL BOLNAVULUI

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă… Şi acum…

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi sa ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

 

După care, Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-i nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţa. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

 

Dumnezeu este Domnul şi s-au arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te spre noi şi ne ajută; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tai în deşert, că numai pe tine te avem ajutătoare. (de două ori)

Slavă… Şi acum…

Niciodată nu vom tăcea noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut tu rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, ca să fiu îndreptăţit întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată intru fărădelegi m-am zămîslit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

 

Doamne Iisuse Hristoase, Doctorul iscusit al su­fletelor şi al trupurilor noastre, arată-mi mie în­durările Tale, alinând durerile mele şi dă­ruind pace şi linişte sufletului meu cuprins de tulburare.

Ai tămăduit prin minune dumnezeiască mul­ţime de bolnavi, că orbii au văzut, surzii au auzit şi şchiopii au mers pe picioarele lor. Încă şi pe morţi i-ai înviat, arătând că nimic nu este cu ne­pu­tinţă înaintea atotputerniciei Tale.

Sfinţilor doctori fără-de-arginţi Cosma şi Da­mian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Sam­son şi Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleu şi Trifon, rugaţi-­vă pentru mine Dumnezeului Care v-a preamărit, ca să îmi dăruiască sănă­tate trupească şi sufle­tească.

Adunarea celor pe care i-ai tămăduit de boli de nelecuit, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, este chezăşie a grijii tale faţă de toţi cei aflaţi în su­ferinţe. Mijloceşte şi pentru noi, Curată, să fim izbăviţi de toată boala şi neputinţa.

Grea este crucea răbdării pentru cel obişnuit cu desfătările, şi foarte greu îi va fi să primească cu­nuna. Dă-mi tărie, Doamne, ca să văd în aceas­tă boală rânduiala Ta sfântă, şi să nu mă simt alungat dinaintea feţei Tale.

Nu am fost încercat ca Dreptul Iov, Doamne, şi neînsemnate sunt suferinţele mele faţă de cele ale robului Tău. Îţi mulţumesc că odată cu în­cercările acestea mi-ai dat şi puterea de a le face faţă, şi că ai trecut cu vederea toate îndoielile mele.

Răbdarea Sfinţilor Mucenici şi Muceniţe care, pentru a mărturisi credinţa cea adevărată, au îndurat chinuri fără seamăn stă înaintea ochi­lor mei, învăţându-mă să primesc durerile bolii fără să cârtesc.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, pă­zeşte-ne pe noi pe toţi de tot răul, acoperindu-ne de toată boa­la şi suferinţa cu Sfântul tău Aco­pe­ră­mânt.

Gândurile de deznădejde dau târcoale sufletului meu, ca nişte furi gata de pradă. Cum oare le voi sta împotrivă, dacă nu voi primi putere de Sus? Sau cum voi scăpa de ispita singurătăţii, dacă nu îmi voi îndrepta inima spre Cel ce este pururea de faţă şi niciodată nu Se desparte de robii Săi?

Frica morţii a venit peste mine şi mă spăi­mân­tez. Dar alerg la ajutorul Tău, Mân­tui­to­rule, rugându-Te ca precum l-ai înviat pe Lazăr, aşa să înviezi şi sufletul meu cel omorât de pă­cate, dăru­indu-mi pacea Ta cea sfântă.

Nădăjduiesc în grabnica voastră mijlocire, Cuvioşilor Părinţi şi Cuvioaselor Maici care aţi pri­mit de la Iubitorul de oameni Dumnezeu da­rul tămă­duirii a multe feluri de neputinţe şi aţi adus bucurie duhovnicească în casele celor cre­dincioşi.

Nu doar povaţa Fiului tău de pe cruce te-a fă­cut Maică a tuturor creştinilor, ci dragostea ta ne­mărginită şi sfântă, care pentru cuvântul Ace­luia s-a făcut pavăză celor credincioşi. O, Mai­că Prea­sfântă, învăluieşte-ne în iubirea ta binecu­vân­tată, ca să nu ne înecăm în marea vieţii acesteia.

Cea mai mare înţelepciune este cugetarea la moarte, a învăţat Marele Vasile, îndemnând creş­­tinii să zăbovească asupra acestui gând dă­tător de lumină. O, suflete, prea mult te-ai des­fătat cu plăcerile acestei vieţi trecătoare, şi prea puţin ai cugetat la ce va fi după aceea.

Purtând în ea pecetea morţii, boala nu poate fi biruită decât prin puterea Celui ce cu moar­tea pe moarte a călcat, dăruind lumii viaţă. La picioarele Tale cad, Doamne Iisuse Hristoase, ca la Înfricoşă­toarea Judecată să nu mă osândeşti, ci vindecând sufletul meu bolnav să mă să­lăş­luieşti în curţile raiului.

Sfinte Îngere, păzitor al vieţii mele, sub ocro­ti­rea aripilor tale întoarce frica mea în nădejde şi ajută-mă să simt oblăduirea ta în toate clipele de grea încercare.

Mulţi au simţit ajutorul tău în ceasul morţii, Născătoare de Dumnezeu, şi nu au fost înghiţiţi de întuneric, ci au intrat pe poarta Împărăţiei Ce­rurilor. Pentru ca să mă învrednicesc şi eu, pă­cătosul, de milele tale cele bogate, mă rog ţie, celei ce eşti nădejdea celor deznădăjduiţi.

Eu sunt drahma cea pierdută, eu sunt oaia cea rătăcită, Bunule Păstor. Eu sunt fiul cel risi­pi­tor care mi-am cheltuit averea sufletească în ţara patimilor. Suspină inima mea după dra­gos­tea Părintelui Ceresc, se ofileşte floarea inimii mele fără apa cea vie.

Iartă-mă, Dumnezeul meu, iartă-mă pentru toate greşelile făcute cu voie sau fără voie, pen­tru cele cu lucrul, cu cuvântul sau cu gândul. Pri­meşte pocăinţa mea, Doamne, şi cură­ţeş­te-mă de toată întinăciunea pa­timilor care mă apasă.

O, Sfinţilor care v-aţi scârbit de dulceaţa pă­ca­tului şi aţi alergat la Prea-dulcele Iisus, Care aş­tepta pocăinţa voastră, mă rog fierbinte către voi să nu mă lăsaţi fără ajutor în războiul pe care l-au ridicat împotriva mea necuraţii diavoli şi necuratele patimi.

Desfrânată fiind Maria Egipteanca, nu a pu­tut intra în biserică la prăznuirea Înălţării Sfin­tei Cruci, căci necurăţia i s-a făcut zid de netrecut. Dar prin mijlocirea Ta, Născătoare de Dum­nezeu, i-a fost adusă mângâiere, şi prin nevoinţă îndelungată a ajuns vas ales al virtuţii.

Prea mult te-ai tăvălit în noroiul patimilor, o, suflete al meu. Prin spovedanie nefăţarnică să te cu­răţeşti, lepădând obiceiurile cele rele, că nu­mai aşa vei scăpa de focul cel veşnic.

Nu am haină curată ca să intru în cămara Ta, Mântuitorule, dar cred Ţie că dacă mă vei face părtaş Sfintelor Tale Taine acestea îmi vor fi luminos veşmânt şi semn al milostivirii Tale.

Mare minune este întoarcerea unui suflet pe calea credinţei, o, Sfinţilor făcători-de-minuni, şi mare bucurie se face în cer pentru aceasta. Alergând la mijlocirea voastră, nu cer de la voi doar sănătate trupească, ci mai ales sănătate su­fletească şi sprijin în lupta împotriva patimilor.

Nu pregeta să vii în întâmpinarea mea, Prea­sfântă Stăpână, căci spre tine alerg căutând în­drep­tare. Întoarce în bine viaţa mea, ca să fie bineplă­cu­tă dumnezeiescului tău Fiu.

Doamne, trimite-mi doctori iscusiţi care să aducă alinare durerilor mele, şi fereşte-mă de doc­torii cei nepricepuţi, care nu se îngrijesc de bol­navi aşa cum se cuvine.

Văd înşelarea în care se află doctorii închi­pu­iţi care amestecă meşteşugul cu vrăjitoria, şi nu voi fi părtaş fărădelegilor lor, plătind sănătatea tru­pului cu preţul morţii sufleteşti.

O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Se­ra­fimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile, prea­mărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, ru­ga­ţi-vă pentru mine, păcătosul, ca să aflu milă de la Dumnezeul pe Care Îl slăviţi neîncetat.

Stând înaintea icoanei tale, Preacurată Mai­că, îmi aduc aminte de minunile pe care le-ai săvârşit prin sfintele tale icoane şi de bucuria celor care prin tine au aflat scăpare din lanţurile durerii, şi te chem în ajutorul meu.

Fie mie după voia Ta, preabunule Doamne, Cel ce toate le rânduieşti spre mântuirea noas­tră şi nimic nu este de ajuns spre lauda în­ţe­lep­ciunii Tale. Fie mie după voia Ta, a Celui ce ai primit a Te răstigni ca să ne izbăveşti de chi­nu­rile cele veşnice.

Împreună cu lucrătorii din ceasul al unspre­ze­celea venind la Tine, Te rog primeşte viaţa mea în mâinile Tale, îndreptând voia mea cea plecată spre cele lumeşti, ca să pot pune început bun mântuirii şi să trăiesc o viaţă închinată Ţie, Dumnezeului celui Viu.

Sfintelor Puteri Cereşti şi toţi Sfinţii, mărtu­ri­sind eu înaintea voastră slăbiciunile şi ne­pu­tinţele care mă asupresc, vă rog să mă ajutaţi în toate zilele vieţii mele, şi să mă ridicaţi ori de câte ori meşteşugirile vrăjmaşilor mă vor pleca la pământ.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, pentru rugăciunile preoţilor şi ale tuturor celor ce se roa­gă pentru mine, păcătosul, revarsă peste mine bine­cuvântările tale, ca să mă port cu dra­goste faţă de aproapele meu, să-L slăvesc pe Dum­nezeu şi să-L laud în vecii vecilor. Amin.