Stăpâne, Doamne, Cel Preacurat și Ziditor a toată făptura, Care pentru iubirea Ta de oameni ai prefăcut coasta strămoșului Adam întru femeie și i-ai binecuvântat și ai zis: „Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul”, și pe amândoi i-ai arătat un trup, iar cei pe care i-a însoțit Dumnezeu, omul sa nu-i desparta,- cauta din cer, Preabunule Parinte, si vezi alea si durerea ce au napadit inima si sufletul meu ce se vede astăzi despărțit de ființa pe care Tu, Doamne, mi-ai dat-o să-mi fie soț (soție) și sprijin în această viață. Îndură-Te de mine, mult-Milostive Doamne, în acest ceas greu pentru sufletul meu! Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Mângâitorul celor întristați, Carele ai fost vestit de proorocul Isaia că vei veni să tămăduiești pe cei cu inimă zdrobită, fii mie mângâitor și ascultă-mi glasul ce-l înalț cu credință către Tine, rugându-Te să-l ierți, Preabunule Împărate, greșalele oricâte va fi săvârșit în aceasta viață soțul meu (soția mea): ori cu lucrul, ori cu cuvântul, ori cu gândul, cu știința sau fără de știință.
Așa, Doamne, primește sufletul robului Tău (roabei Tale) în locașul sfinților Tai, întru Împărăția Ta cea veșnică, spre care se nevoieste sufletul meu si intru care nadajduieste a se invrednici la vremea cand vei chema si duhul meu la Tine, pentru că acolo sufletele noastre întâlnindu-se și împreună aflându-se, să laude și să preamărească întrutot sfânt numele Tău: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.