pentru toată facerea de bine primită de la Dumnezeu
Dacă cineva doreşte a mulţumi lui Dumnezeu pentru vreo binefacere dobândită de la Dânsul, mulţumirea se face în felul următor:
Dacă mulţumirea se face împreună cu Dumnezeiasca Liturghie, după Binecuvântată este împărăţia… la ectenia obişnuită, se adaugă cererile de mulţumire. După vohod, troparele zilei şi ale mulţumirii. După Apostolul şi Evanghelia zilei se pun şi ale mulţumirii. Chinonicul zilei şi acesta, al mulţumirii:
Cânta‑voi Domnului, binefăcătorului meu, şi voi cânta numele Domnului, Celui Preaînalt. Aliluia.
După Rugăciunea amvonului se citeşte rugăciunea mulţumirii şi se cântă doxologia mare: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu…, ca şi la Utrenie.
Iar dacă mulţumirea nu se face la Liturghie, ci după Utrenie sau după Vecernie, se urmează astfel: preotul îmbrăcat în epitrahil şi felon, stând înaintea Sfintei mese şi tămâind cruciş, începe rugăciunea de mulţumire, zicând:
Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de‑viaţă‑făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin. Şi se cântă, pe glasul al şaselea, în timp ce preotul cădeşte: Împărate ceresc…, Apoi: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm… şi
PSALMUL 117
Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. Să zică, dar, casa lui Israel, că este bun, că în veac este mila Lui. Să zică, dar, casa lui Aaron că este bun, că în veac este mila Lui. Să zică, dar, toţi cei ce se tem de Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. În necaz am chemat pe Domnul şi m‑a auzit şi m‑a scos întru desfătare. Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce‑mi va face mie omul. Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu bucurie pe vrăjmaşii mei. Mai bine este a te încrede în Domnul, decât a te încrede în om. Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în căpetenii. Toate neamurile m‑au înconjurat şi în numele Domnului i‑am înfrânt pe ei. Înconjurând m‑au înconjurat şi în numele Domnului i‑am înfrânt pe ei. Înconjuratu‑m‑au ca albinele fagurele, dar s‑au stins ca focul de spini şi în numele Domnului i‑am înfrânt pe ei. Împingându‑mă m‑au împins să cad şi Domnul m‑a sprijinit. Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi‑a fost mie spre mântuire. Glas de bucurie şi de mântuire în corturile drepţilor: «Dreapta Domnului a făcut putere, dreapta Domnului m‑a înălţat, dreapta Domnului a făcut putere». Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului. Certând m‑a certat Domnul, dar morţii nu m‑a dat. Deschideţi‑mi mie porţile dreptăţii şi intrând în ele voi lăuda pe Domnul. Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin ea. Te voi lăuda, că m‑ai auzit şi ai fost mie spre izbăvire. Piatra pe care n‑au băgat‑o în seamă ziditorii, aceasta s‑a făcut în capul unghiului. De la Domnul s‑a făcut aceasta şi minunată este întru ochii noştri. Aceasta este ziua pe care a făcut‑o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea. O, Doamne, mântuieşte!, O, Doamne, sporeşte! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvântatu‑v‑am pe voi, din casa Domnului. Dumnezeu este Domnul şi S‑a arătat nouă. Tocmiţi sărbătoare cu ramuri umbroase, până la coarnele altarului. Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi lăuda; Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi înălţa. Te voi lăuda că m‑ai auzit şi ai fost mie spre mântuire. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
Slavă… Şi acum…, Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de 3 ori).
Iar diaconul zice ectenia mare: Cu pace, Domnului să ne rugăm…
Strana: Doamne miluieşte şi celelalte până la: Pentru cei ce călătoresc…, şi îndată adaugă această ectenie de mulţumire:
Pentru ca să primească cu milostivire, întru jertfelnicul Său cel mai presus de ceruri, mulţumirea şi rugăciunea noastră de acum, a nevrednicilor robilor Săi, şi cu îndurare să ne miluiască pe noi, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să nu se întoarcă de la mulţumirea noastră, a nevrednicilor robilor Săi, pe care o aducem cu inimă smerită, pentru facerile de bine ce le‑am primit de la Dânsul, ci ca o j tămâie cu bun miros şi ca o ardere de tot grasă, bineprimită să‑i fie Lui, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să audă şi acum glasul rugăciunii noastre, a nevrednicilor robilor Săi, şi buna cerere şi dorire a credincioşilor Săi, totdeauna spre bine să o plinească ca un milostiv, totdeauna să ne dea faceri de bine nouă şi sfintei Sale Biserici şi la tot credinciosul Său popor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să izbăvească sfânta Sa Biserică, pe robii Săi (N) şi pe noi, de tot necazul, nevoia, mânia şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi cu sănătate întru lungime de zile, în pace şi cu ocrotirea îngerilor Săi, totdeauna să‑i îngrădească pe credincioşii Săi robi, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim izbăviţi noi…, Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte…, şi celelalte. Ecfonisul: Că Ţie se cuvine toată slava…, Apoi: Dumnezeu este Domnul… (de 3 ori) şi
TROPARUL, glasul al 4‑lea:
Mulţumitori fiind noi, nevrednicii robii Tăi, Doamne, pentru binefacerile Tale cele mari, ce le‑ai făcut asupra noastră, lăudând Te binecuvântăm, mulţumim, cântăm şi slăvim marea Ta milostivire şi cu dragoste, ca nişte robi, strigăm Ţie: Făcătorule de bine, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Slavă…, glasul al 3‑lea:
Învrednicindu‑ne, Stăpâne, de binefacerile Tale şi de bucuriile ce ne‑ai dăruit, ca nişte robi nevrednici alergând către Tine cu umilinţă, cu osârdie alergăm la Tine, mulţumire aducem Ţie după putere, şi ca pe un Dătător de bine şi Făcător a toate slăvindu‑Te, strigăm: slavă Ţie, Dumnezeule, întru tot milostive.
Şi acum…, acelaşi glas:
Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea creştinilor, noi robii tăi, agonisind mijlocirea ta, cu mulţumire strigăm ţie: Bucură‑te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară; şi ne rugăm totdeauna să ne izbăveşti de toate nevoile, cu rugăciunile tale, grabnic‑ajutătoare.
Diaconul: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Cântăreţul: Şi duhului tău.
Prochimen, glasul al 4‑lea:
Cânta‑voi Domnului, binefăcătorului meu, şi voi cânta numele Domnului, Celui Preaînalt.
Stih: Bucura‑se‑va inima mea de mântuirea Ta.
Diaconul: Înţelepciune.
APOSTOLUL
Din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire:
(XIII, 1‑7)
Fraţilor, tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu‑ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme‑te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu şi răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte răul. De aceea este nevoie să vă supuneţi, nu numai pentru mânie, ci şi pentru conştiinţă. Că pentru aceasta plătiţi şi dări. Căci (dregătorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în această slujire neîncetat. Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste.
Preotul: Pace ţie…, Cântăreţul: Şi duhului tău. Aliluia.
EVANGHELIA
Diaconul: Înţelepciune drepţi…
Din Sfânta Evanghelie de la Marcu, citire:
Zis‑a Domnul ucenicilor Săi: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică‑te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi‑va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându‑vă, să credeţi că le‑aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.
Îndată după Evanghelie, diaconul zice ectenia aceasta:
Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de 3 ori, după fiecare ectenie).
Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, [pentru (Înalt‑) Prea Sfinţitul (Arhi‑)Episcopul şi Mitropolitul nostru (N)] şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.
Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.
Ca nişte robi nevrednici, cu frică şi cu cutremur mulţumind milostivirii Tale, Mântuitorule şi Stăpânule al nostru, Doamne, pentru binefacerile Tale, pe care cu îmbelşugare le‑ai vărsat asupra robilor Tăi, cădem înaintea Ta, şi ca unui Dumnezeu Îţi aducem doxologie şi cu umilinţă strigăm: izbăveşte din toate nevoile pe robii Tăi, şi ca un milostiv plineşte totdeauna dorinţele noastre ale tuturor. Cu deadinsul ne rugăm Ţie, auzi‑ne i şi ne miluieşte.
Precum ai ascultat cu milostivire rugăciunile robilor Tăi, Doamne, şi le‑ai arătat lor marea Ta iubire de oameni, aşa şi de acum înainte, netrecându‑i cu vederea, împlineşte, spre slava Ta, toate bunele dorinţe ale credincioşilor robilor Tăi, şi arată spre noi, spre toţi, mila Ta cea bogată, trecând cu vederea greşealele noastre. Rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.
Ca nişte tămâie cu bun miros şi ca o ardere de tot grasă, bineprimită să fie, întru tot Bunule Stăpâne, această mulţumire a noastră înaintea slavei Tale, şi trimite totdeauna, ca un îndurat, robilor Tăi, mila Ta cea bogată şi îndurările Tale şi izbăveşte pe robii Tăi de toate meşteşugirile văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi, pe ei, Biserica Ta cea sfântă, oraşul (ori satul) acesta şi pe tot poporul Tău, şi dăruieşte tuturor sănătate, lungime de zile şi sporire întru toate faptele cele bune. Rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi degrab ne miluieşte.
Iar preotul zice: Auzi‑ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru… Strana: Amin. Şi închinându‑se de trei ori înaintea Sfintei mese, iar diaconul zicând: Domnului să ne rugăm…, preotul, cu toată umilinţa, citeşte această
Rugăciune
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeul îndurărilor şi a toată milostivirea, a Cărui milă este nemăsurată şi iubire de oameni adânc neajunsă, la a Ta slavă căzând, cu frică şi cu cutremur, ca nişte robi netrebnici, cu umilinţă aducem acum mulţumire bunătăţii Tale, pentru binefacerile ce au fost asupra robilor Tăi (sau) robului (N); şi ca pe Domnul, Stăpânul şi Binefăcătorul, Te slăvim, Îţi cântăm şi Te lăudăm. Şi iarăşi căzând înaintea Ta, mulţumim, rugând cu umilinţă nemăsurata şi nespusa Ta milostivire, ca precum ai binevoit a primi acum rugăciunile robilor Tăi şi cu milostivire i‑ai învrednicit a li se împlini cererile, aşa şi de acum înainte învredniceşte‑i a spori întru dreapta credinţă, în dragostea cea către Tine şi cea către aproapele şi întru toate faptele cele bune şi a dobândi ale Tale binefaceri, împreună cu toţi credincioşii Tăi. Mântuieşte‑i de toată reaua întâmplare, dăruindu‑le pace şi linişte. Şi ne învredniceşte pe toţi, totdeauna a grăi şi a cânta Ţie şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, Dumnezeului celui slăvit întru o fiinţă. (Şi îndată cu glas mai înalt:) Slavă Ţie, Dumnezeului nostru, Dătătorului nostru de bine, în vecii vecilor. Amin.
Apoi se cântă Doxologia mare: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu… sau Imnul Sfântului Nichita al Remesianei: Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm… Diaconul: Înţelepciune. Strana: Binecuvintează.
Preotul face otpustul zilei şi apoi, binecuvântând poporul, zice:
Binecuvântarea Domnului peste voi toţi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.